Doi Ingeri ii apar lui Enoh
Capitolul 1
1.S-a petrecut în prima zi a lunii. Eram singur în casă şi dormeam în patul meu.
2 În timpul somnului m-a cuprins o tristeţe fără de margini, făcându-mă să plâng chiar în timp ce dormeam. Nu înţelegeam ce simţeam, nici de unde venea acea supărare sau ce însemna ea, cum nu înţelegeam nici ce mi se petrecea, nici de ce plângeam.
3 Deodată au apărut în faţa mea două siluete omeneşti uriaşe; nu-mi amintesc să mai fi văzut oameni aşa de mari pe Pământ. Feţele lor străluceau ca Soarele, ochii lor scăpărau ca nişte raze arzătoare şi din gura lor ieşeau flăcări. Cântecele şi înfăţişarea lor erau diferite, dar culoarea violetă părea să predomine. Iar aripile lor erau mai strălucitoare decât aurul şi mâinile lor – mai albe ca zăpada.
4 Ei stăteau în picioare la căpătâiul patului meu şi au început să mă cheme pe nume: „Enoh, Enoh...”
5 Atunci m-am trezit din somn, putând astfel să-i văd mai bine.
6 I-am salutat îngrozit. Pe faţa mea se citea doar frica, aşa că ei mi-au spus:
7 „Îndrăzneşte, Enoh, şi nu-ţi fie deloc teamă. Dumnezeu Cel Veşnic ne-a trimis la tine. Bucură-te, căci azi vei vizita împărăţia Sa. Dar înainte vei lăsa porunci copiilor şi familiei tale. Spune-le ce trebuie să facă în lipsa ta şi explică-le că nimeni nu trebuie să încerce să te vadă până când Domnul te va trimite înapoi la tine acasă.”
8 M-am grăbit să le dau ascultare. Am plecat de acasă şi m-am dus la copiii mei Matusalem, Regim şi Gaidad, cărora le-am spus ce doreau cei doi Îngeri.
Enoh este dus de Ingeri in Primul Cer
1 După ce Enoh a terminat de vorbit, Îngerii l-au luat şi l-au aşezat pe aripile lor pentru a-l duce în Primul Cer, unde l-au aşezat pe nori.
2 Am privit de jur împrejurul meu, mai sus şi mai departe, dar nu vedeam nimic altceva decât văzduhul.
3 Atunci Îngerii m-au dus în Primul Cer şi mi-au arătat o mare nesfârşită, mai mare decât o mare pământească.
Enoh este dus in al doilea cer
1 Îngerii m-au luat uşor de mână şi m-au dus apoi în cel de-al Doilea Cer, unde mi-au arătat de această dată bezna, şi mai neagră decât întunericul pământesc, şi am văzut acolo Îngeri prizonieri atârnaţi şi supravegheaţi în aşteptarea marii judecăţi. Ei aveau o înfăţişare sumbră şi nu mai conteneau cu plânsetele şi gemetele.
2 I-am întrebat atunci pe Îngerii mei: "De ce sunt chinuiţi neîncetat acei Îngeri?" Iar ei mi-au răspuns: "Aceştia sunt Îngeri răsculaţi care nu au dat ascultare poruncilor lui Dumnezeu şi care au hotărât să acţioneze după propria lor voinţă. Ei s-au răzvrătit împreună cu prinţul lor, care este prizonier în cel de-al Cincilea Cer."
3 Am simţit o imensă milă pentru acei Îngeri căzuţi care m-au salutat şi mi-au spus: "Tu, de vreme ce eşti un om al lui Dumnezeu, roagă-te la Domnul pentru noi." Însă eu, plin de uimire, le-am răspuns: "Dar cine sunt eu, un simplu muritor, să mă pot ruga pentru voi, care sunteţi Îngeri? Cine ştie unde mă duc şi ce mi se va petrece aici şi dacă se va ruga cineva pentru mine?"
Ingerii care guverneaza stelele
1 Ei i-au adus în faţa mea pe Îngerii cei mai bătrâni, precum şi pe Îngerii suverani ai ordinelor stelare.
2 Ei mi i-au arătat pe ceilalţi 200 de Îngeri care dirijează stelele, precum şi funcţiile lor în ceruri, şi felul în care vin să se învârtă în jurul pânzelor marinarilor
1 Din locul în care mă aflam, am privit în jos şi am văzut toate acele jitniţe cu zăpadă şi pe Îngerii care le păzeau. Am observat de asemenea du-te-vino-ul lor printre nori.
Enoh este dus in cel de-al Treilea Cer
1 Îngerii mei păzitori m-au luat din nou şi m-au dus şi mai sus, în cel de-al Treilea Cer. Am privit în jos şi am descoperit de data aceasta efectul acestor locuri, un efect benefic complet neştiut.
2 Vedeam mii de pomi ai vieţii cum înfloreau încet şi-şi pregăteau fructele care miroseau nespus de frumos, la fel ca toată hrana pe care o purtau în ei, într-o clocotitoare revărsare de miresme.
3 În mijlocul acestor pomi ai vieţii, în acel loc unde Dumnezeu se odihneşte înainte de a urca în Rai, se află un pom deosebit care posedă o negrăită mireasmă de bunătate, şi care e mai împodobit decât oricare altul. Acest pom era acoperit cu totul cu auriu, cu roşu aprins şi cu flăcări, căci poartă în el toate fructele ce se găsesc în toţi ceilalţi pomi.
4 Rădăcina lui se află în grădina de la hotarul dintre Pământ şi Rai, dintre stricăciune şi nestricăciune.
5 Două izvoare ţâşnesc din această grădină, revărsând lapte şi miere. Alte două izvoare revarsă ulei şi vin. Despărţite în patru râuri, ele curg alene şi coboară în grădina Edenului.
6 şi aceste izvoare îşi continuă astfel drumul până pe Pământ şi efectuează o revoluţie completă a cercului, la fel ca toate celelalte elemente cereşti.
7 În acest loc, toţi pomii poartă fructe, pentru că totul este binecuvântat de către Dumnezeu Însuşi.
8 Trei sute de Îngeri luminoşi cântă neîncetat cu o voce blândă şi păzesc această grădină, slujindu-L în acelaşi timp pe Domnul.
9 Iar eu mi-am zis: "Dumnezeule, cât de minunat este acest loc." Atunci Îngerii care mă însoţeau mi-au spus:
Enoh descopera locul compasiunii
1 "Enoh, să ştii că acest loc este pregătit pentru cel care, pe Pământ, rabdă tot felul de ocări şi de insulte, pentru cel care refuză nedreptatea, care judecă cu dreptate, care-l hrăneşte pe cel înfometat, care-l îmbracă pe cel sărac, care-l ridică pe cel căzut la pământ, care ajută orfanii, care umblă fără de greşeală în faţa chipului lui Dumnezeu, slujindu-L. Pentru ei este pregătit acest loc, care este sălaşul vieţii veşnice."
Enoh descopera osanda pacatosilor
1 Îngerii mei m-au dus atunci sus de tot, spre Miazănoapte, şi mi-au arătat un loc cumplit unde aveau loc nenumărate forme de tortură. Într-o ambianţă întunecată, pe care o simţeam pe cât de crudă, pe atât de cumplită, simţeam flăcările unui incendiu plutind prin văzduh. Ele proveneau de la un râu de foc care înainta necontenit.
Acel loc era în întregime cuprins de flăcări. Totuşi, în acel loc care îţi stârnea setea şi care mă făcea să tremur de spaimă, vedeai şi chiciură şi gheaţă. şi nişte Îngeri neînduplecaţi, purtând arme îngrozitoare, continuau să-i chinuie pe Îngerii prizonieri. Atunci mi-am zis: "Dumnezeule, ce loc îngrozitor."
2 Dar Îngerii mi-au explicat: "Enoh, acest loc le este destinat celor care nu-L respectă pe Dumnezeu, celor care săvârşesc păcate pe Pământ – cum ar fi relaţiile sexuale cu copii, magia neagră, ritualurile de vrăjitorie, invocarea demonilor, lauda de sine, furtul, minciuna, calomnia, pizma, ranchiuna, omorul – şi care, blestemaţi fiind, fură sufletele oamenilor. Acest loc este şi pentru cei care fură bunurile celor săraci pentru a se îmbogăţi, pentru cei care pentru bani îi bat pe semenii lor, pentru cei care-şi umflă burţile lăsându-i pe alţii să moară de foame, şi în sfârşit pentru cei care, pentru a se îmbrăca ei, i-au dezbrăcat pe cei oropsiţi şi pentru cei care se prosternează în faţa unor zei morţi. Toţi aceştia vor moşteni acest loc cumplit.
Enoh este dus in al patrulea cer
1 Tovarasii mei m-au dus apoi în cel de-al Patrulea Cer şi mi-au arătat înlănţuirile succesive ale lucrurilor, precum cele ale razelor Soarelui şi Lunii.
2 Am putut astfel să măsor razele Soarelui şi ale Lunii şi să le compar luminile, văzând că intensitatea luminii Soarelui este negrăit mai mare decât cea a Lunii.
3 Cercul şi roata pe care este prins [Soarele]2 se mişcă neîncetat întocmai precum vântul năvalnic ce mângâie obrajii.
4 Plecarea şi întoarcerea sa sunt mereu însoţite de patru mari stele care au mii de alte stele sub ele, la dreapta roţii solare. La stânga lui, alte patru stele transportă mii de alte stele sub ele, ceea ce constituie, în total, mai bine de 8000 de stele care emit lumină deodată cu Soarele.
5 Astfel, în fiecare zi, vreo 15 miriade de Îngeri asistă Soarele în funcţionarea lui, în timp ce 1000 de miriade de Îngeri îl urmează în timpul nopţii.
6 Însoţindu-i pe aceşti Îngeri, Îngerii cu şase aripi ajută Soarele să emită flăcările sale arzătoare, în timp ce 100 de Îngeri îi aprind şi-i înteţesc focul.
Minunatele elemente ale Soarelui
Am observat apoi alte două elemente ale Soarelui care se numesc, după cum mi s-a spus, Phenix şi Chalkydri. Având cap de crocodil şi picioare şi coadă de leu, seamănă cu un curcubeu cu nuanţe violete cu o lungime de 900 de stânjeni. Cele 12 aripi ale lor sunt precum cele ale Îngerilor, şi ele se ocupă cu blândeţe de Soare, însoţindu-l neîncetat, aducând, aşa cum le-a cerut Dumnezeu, căldura şi roua.
2 Astfel se învârte şi se răsuceşte Soarele, înălţându-se pe cer şi trecând pe sub Pământ, fără ca razele lui să se oprească vreodată din drumul lor.
Ingerii il duc pe Enoh la portile Soarelui
Capitolul 13
Apoi tovarăşii mei m-au dus şi mai la Răsărit, şi m-au adus la porţile Soarelui, acolo unde el înaintează în funcţie de regulile anotimpurilor, ale ciclului lunilor, ale anului şi ale diferitelor ore din zi şi din noapte.
2 Am văzut şase porţi deschise, fiecare măsurând 61 de stânjeni şi un sfert. Măsurându-le, mi-am dat seama cât sunt de mari, şi am înţeles ce distanţă străbate Soarele, mergând spre Apus şi înaintând astfel de-a lungul lunilor, îndepărtându-se de cele şase porţi conform cu perindarea anotimpurilor. şi anul se încheie după întoarcerea celor patru anotimpuri.
Ingerii il duc pe Enoh la Apus
Capitolul 14
Apoi Îngerii mei m-au dus la Apus şi mi-au arătat alte şase porţi deschise4, asemănătoare celor pe care le văzusem înainte la Răsărit, în locul opus asfinţitului şi care corespund numărului de 365 de zile şi un sfert.
2 Încă o dată, Soarele a coborât încet spre porţile apusene şi şi-a retras lumina, măreţia şi strălucirea, pentru a şi le ascunde sub Pământ, de vreme ce coroana sa strălucitoare, păzită de 400 de Îngeri, se află mereu în rai cu Domnul. Soarele petrece şapte ceasuri din noapte, precum şi jumătate din drumul lui sub Pământ, pentru a se întoarce prin porţile de răsărit, cam către cel de-al optulea ceas. Atunci coroana sa luminoasă revine şi flăcările sale sunt din nou mai arzătoare decât focul.
Capitolul 16
Îngerii îl aşează pe Enoh la Răsăritul Lunii
1.Ingerii mei mi-au arătat un alt ciclu, cel al Lunii, precum şi cele 12 mari porţi aşezate de la Apus la Răsărit şi prin care Luna trece în mod regulat.
2 Ea începe cu prima poartă, la Vest de Soare. Ea trece prin prima şi prin cea de-a doua poartă în 31 de zile, prin cea de-a treia şi prin cea de-a patra în 30 de zile, prin cea de-a cincea, a şasea, a şaptea, a opta şi a noua în 31 de zile, prin cea de-a zecea în 30 de zile, prin cea de-a unsprezecea în 31 de zile şi prin cea de-a douăsprezecea în 28 de zile.
3 Ea străbate mereu aceste porţi în ordine şi săvârşeşte cele 365 de zile şi un sfert din anul solar, în vreme ce anul lunar nu are decât 354.
4 Astfel, marele ciclu conţine 532 de ani.
5 Dar sfertul unei zile este omis timp de trei ani, în timp ce al patrulea îl săvârşeşte pe deplin5.
6 Deci aceste trei sferturi sunt răpite la cer timp de trei ani şi nu sunt numărate la socoteala zilelor, pentru că ele schimbă timpul anului adăugând două noi luni până la săvârşire, şi încă două până la micşorare.
7 şi după ce sunt trecute şi ultimele două porţi de la apus, Luna se întoarce spre luminile Răsăritului. Ea se învârte astfel zi şi noapte, urmându-şi calea circulară, mai jos decât toate celelalte cercuri, mai sprintenă decât toate vânturile cereşti, spiritele, elementele şi alţi Îngeri zburători cu şase aripi.
8 Luna îşi încheie drumul de 19 ani
Capitolul 17
Despre cantecul de nedescris al Ingerilor
1. In mijlocul cerurilor am văzut nişte Îngeri înarmaţi care-L slujeau pe Domnul cu cântecele lor variate şi neîncetate, cu o voce blândă de nedescris şi care ar uimi cu adevărat pe oricine. Cântecul Îngerilor este atât de frumos şi atât de minunat, încât am rămas cu totul uluit de el.
Capitolul 18
Enoh este dus în cel de-al Cincilea Cer
1 Îngerii m-au dus în cel de-al Cincilea Cer. Acolo, am văzut nenumăraţi oşteni numiţi Egregori. Ei aveau o înfăţişare omenească: înălţimea lor era mai mare decât a celor mai mari uriaşi, iar feţele le erau posomorâte. Tăcerea necurmată a buzelor lor nu-şi avea rostul în cel de-al Cincelea Cer. I-am întrebat atunci pe Îngerii mei păzitori:
2 „De ce sunt aşa de posomorâţi aceşti Egregori, de ce sunt atât de supăraţi şi de tăcuţi, şi de ce nu fac nimic în acest Cer?”
3 Răspunsul lor m-a luminat: „Aceştia sunt Egregori care, împreună cu prinţul lor Satana, L-au respins pe Domnul luminii. Din cauza lor sunt întemniţaţi în întuneric Îngerii pe care i-ai văzut în cel de-al Doilea Cer. Trei dintre ei şi-au încălcat legământul, şi au părăsit tronul lui Dumnezeu pentru a se pogorî pe Pământ într-un loc numit Hermon. Acolo, ei au văzut fiicele oamenilor şi, văzând cât sunt de frumoase, s-au împreunat cu ele. Din aceste uniri s-au născut uriaşi, oameni mari şi
minunaţi.
4 Atunci Dumnezeu i-a judecat aspru pe aceşti Îngeri, ceea ce i-a făcut să plângă şi să-L implore pe Dumnezeu pentru toţi fraţii lor care vor fi pedepsiţi în ziua Domnului.”
5 M-am adresat atunci Egregorilor: „I-am văzut pe fraţii voştri şi ceea ce au făcut ei. Dar am văzut şi frământările lor cele mari, şi m-am rugat pentru ei. Dar Domnul i-a condamnat să trăiască sub pământ până la sfârşit.
6 Fraţilor, atât timp cât veţi aştepta, şi nu-L veţi sluji pe Domnul şi nu vă veţi închina în faţa Lui, veţi continua să-L supăraţi.”
7 Egregorii mi-au ascultat sfatul şi s-au adresat celor patru ierarhii ale cerului. Atunci au apărut patru trâmbiţe deodată în cer şi au dat glas, iar Egregorii au început să cânte la unison, iar cântul lor s-a înălţat vrednic de milă până la Dumnezeu.
Capitolul 19
Enoh este dus în cel de-al şaselea Cer
1 Îngerii mei m-au luat şi m-au dus în cel de-al şaselea Cer, unde am descoperit şapte grupuri de Îngeri pe deplin luminoşi şi glorioşi. Fiecare faţă lucea şi strălucea mai puternic decât Soarele. E cu neputinţă să fie deosebiţi, pentru că nu există nici o diferenţă între feţele, purtarea sau modul lor de a se îmbrăca. Aceşti Îngeri se ocupă de rostul lucrurilor, învaţă mersul stelelor, modificările lunii, revoluţia Soarelui şi cârmuirea lumii.
2 Când văd lucruri diabolice, ei îşi transmit poruncile şi învăţăturile, apoi cântă gingaşele lor cânturi de slavă.
3 Aceştia sunt Arhangheli care se află deasupra Îngerilor şi care cântăresc orice viaţă în Cer şi pe Pământ. Ei sunt de asemenea răspunzători de anotimpuri şi de ani, de fluvii, de oceane, de fructe şi de suprafaţa Pământului care hrăneşte orice făptură vie. Aceşti Arhangheli stabilesc sufletele oamenilor, faptele şi destinele lor, în numele Domnului. Printre ei se află şi şase Phenicşi, şase heruvimi şi şase Îngeri cu şase aripi, cei care nu-şi opresc niciodată cânturile. Este cu neputinţă de descris frumuseţea vocilor lor, atât de mult Îl bucură pe Domnul când cântă la picioarele tronului Său.
Capitolul 20
Enoh este dus în cel de-al şaptelea Cer
1 Apoi Îngerii mei m-au ridicat şi m-au dus în cel de-al şaptelea Cer, unde am descoperit o lumină extraordinară alcătuită din corurile compuse din Arhangheli mândri şi impunători, din Forţe necorporale, din Domnii, din Virtuţi, din Stăpâniri, din Heruvimi, din Serafimi, din Tronuri şi din cei cu nenumăraţi ochi. Am văzut de asemenea nouă regimente şi staţii de lumină Ioanită. Mi-era atât de frică încât am început să tremur. Atunci tovarăşii mei m-au luat lângă ei şi mi-au spus:
2 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme.” Ei mi L-au arătat pe Domnul aşezat pe un tron înalt, departe în faţa noastră. „El locuieşte în cel de-al Zecelea Cer”.
3 Într-adevăr, în cel de-al Zecelea Cer se află Domnul care se numeşte Aravat, „Părintele Creaţiei”, în limba ebraică.
4 şi am văzut toate legiunile angelice aşezându-se în funcţie de rangul lor pe cele zece trepte în faţa Tronului lui Dumnezeu. Ele s-au prosternat, apoi şi-au reluat locul şi au început să înalţe cânturi de fericire cu o voce suavă.
Într-o lumină atotpătrunzătoare, ele Îl slăveau pe Dumnezeu.
eruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta”.
2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus: „Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am însoţit.” De îndată ce au terminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.
3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-a făcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-am prosternat şi eu zicându-mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”
Capitolul 21
Enoh rămâne singur în cel de-al şaptelea Cer
1.Heruvimii, Serafimii, Îngerii cu şase aripi şi cei cu nenumăraţi ochi au rămas înaintea Tronului, stând în faţa lui Dumnezeu. Ei îndeplineau poruncile Lui şi acopereau tot Tronul Său cântând: „Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne şi Stăpâne Savaot, Cerul şi Pământul sunt pline de slava Ta”.
2 Observând toate acestea, cei doi Îngeri păzitori ai mei mi-au spus: „Enoh, aşa cum ni s-a cerut, noi te-am însoţit.” De îndată ce au terminat de rostit aceste cuvinte, au dispărut. Nu i-am mai văzut.
3 Deodată, m-am pomenit singur în acest al şaptelea Cer şi mi s-a făcut şi mai frică. Înspăimântat de tot, m-am prosternat şi eu zicându-mi „vai mie, ce-o să mă fac singur aici?”
4 Atunci Domnul mi l-a trimis pe unul dintre Îngerii săi glorioşi, pe Arhanghelul Gabriel. El mi-a spus cu blândeţe: „Îndrăzneşte Enoh, nu te teme, ridică-te acum în faţa Domnului Cel Veşnic. Ridică-te şi vino cu mine.”
5 Eu i-am răspuns în gând: „Domnul meu, mi-a fugit sufletul de spaimă. I-am chemat pe cei doi Îngeri ai mei care m-au adus până aici căci eu pe ei mă bizui, şi împreună cu ei mă gândeam să mă înfăţişez în faţa lui Dumnezeu.”
6 Dar Gabriel m-a luat ca pe o frunză dusă de vânt şi m-a adus deodată în faţa lui Dumnezeu Însuşi.
7 Am descoperit atunci cel de-al Optulea Cer, cel care este numit în limba ebraică Muzaloth, cel care schimbă anotimpurile, seceta, umezeala, precum şi cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului care se află deasupra celui de-al şaptelea cer.
8 şi am descoperit în acelaşi timp cel de-al Nouălea Cer, cel care este numit în limba ebraică Kuchavim, locul în care sălăşluiesc cele 12 constelaţii ale cercului firmamentului.
Capitolul 22
În cel de-al Zecelea Cer, Mihail îl aşează pe Enoh în faţa lui Dumnezeu
1.In cel de-al Zecelea Cer, numit Aravoth, am văzut în sfârşit chipul lui Dumnezeu, semănând cu oţelul înroşit scos dintr-o dată din flăcări, scânteietor şi arzător.
2 Astfel, într-o clipă trecătoare de eternitate, am văzut faţa Domnului. Dar dacă chipul lui Dumnezeu este inefabil şi minunat, el este de asemenea înspăimântător şi teribil.
3 Dar la urma urmei cine sunt eu, Enoh, pentru a-L descrie pe Dumnezeu, pentru a descrie prezenţa Sa inexprimabilă şi chipul Său cel minunat? Nu pot nici măcar să descriu nenumăratele Sale atribute şi vocile Sale cele atât de variate. Tronul Său este extraordinar şi, de bună seamă, nefăcut cu mâinile. De-abia pot descrie Heruvimii şi Serafimii şi cânturile lor neîncetate...
4 M-am prosternat în faţa lui Dumnezeu. Atunci, cu buzele Lui, El mi-a zis:
5 „Îndrăzneşte, Enoh, nu te teme, ridică-te şi stai în faţa Mea în Veşnicie”.
6 Deodată, arhanghelul Mihail m-a ridicat şi m-a aşezat în faţa lui Dumnezeu.
7 Iar Domnul le-a spus Îngerilor Săi, ca pentru a-i amuza sau a-i tachina: „Lăsaţi-l pe Enoh să stea în faţa lui Dumnezeu în Veşnicie”. Atunci Îngerii s-au închinat cu toţii şi au spus: „Aşa să fie cu Enoh, după voia Ta.”
8 Dumnezeu i s-a adresat atunci lui Mihail: „Scoate hainele pământeşti ale lui Enoh, unge-l cu mirul Meu divin şi îmbracă-l cu veşmintele slavei Mele.”
9 Mihail a îndeplinit porunca Domnului. Mi-a acoperit trupul cu uleiuri sfinte şi m-a îmbrăcat. Mirul arăta ca o lumină puternică şi atingerea lui a fost ca roua dimineţii, cu o mireasmă dulce şi plăcută. Apoi am început să strălucesc ca o rază de Soare. M-am privit şi am văzut că mă preschimbasem într-o fiinţă glorioasă, precum acei Îngeri care stau în faţa lui Dumnezeu.
10 Apoi Dumnezeu l-a chemat pe Pravuil, unul dintre Arhanghelii Săi. Trăsătura specifică a acestei fiinţe este cunoaşterea sa, mai vastă decât cea a tuturor celorlalţi Arhangheli care săvârşesc voia lui Dumnezeu. Domnul i-a spus lui Pravuil: „Adu-Mi cărţile din biblioteca Mea, precum şi o trestie de scris şi dă-i-le lui Enoh. Dă-i şi cărţile alese de tine, cele care alină.”
Capitolul 23
Enoh povesteşte călătoria sa împreună cu Îngerii în 366 de cărţi
1 Arhanghelul Pravuil mi-a explicat atunci cum funcţionează Cerul, Pământul, oceanele şi toate elementele naturale. El mi-a dat lămuriri despre tunet, despre Soare, despre Lună, despre stele, despre ani, zile şi ore, precum şi despre vânt şi despre numărul Îngerilor. Arhanghelul mi-a arătat de asemenea cum erau create cânturile lor şi lucrurile omeneşti, cum ar fi de pildă limba fiecărei făpturi vii, cântecele, poruncile, învăţăturile, şi alte lucruri care trebuie cunoscute.
2 Pravuil a continuat: „Totul este deja scris. Aşează-te şi scrie la rândul tău ceea ce ai văzut pentru toate sufletele de pe Pământ, deşi o mare parte s-au născut deja. Dar să ştii că fiecărui suflet i s-a pregătit un loc în Veşnicie, căci fiecare suflet va obţine Veşnicia, aceasta fiind concepută cu mult înainte de existenţa oamenilor.”
3 Atunci, la fiecare 30 de zile şi la fiecare 30 de Îngeri, eu, Enoh, am notat tot ceea ce mi se arăta, şi am scris astfel 366 de cărţi.
Capitolul 24
Despre marile taine pe care Dumnezeu i le-a revelat lui Enoh
1 Deodată, Dumnezeu mi-a vorbit, spunându-mi: „Enoh, vino şi aşează-te la stânga Mea, alături de Gabriel”.
2 M-am prosternat în faţa Lui, iar vocea Lui s-a înălţat: „Enoh, multiubitul Meu, tot ceea ce vezi, toate aceste lucruri desăvârşite, îţi spun, toate le-am creat Eu din nimic. Eu am creat lucruri văzute şi lucruri nevăzute7.”
3 „Ascultă bine, Enoh, şi pricepe cuvintele mele, căci nici măcar Îngerilor Mei nu Le-am dezvăluit taina Mea şi nu le-am explicat nici slava lor sau realitatea mea infinită. Ei nu înţeleg nici creaţia Mea, pe care ţi-o revelez ţie acum.
4 Căci cu mult înainte ca aceste lucruri să devină vizibile în ochii lor şi ai tăi, Eu Mă mişcam singur prin invizibil, la fel precum Soarele se mişcă de la răsărit la apus şi de la apus la răsărit.
5 Totuşi, chiar dacă Soarele şi-a găsit pacea pe drumul lui, Eu, întrucât Eu sunt cel care am creat toate lucrurile şi întrucât Eu am conceput ideea de a aşeza temelii şi de a crea fiinţe vizibile, nu-mi aflu niciodată pacea
Capitolul 25
Dumnezeu îi explică lui Enoh modul în care vizibilul şi invizibilul au ieşit din Neant
1.I-am poruncit Neantului celui mai profund ca lucrurile vizibile să fie făcute şi ca ele să iasă din invizibil. Adoel, Lumina Creaţiei, a venit în faţa Mea.
Eu am luat-o şi de îndată vizibilul a început să crească în pântecele ei.
2 Atunci i-am spus lui Adoel: „Dizolvă-te, pentru ca vizibilul să poată ieşi din tine.”
3 Adoel s-a dizolvat într-o imensă jerbă de Lumină. Eu eram în mijlocul acelei lumini care tocmai se născuse. Atunci am văzut întreaga Mea creaţie, de la prima şi până la cea din urmă, fără excepţie, cu toate creaturile pe care am visat să le creez şi care erau cu toate acolo în faţa Mea în Veşnicie.
4 şi am văzut că era bine.
5 Apoi am creat un Tron pe care M-am aşezat, şi i-am poruncit Luminii: „Du-te şi mai sus, deasupra Tronului Meu, pentru ca tu să fii temelia cea mai înaltă a lucrurilor vizibile.”
6 Dar deasupra luminii nu mai era nimic altceva. Atunci M-am aplecat şi am privit din înaltul Tronului Meu.
Capitolul 26
Dumnezeu îl cheamă pe Archas, spiritul tare al Creaţiei
1 I-am poruncit din nou Neantului să-l aducă în faţa Mea pe Archas, spiritul tare al Creaţiei.
2 Archas s-a materializat de îndată în faţa Mea. El era tare, greu şi foarte roşu.
3 I-am poruncit: „Deschide-te, Archas, şi din tine să se nască ceea ce trebuie să se nască.” Archas s-a descompus şi o energie proaspătă a adus cu ea o nouă creaţie izvorâtă din Neant. Am văzut că era bine şi i-am spus:
4 "Du-te jos, fă-te ferm şi tare şi devino temelia lucrurilor de jos". Archas a făcut întocmai: a coborât sub Lumină şi s-a fixat, devenind rigid. El a devenit astfel temelia tuturor lucrurilor de jos. Dar sub întuneric nu mai era nimic altceva.
Capitolul 27
Cum a creat Dumnezeu Apa şi cum a înconjurat-o cu Lumină înainte de a o aşeza peste şapte insule
1 şi atunci am poruncit ca un alt lucru să fie scos în acelaşi timp din Lumină şi din Neant. Eu i-am spus: "Devino groasă". şi ea a devenit întocmai. Am presărat-o atunci cu Lumină peste întuneric, sub Lumină, şi acest lucru a devenit apă. Am făcut apoi apa fermă dar fără fund şi am creat temeliile Luminii în jurul apei. I-am adăugat şapte cercuri din interior, dându-i apei aparenţa cristalului, adică precum sticla. Celorlalte elemente, le-am arătat fiecăruia drumul lui, la fel ca celor şapte stele ale Cerului. şi am văzut că era bine.
2 Apoi am separat Lumina de întuneric şi de apă. I-am spus Luminii că va fi o zi şi întunericului că va fi o noapte. şi a fost o seară şi o dimineaţă pentru prima zi.
Capitolul 28
Dumnezeu îi arată lui Enoh înţelepciunea Sa şi modul în care El a creat toate forţele în şapte zile
1 Am continuat, făcând ca primul cerc format să fie închis şi tare. Apoi am luat apele de jos care se află sub cer, le-am adunat şi am făcut ca aceste ape să se adune de la sine şi ca haosul să se usuce. Aşa s-a şi petrecut.
2 În mijlocul valurilor, Eu am creat stânci imense şi tari şi le-am stivuit pentru a avea uscat, iar uscatul l-am numit Pământ. În mijlocul Pământului se află infinitul pe care l-am botezat Abis. Atunci am adunat din nou marea într-un singur loc şi am legat-o cu un jug.
3 Atunci i-am spus mării: „Iată, îţi dau hotare eterne; tu nu te vei desprinde de celelalte părţi care te alcătuiesc.”
4 Apoi, pentru a termina, am creat firmamentul. În acea zi, Eu M-am numit Primul creat.
Capitolul 29
A fost o seară şi apoi o dimineaţă. A fost ziua a doua
1 Pentru toate aceste oşti cereşti, am imaginat natura şi chipul focului.
Privirea Mea s-a aşternut peste o stâncă tare şi neclintită, iar din străfundul ochilor Mei a ţâşnit un fulger care a transformat-o în acelaşi timp în apă şi în foc, fără ca apa să stingă focul şi fără să se usuce.
Acest fulger a fost mai strălucitor ca Soarele, mai blând ca apa şi mai tare ca stânca.
2 Din această stâncă învăpăiată Eu am luat câteva flăcări şi din aceste flăcări am creat ierarhia celor nouă coruri angelice. Armele lor sunt învăpăiate de vreme ce se manifestă prin flăcări arzătoare. Atunci am poruncit ca fiecare ierarhie de Îngeri să rămână mereu la locul ei.
3 Dar în această oştire cerească, un Înger n-a vrut să stea la locul lui, căci el a dorit să se înalţe mai presus de ceilalţi. De fapt, el a plăsmuit chiar un gând şi mai ambiţios, de a se înălţa deasupra Pământului şi a norilor, şi chiar deasupra propriului Meu Tron! El şi-a închipuit că puterea lui ar fi atunci egală cu a Mea.
4 Atunci Eu l-am aruncat din Raiul Meu împreună cu toţi ceilalţi Îngeri ai lui şi el a zburătăcit necontenit prin văzduh, deasupra infinitului.
Capitolul 30
Dumnezeu a creat toate cerurile în ziua a treia
1 În ziua a treia, i-am poruncit Pământului să facă să crească arbori uriaşi şi minunaţi, dealuri şi grâne de semănat. De aceea am creat Raiul, pe care l-am împrejmuit şi l-am pus sub paza a doi Îngeri învăpăiaţi. Prin aceasta, Eu am creat reînnoirea.
2 A sosit apoi seara, apoi dimineaţa zilei a patra.
3 În ziua a patra, am poruncit să fie nişte lumini mari în cercurile divine.
4 Pe primul cerc dintre toate am aşezat stelele, Kruno, iar pe cel de-al doilea Aphrodit, pe cel de-al treilea Aris, pe cel de-al cincilea Zoues, pe cel de-al şaselea Ermis, pe cel de-al şaptelea o Lună mai mică, împodobită cu mai puţine stele.
5 Mai jos am aşezat Soarele pentru a lumina ziua, şi Luna şi stelele pentru a lumina noaptea.
6 Am aşezat Soarele pentru ca el să se coordoneze cu fiecare dintre cele douăsprezece constelaţii şi am orânduit succesiunea lunilor, numele, vieţile, tunetele şi orele lor.
7 Apoi a sosit seara, apoi dimineaţa zilei a cincea.
8 În ziua a cincea, i-am poruncit mării să-mi dea peşti şi păsări cu penajul variat, precum şi animale piuind pe toată suprafaţa Pământului, cu patru picioare sau în văzduh, de parte bărbătească şi de parte femeiască, toate însufleţite de duhul Vieţii.
9 şi a fost seara, iar apoi dimineaţa zilei a şasea.
10 În ziua a şasea, i-am poruncit Înţelepciunii Mele să creeze un om adunând şapte elemente: Pământul pentru a-i forma carnea, roua pentru a-i forma sângele, două părţi din Soare pentru a-i forma ochii, pietre pentru a-i forma oasele, iuţeala Îngerilor şi a norilor pentru a-i forma mintea, iarbă pentru a-i forma părul şi venele, suflul Meu şi vântul pentru a-i forma sufletul.
11 I-am dăruit şapte însuşiri: cărnii i-am dat simţirea, ochilor vederea, venelor atingerea, sângelui i-am dat gustul, oaselor le-am dat puterea de a îndura, iar minţii – puterea de a se bucura.
12 Există o anumită isteţime tainică în felul Meu de a crea omul, căci el a fost făcut să aibă atât o natură vizibilă cât şi una invizibilă. În acest sens, aceste două naturi reprezintă moartea şi viaţa sa. El cunoaşte cuvântul ca un lucru creat, mic în măreţia sa şi iarăşi mare în micimea sa. Am aşezat omul pe Pământ, precum un alt Înger, falnic, mare şi plin de slavă, şi l-am numit stăpân pentru a domni asupra Pământului şi pentru a dobândi Înţelepciunea Mea. Printre toate creaturile Mele, nu exista nici una precum omul.
13 Eu i-am dat un nume, provenit din cele patru părţi, de la răsărit, de la apus, de la miazăzi şi de la miazănoapte, şi i-am dat în stăpânire patru stele. L-am numit Adam şi i-am arătat cele două căi, cea a luminii şi cea a întunericului. Apoi i-am spus:
14 „Asta e bine, asta nu e bine” pentru ca să pot vedea dacă simte, în existenţa lui, dragoste sau indiferenţă pentru Mine.
15 Eu am înţeles natura lui, dar el nu o cunoştea încă. Am văzut că avea să păcătuiască şi mi-am spus „Ce altceva este după păcat, dacă nu moartea?”
16 Atunci i-am dat somnul şi el a adormit. I-am luat o coastă care Mi-a servit pentru a-i crea o femeie, pentru ca moartea să-i vină prin femeia lui. Am folosit ultimul lui cuvânt şi am numit-o mamă, adică Eva.
Capitolul 31
Dumnezeu îi dă lui Adam Raiul şi deschide Cerul pentru ca el să poată vedea Îngerii
1 Adam trăia pe Pământ. De aceea, Eu i-am creat o grădină la răsărit de Eden, pe care trebuia să o îngrijească şi să o respecte.
2 I-am deschis cerul pentru ca să poată vedea şi auzi Îngerii cântându-şi cânturile lor de slavă în lumina inefabilă.
3 Adam trăia în rai. Dar Îngerul căzut a înţeles că Eu voiam să creez o altă lume cu acest om care era domnul Pământului şi care îl stăpânea.
4 Diavolul este spiritul rău al locurilor de jos. Ajungând un fel de fugar, el a creat în ceruri Sotona, după numele lui, Satanel. Chiar dacă el este diferit de ceilalţi Îngeri, atributele sale nu s-au schimbat, la fel cum nu s-a schimbat nici inteligenţa sa sau înţelegerea pe care o are asupra lucrurilor bune sau rele.
5 Înţelegând condamnarea sa şi păcatul său, el a intrat în Rai şi a sedus-o pe Eva, însă fără a se atinge de Adam.
6 şi Eu am blestemat ignoranţa. Dar ceea ce am binecuvântat odată, nu pot să blestem. Prin urmare, nici omul, nici Pământul, nici celelalte creaturi, ci fructul nefast al omului şi al lucrării sale.
Capitolul 32
După păcatul lui Adam, Dumnezeu îl alungă din Rai
1 I-am spus lui Adam: „Ţărână eşti şi în ţărână te vei întoarce. Nu te voi distruge, dar te voi trimite acolo de unde te-am scos.
2 Numai atunci te voi putea primi în a doua Mea prezenţă.”
3 şi am binecuvântat toate creaturile Mele vizibile şi invizibile. Adam nu rămăsese decât cinci ore şi jumătate în rai.
4 Apoi am binecuvântat cea de-a şaptea zi care este Sabatul, zi pe care el a respectat-o nelucrând.
Capitolul 33
Dumnezeu îi arată lui Enoh vârsta Lumii şi durata sa de 7000 de ani
1 Am făcut de asemenea o a opta zi, pentru ca aceasta să fie prima creată după Creaţia Mea şi pentru ca primele şapte zile să se transforme în 7000 de ani. Începând cu cel de-al 8000-lea an, timpul nu va mai exista. Nu vor mai fi ani, luni şi ore.
2 şi acum, Enoh, iată tot ce ţi-am spus, tot ce ai înţeles, tot ce ai văzut dintre lucrurile divine, tot ceea ce ai văzut pe Pământ, tot ceea ce Eu, în marea Mea înţelepciune, am scris în cărţi, toate aceste lucruri pe care le-am conceput şi creat, din vârful temeliei şi până jos. În sfârşit, Eu nu am avut sfetnici, tot astfel cum creaţiile Mele nu au moştenitori.
3 Eu sunt veşnic, necreat de mâini şi fără de schimbare.
4 Gândul Meu este sfetnicul Meu, înţelepciunea Mea şi Cuvântul Meu sunt manifestate, iar ochii Mei zăresc orice lucru care stă aici în faţa Mea, tremurând de spaimă.
5 Dacă Îmi întorc faţa, atunci toate vor fi nimicite.
6 Deschide-ţi mintea, Enoh, şi cunoaşte-L pe Cel care îţi vorbeşte, şi ia cărţile pe care le-ai scris.
7 Ţi-i dau pe Îngerii Sariel şi Raguel care te-au condus până aici, precum şi cărţi. Întoarce-te jos, pe Pământ, şi povesteşte-le fiilor tăi tot ce ţi-am spus şi tot ce ai văzut, de la Primul Cer şi până la Tronul Meu, precum şi ierarhiile angelice.
8 Căci Eu am creat toate forţele, şi nici una nu Mi se poate împotrivi şi nici nu iese din Cuvântul Meu. Căci toate se supun domniei Mele şi lucrează numai pentru Împărăţia Mea.
9 Dă-le cărţile scrise cu mâna, şi ei le vor citi, şi Mă vor cunoaşte astfel ca Domn al tuturor lucrurilor. Ei vor înţelege că nu există alt Dumnezeu în afară de Mine.
10 Lasă-i să transmită cărţile pe care le-ai scris tu copiilor copiilor tăi, generaţie după generaţie, neam după neam.
11 şi ţi-l dăruiesc ţie, Enoh, pe mijlocitorul Meu, arhanghelul Mihail, pentru scrierile strămoşilor tăi Adam, Seth, Enos, Cainan, Mahalaleel şi ale lui Jared, tatăl tău.
Capitolul 34
Dumnezeu îi condamnă pe închinătorii la idoli şi dezlănţuie potopul asupra lor
1 Ei nu se tem de Mine, au lepădat poruncile Mele şi preferă să se prosterneze în faţa unor falşi dumnezei în loc să se închine în faţa Mea. Au reuşit să convingă lumea, cu învăţăturile lor, să săvârşească cele mai îngrozitoare blestemăţii, cel mai adesea unul cu altul, de cele mai multe ori cu o răutate de neînchipuit.
2 Prin urmare, Eu voi dezlănţui un potop asupra Pământului, care va distruge omenirea şi va scufunda globul pământesc în întuneric.
Capitolul 35
Un om din familia lui Enoh va fi lăsat în viaţă, pentru că a urmat poruncile Mele
1 Din sămânţa lui va ieşi o altă generaţie, mult timp după aceea, dar mulţi dintre ei vor fi nemulţumiţi.
2 Cel care va creşte această generaţie, îi va dezvălui şi cărţile tale, cele ale părinţilor voştri, cei care vor avea misiunea de a păzi lumea precum şi pe toţi cei care-Mi sunt credincioşi şi care nu rostesc numele Meu în deşert.
3 şi ei îi vor spune generaţiei care îi urmează şi tuturor celorlalte în veacuri, că toţi cei ce vor citi vor fi mai slăviţi decât primii.
Capitolul 36
Dumnezeu îi cere lui Enoh să se pregătească să-i părăsească pe ai săi peste 30 de zile
1 Acum, Enoh, îţi mai dau încă 30 de zile de trăit în casa ta, pentru ca să-ţi pui ordine în toate şi pentru a le spune copiilor şi familiei tale că toată lumea poate auzi ceea ce îţi spun, că toţi pot citi şi înţelege că nu există alt Dumnezeu decât Mine.
2 şi că ei pot să urmeze mereu poruncile Mele, şi să înceapă să citească şi să folosească aceste cărţi scrise de tine.
3 După 30 de zile, voi trimite Îngerul Meu să te ia şi să te răpească din mijlocul copiilor tăi pentru a te aduce alături de Mine.
Capitolul 37
Dumnezeu cheamă un Înger
1 Atunci Dumnezeu l-a chemat pe unul dintre Îngerii Săi cei mai bătrâni, un Înger teribil şi ameninţător, pe care l-a aşezat alături de mine. Înfăţişarea lui era ca zăpada, mâinile sale erau ca gheaţa sau ca bruma, şi el mi-a îngheţat faţa, pentru că altminteri nu aş fi putut suporta razele înspăimântătoare ale lui Dumnezeu, aşa cum nu poţi suporta flăcările unui cuptor, arsura Soarelui sau a crivăţului.
Atunci Dumnezeu mi-a spus: „Dacă faţa nu ţi-ar fi fost îngheţată, atunci nici un om nu ţi-ar mai putea-o vedea.”
Capitolul 38
Fiul lui Enoh îl aştepta pe tatăl său zi şi noapte
1 Domnul le-a spus Îngerilor care mă însoţiseră: „Însoţiţi-l pe Enoh pe Pământ şi rămâneţi cu el până în ultima lui zi.”
2 şi m-am pomenit astfel din nou în patul meu, ca şi cum niciodată nu m-aş fi dat jos din el.
3 Fiul meu Matusalem, care aştepta întoarcerea mea zi şi noapte la căpătâiul patului meu, a fost uluit să mă vadă. Atunci i-am spus să adune familia noastră, ca să le pot povesti tot ceea ce văzusem.
Capitolul 39
Enoh se simte mic după dialogul lui cu Dumnezeu
1 Copiii mei, comoara mea, ascultaţi-mă, căci am multe lucruri să vă spun.
2 Dumnezeu Cel Unic m-a lăsat să revin printre voi pentru ca să vă pot spune din gura Sa tot ceea ce a fost, ceea ce este, şi ceea ce va fi în ziua Judecăţii de Apoi.
3 De vreme ce Dumnezeu m-a lăsat să mă întorc printre voi, să ştiţi totuşi că aceste cuvinte pe care le auziţi sunt cele ale unui om care a fost crescut pentru voi, căci eu L-am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă. De aceea, mă simt de parcă aş fi o bucată de fier proaspăt scos din focul arzător, aruncând încă jerbe de scântei de jur împrejur în timp ce se răceşte.
4 Priviţi-mi ochii. Poate vedeţi ceva de seamă în ei. Aflaţi doar că aceşti ochi au văzut ochii lui Dumnezeu, strălucitori ca razele Soarelui, care m-au umplut de respect.
5 Priviţi-mi mâinile, mâna dreaptă a unui biet muritor. Dar eu am văzut mâna lui Dumnezeu presărând stele pe cer numai pentru a mă ajuta să înţeleg cum a creat El toate lucrurile.
6 Priviţi ce drepte sunt lucrările mele, dar eu am văzut dreptatea desăvârşită, absolută şi infinită a lui Dumnezeu.
7 Voi auziţi aceste cuvinte ce-mi ies de pe buze, aşa cum eu am auzit cuvintele Domnului ieşind de pe buzele Sale, precum un şirag de fulgere printre nori.
8 şi acum, dragi copii, ascultaţi cuvintele Tatălui Pământului, ascultaţi cum e să ajungi în faţa Lui, a Celui care stăpâneşte Cerul, pe cei vii, pe cei morţi şi toate oştile Îngereşti. Mă întreb de altfel cine ar putea sta astfel în faţa Lui fără a resimţi această durere veşnică a despărţirii.
Capitolul 40
Enoh le povesteşte copiilor săi ceea ce a văzut
1 Dragi copii, pot să vă spun că am văzut întreaga creaţie de la început şi până la sfârşit, iar ceea ce vă povestesc, vă povestesc prin gura lui Dumnezeu.
2 Cunosc acum toate lucrurile şi le-am descris în cărţi: cerurile, rostul şi plenitudinea lor, precum şi rostul tuturor oştirilor în mers.
3 Am putut observa, măsura şi descrie stelele şi am văzut cât sunt de multe.
4 Care om le-a văzut vreodată mersul şi naşterea? Nici chiar Îngerii nu au văzut atât de multe, pe când eu pot să le dau acum un nume.
5 Am măsurat Soarele, razele sale şi chiar ceasurile sale. Am putut astfel descoperi toate corpurile cereşti din jurul Pământului. Am descris funcţionarea hranei, a seminţelor semănate, precum şi modul în care acţionează Pământul pentru a produce toate plantele, ierburile şi fiecare floare, cu tot cu miresmele şi numele lor tainice. Am văzut de asemenea norii, organizarea lor, aripile pe care plutesc şi cum cară ei ploaia şi picăturile de apă.
6 Am putut studia multe lucruri din Natură, cum ar fi drumul trăznetului şi al fulgerului pe care mi le-au arătat Îngerii lor păzitori, cheile lor şi mai ales felul în care iau naştere şi cum sunt aruncate cu putere din cer cu un lanţ care le îngreunează şi cum sunt apoi trase din nou sus după ce-şi termină opera distrugătoare pe Pământ.
7 Am descris hambarele, cele ale zăpezii, ale frigului, ale brumei, pe Îngerii care păstrează cheile anotimpurilor şi care umplu cerul de nori fără a goli vreodată jitniţele cereşti.
8 şi am descris locurile unde se odihnesc vânturile şi cum cei care se ocupă de ele le pun pe cântar pentru a le măsura forţa. Apoi, în funcţie de aceasta, suflă asupra lor pentru a le face să străbată Pământul întreg. Unele, împinse aşa de tare, ajung chiar să zdruncine Pământul.
9 De asemenea, am măsurat Pământul, munţii, dealurile şi câmpiile sale, copacii, pietrele, râurile şi toate lucrurile care sunt pe el, precum şi distanţa dintre Pământ şi cel de-al şaptelea Cer, până la cel mai adânc dintre iaduri, precum şi locul judecăţii şi poarta larg deschisă a iadului în care se varsă toate lacrimile.
10 şi acolo i-am văzut pe cei întemniţaţi trăindu-şi durerea în aşteptarea judecăţii.
11 şi, întocmai ca un scrib, i-am descris în timpul judecăţii lor, cu minutele sentinţelor lor şi cu caznele lor
Capitolul 41
Enoh plânge păcatul lui Adam
1 Dar ceea ce m-a făcut să plâng a fost atunci când am asistat, în tovărăşia tuturor strămoşilor Pământului, la dezonoarea lui Adam şi a Evei.
2 Vai mie pentru această schilodenie a mea şi a strămoşilor mei. Atunci am rostit ceea ce gândeam:
3 "Binecuvântat este omul care nu s-a născut sau cel care nu a păcătuit în faţa Domnului. În nici un caz să nu vină aici, ca să nu se smintească."
Capitolul 42
Enoh ajunge în faţa porţilor iadului
1 Am văzut feţele, dinţii de oţel şi ochii ca tăciunii încinşi ai păzitorilor Iadului care stau în faţa porţilor acestuia ca nişte şerpi. Am putut de asemenea urmări lucrările Domnului şi am văzut cât sunt de drepte şi de corecte, pe când lucrările oamenilor sunt ale unora bune, ale altora rele. Dar în toate cazurile, Dumnezeu îi vede pe toţi cei ale căror fapte sunt clădite pe minciună.
Capitolul 43
Enoh explică modul în care a observat şi a consemnat judecăţile lui Dumnezeu
1 Dragi copii, tatăl vostru a observat fiecare măsură şi fiecare judecată a lui Dumnezeu.
2 La fel precum un an este mai bun ca altul, la fel stau lucrurile şi în privinţa oamenilor. Unii sunt mai cuminţi decât alţii fie datorită bogăţiilor lor, fie din cauza inteligenţei, a vicleniei, a melancoliei, a curăţeniei, a forţei, a belşugului, a tinereţii, a vorbirii, a formei trupului sau a sensibilităţii lor. Dar să ştiţi că cel care-i întrece pe toţi, cel mai bun dintre ei, este cel care îl iubeşte pe Dumnezeu. şi acesta va fi cu adevărat slăvit în vremurile ce vor veni
Capitolul 44
Enoh le cere copiilor lui să nu dispreţuiască niciodată pe nimeni, fie el mic sau mare
1 Domnul l-a făcut pe om cu mâinile Lui şi după chipul Său. Omul este ca şi El, infinit de mic sau infinit de mare.
2 Oricine Îl respinge pe Domnul sau urăşte faţa Domnului, şi-a bătut joc de faţa Domnului. Cel care s-a mâniat pe un om fără a-l răni se expune mâniei Domnului, care-l va tăia în ziua Judecăţii. Dar cel care a scuipat asupra unui alt om va fi nimicit în ziua Judecăţii.
3 Binecuvântat este omul care nu-şi foloseşte inima cu răutate împotriva celui sau celei care-l necăjeşte. Binecuvântat este cel care îi ajută pe suferinzi, pe cei năpăstuiţi şi care-l ridică pe cel căzut la pământ. În ziua Judecăţii, faptele şi gesturile noastre vor fi ca tot atâtea greutăţi şi măsuri ce vor fi folosite pentru a ne judeca, la fel ca la târg. În acea clipă fiecare om îşi va descoperi propria măsură. Iar răsplata sa îi va fi drămuită după măsura sa.
Capitolul 45
Dumnezeu explică limpede că El nu doreşte sacrificii, ci doar o inimă simplă şi curată
Capitolul 46
La fel cum un împărat nu acceptă cadouri rău intenţionate, tot astfel şi Dumnezeu le respinge
1 Oricine se grăbeşte să-I aducă jertfe Domnului îşi va grăbi răsplata şi va primi ajutorul Domnului. Cel ce va spori candelele în faţa Domnului îşi va spori belşugul jitniţelor.
2 Oricine îşi sporeşte candelele în faţa Domnului dând judecăţi greşite, acela nu-şi va spori comoara din ceruri.
3 Când Domnul cere pâine sau o lumânare sau carne de animal sau orice alt sacrificiu, de fapt aceasta nu este decât o dorinţă a lui Dumnezeu de a avea inimi curate printre oameni. Căci în lumina marii judecăţi, nimeni nu se va putea ascunde
1 Ascultaţi-mă cu luare-aminte dragii mei, şi pricepeţi vorbele ce ies din gura mea.
2 Închipuiţi-vă că cineva merge la un domnitor şi-i oferă acestuia daruri cu gând necurat, iar domnitorul află despre aceste gânduri. Credeţi oare că domnitorul va primi acele daruri? Dimpotrivă, el se va mânia cumplit şi-l va târî pe cel necuviincios în faţa judecătorilor.
3 Sau atunci când un om se descrie pe el însuşi ca fiind bun şi drept, când în inima lui e numai răutate şi violenţă; el se osândeşte singur în faţa celorlalţi, care-i cunosc adevărata fire.
4 Iar când Domnul va trimite marea Sa lumină, atunci va fi judecata pentru cel drept şi pentru cel rău, şi nimeni nu va scăpa de osândă.
Capitolul 47
Enoh îşi învaţă fiii şi le dă manuscrisul acestei cărţi
1 şi acum dragii mei copii, deschideţi-vă inima şi mintea şi ascultaţi cuvintele tatălui vostru, căci ele vin direct de pe buzele lui Dumnezeu.
2 Luaţi aceste cărţi scrise de mâna mea şi citiţi-le.
3 Căci aceste cărţi sunt multe şi ele vă vor învăţa totul despre lucrările Domnului, de la începuturile creaţiei şi până la sfârşitul veacurilor.
4 Iar dacă urmaţi întocmai ceea ce am scris, nu veţi păcătui împotriva Domnului, căci nu există nimic altceva decât El, atât în ceruri, cât şi pe Pământ, în locurile cele mai joase sau în temeliile dintâi.
5 Domnul a aşezat temeliile în necunoscut şi a aşternut cerurile văzute şi nevăzute. El a culcat Pământul peste ape, a imaginat aceste creaturi nenumărate, a cântărit apa, a aşezat temeliile a ceea ce nu este fixat, praful Pământului, nisipul mării, picăturile ploii, roua dimineţii şi i-a îngăduit vântului să respire.
6 El a logodit Pământul cu marea prin legături indisolubile şi a umplut cerul cu stele de o frumuseţe de neînchipuit, croite din foc. Din nevăzut El a făcut lucruri vizibile, dar El rămâne mereu invizibil.
Capitolul 48
Despre trecerea Soarelui deasupra celor şapte cercuri
1 Soarele se deplasează de-a lungul celor şapte cercuri divine care sunt locul de întâlnire al celor 182 de Tronuri. El se mişcă mai puţin în zilele cele mai scurte şi mai parcurge încă 182 de Tronuri, păstrând ultimele două pentru odihna sa, învârtindu-se în jurul lui însuşi şi continuându-şi astfel drumul în sus şi apoi în jos, potrivit perindării lunilor.
2 şi astfel merge Soarele, apropiat Pământului, care se bucură şi-şi pârguieşte fructele. Iar când Soarele apune, Pământul se întristează: copacii şi fructele nu înfloresc.
3 Soarele socoteşte toate acestea cu măsura ceasurilor, o măsură stabilită de înţelepciunea sa a celor văzute şi a celor nevăzute.
4 Dumnezeu a făcut orice lucru văzut din nevăzut. El rămâne nevăzut.
5 Pentru aceasta vă spun la rândul meu aceste lucruri, dragii mei copii. De aceea dăruiesc aceste cărţi copiilor voştri şi tuturor generaţiilor ce vor veni. Printre neamurile ce vor avea frica lui Dumnezeu, fie ca ele să primească aceste cărţi şi să le iubească mai mult decât hrana şi dulceţurile pământeşti şi mai cu seamă să le citească pentru a înfăptui ceea ce este scris în ele.
6 Dar pe cei care nu-L înţeleg pe Domnul, care nu-L iubesc pe Dumnezeu şi nu primesc cărţile, o judecată cumplită îi aşteaptă.
7 Binecuvântat este omul care va purta şi va transmite
învăţătura acestor cărţi, căci el va fi eliberat în ziua marii judecăţi.
Capitolul 49
Enoh le cere fiilor săi să nu jure şi arată făgăduinţa lui Dumnezeu făcută chiar în pântecele mamelor
1 Vă jur copiii mei, dar nu jur cu jurământ, nici pe cer, nici pe Pământ, nici pe vreo altă creatură a lui Dumnezeu.
2 Domnul a spus: "Nici un jurământ nu poate fi făcut pe Mine, nici nedreptate, ci numai adevărul."
3 Dacă nu există nici un adevăr printre oameni, lăsaţi-i să jure prin cuvinte.
4 şi eu vă jur: nu a existat niciodată vreun om în pântecele mamei sale care să nu-şi fi avut locul lui păstrat în Rai, înainte chiar de a fi zămislit.
5 Da, copiii mei, să nu vă înşelaţi singuri, căci de la începutul începuturilor, a fost pregătit câte un loc pentru fiecare suflet.
Capitolul 50
Nici un om de pe Pământ nu poate sta ascuns, nici faptele lui să fie tăinuite
Nici un om de pe Pământ nu poate sta ascuns, nici faptele lui să fie tăinuite
1 Eu am aşternut destinul fiecărui om în scris şi nimeni dintre cei născuţi pe Pământ nu poate sta ascuns, nici faptele sale tăinuite.
2 Eu văd totul.
3 Acum dar, copiii mei, petreceţi-vă restul zilelor în răbdare şi blândeţe, aşteptând să moşteniţi viaţa veşnică.
4 Răbdaţi în numele Domnului, fiecare rană, fiecare insultă şi fiecare năpastă.
5 Dacă vă sosesc necazuri, nu le trimiteţi asupra vecinilor sau duşmanilor voştri, pentru că Domnul le va răsfrânge asupra voastră. El vă va răzbuna în ziua judecăţii, zi în care nu va mai fi răzbunare printre oameni.
6 Oricare dintre voi va cheltui aur sau argint pentru binele semenilor săi, va primi o răsplată îmbelşugată în lumea ce va veni.
7 Nu răniţi niciodată văduvele sau orfanii sau străinii, căci mânia Domnului s-ar abate asupra voastră.
Capitolul 51
Enoh cere ca nimeni să nu-şi ascundă comorile în pământ, ci ca ele să fie dăruite săracilor
1 Întindeţi-le mâna săracilor, după posibilităţi.
2 Nu vă ascundeţi banii sub pământ.
3 Ajutaţi omul drept în încercare, căci astfel nici pe voi nu vă va găsi încercarea, când veţi fi năpădiţi de griji.
4 Fiecare necaz crud sau dureros care vă vine, înduraţi-l întru slava lui Dumnezeu, căci astfel vă veţi afla răsplata în ziua judecăţii.
5 Este plăcut să mergeţi dimineaţa, la amiază şi seara în casa Sa pentru a sărbători slava Creatorului vostru.
6 Fiecare fiinţă care respiră Îl slăveşte, pentru că orice creatură vizibilă şi invizibilă Îl preamăreşte
cel care-i întrece pe toţi, cel mai bun dintre ei, este cel care îl iubeşte pe Dumnezeu. şi acesta va fi cu adevărat slăvit în vremurile ce vor veni.
Capitolul 51
Enoh cere ca nimeni să nu-şi ascundă comorile în pământ, ci ca ele să fie dăruite săracilor
1 Întindeţi-le mâna săracilor, după posibilităţi.
2 Nu vă ascundeţi banii sub pământ.
3 Ajutaţi omul drept în încercare, căci astfel nici pe voi nu vă va găsi încercarea, când veţi fi năpădiţi de griji.
4 Fiecare necaz crud sau dureros care vă vine, înduraţi-l întru slava lui Dumnezeu, căci astfel vă veţi afla răsplata în ziua judecăţii.
5 Este plăcut să mergeţi dimineaţa, la amiază şi seara în casa Sa pentru a sărbători slava Creatorului vostru.
6 Fiecare fiinţă care respiră Îl slăveşte, pentru că orice creatură vizibilă şi invizibilă Îl preamăreşte
Capitolul 52
Dumnezeu îi învaţă pe credincioşii Lui cum trebuie să-L preamărească
1 Binecuvântat este omul care cu buzele sale Îl preaslăveşte pe Dumnezeu şi care-I mulţumeşte din străfundul inimii sale.
2 Blestemat este omul care îşi acoperă vecinul de dispreţ şi de calomnii, căci Îl face pe Dumnezeu să-l dispreţuiască.
3 Binecuvântat este cel care-şi deschide gura pentru a-L binecuvânta şi a-L lăuda pe Domnul.
4 Blestemat este în faţa Domnului cel care îşi petrece timpul blestemând şi suduind.
5 Binecuvântat este cel care binecuvântează întreaga creaţie a lui Dumnezeu.
6 Blestemat este cel ce dispreţuieşte creaţia lui Dumnezeu.
7 Binecuvântat este cel care se apleacă pentru a-i ridica pe cei căzuţi la pământ.
8 Blestemat este cel care priveşte şi doreşte distrugerea a ceea ce nu-i aparţine.
9 Binecuvântat este cel care păzeşte temeliile părinţilor săi şi le păstrează în picioare.
10 Blestemat este cel care schimbă poruncile strămoşilor lui.
11 Binecuvântat este cel care răspândeşte pacea şi iubirea.
12 Blestemat este cel care-i tulbură pe cei care-şi iubesc vecinii.
13 Binecuvântat este cel care le vorbeşte din inimă şi plin de umilinţă tuturor.
14 Blestemat este cel care vorbeşte despre pace când în inima sa domneşte numai sabia.
15 Căci toate faptele sale vor fi descoperite şi aşezate în balanţă şi scrise în cărţi pentru ziua judecăţii celei mari.
Capitolul 53
Enoh confirmă cuvântul lui Dumnezeu
1Copiii mei, să nu spuneţi "Tatăl nostru stă în faţa lui Dumnezeu şi se roagă pentru păcatele noastre, pentru că aici nu este nici un fel de ajutor pentru un om care a păcătuit."
2 Voi aţi văzut cum am scris soarta fiecărui om înainte chiar ca el să fi fost creat, tot ceea ce a fost făcut de către omenire, dintotdeauna. Dar nimeni nu poate citi sau descifra scrisul meu pentru că Domnul vede tot ce-şi pot închipui oamenii, cât sunt ei de goi, chiar dinainte de a exista, sau cum mint în străfundul inimii şi al sufletului lor.
3 şi acum dragii mei copii, notaţi-vă bine ceea ce vă spun ca să nu mă învinuiţi mai târziu zicând: "dar de ce nu ne-a spus nimic tatăl nostru?
Capitolul 54
Enoh le cere copiilor săi să dea mai departe cărţile lui
1 Lăsaţi aceste cărţi să devină moştenitoarele păcii voastre.
2 şi daţi-le tuturor celor care le doresc. Explicaţi-le, pentru ca şi ei să-L poată descoperi pe Domnul în măreţia Sa şi în lucrarea Sa cea minunată.
Capitolul 55
A sosit timpul ca Enoh să fie înălţat la cer
1 Copiii mei dragi, ascultaţi: ultima mea zi, precum şi ultimul meu ceas, sunt aproape.
2 Îngerii care trebuie să mă însoţească stau deja în faţa mea şi-mi cer să vă părăsesc; ei aşteaptă să-şi îndeplinească misiunea.
3 Căci mâine vă voi părăsi pentru a merge în cer în Ierusalimul ceresc, moştenirea mea cea veşnică.
4 Vă implor deci, înfruntaţi încercările vieţii de dragul Domnului.
Capitolul 56
Matusalem îi cere tatălui său să-l binecuvânteze
1 Răspunzând tatălui său, Matusalem spuse: "Ce-aş putea să fac ca să-ţi fiu pe plac pentru ca să ne binecuvântezi copiii şi casele; şi pentru ca poporul nostru să devină glorios prin tine, înainte de a ne părăsi?"
2 Enoh îi spuse fiului său: "De când Domnul m-a uns cu mirul slavei Sale, nu am mai luat hrană de nici un fel şi sufletul meu nu-şi mai aminteşte de bucuriile pământeşti, la fel cum
nu-mi mai doresc nimic pământesc."
Capitolul 57
Enoh îi cere fiului său Matusalem să adune comunitatea
1 Matusalem, adună-i pe toţi ca să le pot vorbi înainte de a pleca.
2 Matusalem se grăbi şi-i adună pe Regim, Riman, Uchan, Chermion, Gaidad, pe bătrâni şi pe tot restul poporului în faţa tatălui său. Atunci Enoh îi binecuvântă şi le spuse:
Capitolul 58
Învăţăturile lui Enoh către copiii săi
1 Ascultaţi-mă copiii mei, ascultaţi-mă cu luare-aminte astăzi.
2 În zilele de demult când Domnul S-a pogorât pe Pământ pentru binele lui Adam şi pentru a vizita toate creaturile pe care le zămislise înaintea lui Adam, El a chemat toate jivinele Pământului, toate târâtoarele şi toate păsările pentru a le aduna în jurul părintelui nostru Adam.
3 Atunci Adam le-a dat nume tuturor jivinelor de pe Pământ.
4 Iar Domnul i-a dat lui Adam domnia absolută şi a dat toate aceste creaturi în mâinile lui. Apoi Dumnezeu a făcut acestecreaturi mute pentru ca omul să le poată mereu porunci fără cârtire.
5 Tot astfel, Domnul l-a făcut pe fiecare om stăpân peste toate posesiunile lui.
6 Pentru binele omului, Domnul nu judecă niciodată sufletele animalelor. În schimb, El face cunoscute sufletele oamenilor animalelor lor.
7 şi la fel precum orice suflet omenesc este nepieritor, tot astfel sunt şi sufletele animalelor pe care le-a creat Dumnezeu, şi asta până la judecata de apoi. Acolo, animalele îi vor putea învinui pe oamenii care le-au hrănit prost.
Capitolul 59
Enoh îi învaţă pe copiii săi în legătură cu gravitatea contactului necurat
1 Oricine pângăreşte sufletul unui animal îşi pângăreşte propriul suflet.
2 Căci omul care aduce animale sănătoase pentru a le sacrifica
8 pentru păcatele sale, face aceasta pentru a-şi vindeca sufletul.
3 şi dacă aduce animale sau păsări sănătoase
9, el nu-şi vindecă astfel decât sufletul său.
4 Totul vă este dat pentru hrană
10. De aceea, legaţi animalele de cele patru picioare
11, pentru ca vindecarea să se producă cu bine şi sacrificiul să vă vindece sufletul.
5 Dar cel care ucide animalul fără rană
12, îşi ucide de asemenea propriul său suflet şi propria sa carne.
6 Iar cel care răneşte un animal în taină şi în afara oricărui sacrificiu
13, îşi răneşte totodată propriul lui suflet.
