ESOTERISMUL CREŞTIN. PROPUNERE DE COSMOGONIE PSIHOLOGICĂ (Rudolf Steiner)
Zamislirea intelectului si misiunea crestinismului
Misiunea maniheismului
Dumnezeu, omul,natura
Involutie si evolutie
Yoga orientala si cea occidentala - 1
Yoga orientala si cea occidentala - 2
Evanghelia Sfantului Ioan
Misterul crestin
Planul astral -1
Planul astral - 2
Devakhan si cerul -1
Devakhan si cerul - 2
Logosul si Lumea
Logosul si Omul
Evolutia planetelor si a pamantului
Cutremure, vulcani si vointa umana
Mantuirea si eliberarea
Apocalipsa
Viata Dupa Viata - Raymond Moody
Raymond Moody - Viata Dupa Viata
CARTEA TIBETANA A MORTII - BARDO THODOL
Cartea Tibetana a Mortilor
Cartea Tibetana a Mortilor
CALATORII EXTRACORPORALE – Robert Monroe
Robert Monroe - Calatorii Extra Corp or Ale
EPOPEEA LUI GHILGAMES
Este cea mai veche scriere a umanitatii
La solicitarile cetatenilor oprimati din Uruk, zeii le-au trimis acestora o creatura uriasa, un salbatic pe nume Enkidu, pentru a-l provoca la lupta corp la corp pe Ghilgames, care ii tiraniza pe localnici si le necinstea fiicele.
Dar confruntarea nu s-a terminat cu o victorie clara de nicio parte, astfel incat cei doi au devenit prieteni nedespartiti.
Cei doi au calatorit si s-au luptat cu fortele oculte, iesind intotdeauna victoriosi. Zeii au inceput nsa fie deranjati de prietenia acestora care era potrivnica planurilor lor initiale, astfel au incercat sa-i opreasca trimitindu-le un taur, invins de Ghilgames si mai apoi distrugandu-l pe Humbaba, radacina tuturor relelor.
Dupa astfel de incercari Ghilgames si Enkidu si-au consolidat prietenia, care a deranjat la culme divinitatile.
Zeita Istar, protectoare a Uruk-ului, a incercat sa-i desparta pe cei doi, ispitandu-l pe Ghilgames cu declaratii de iubire. Cand insa acesta o respinge cu agrsivitate si furie...("Ca o ruina esti, ce nu da adapost omului pe vreme rea,
Ca o usa dosnica esti, ce nu poate impiedica vantul si furtuna ;
Ca un palat esti, despuiat si jefuit de talhari.
Ca o cursa esti, ascunsa miseleste vederii ;
Ca o amuleta esti, ce nu e in stare sa-l apere pe om ;
Ca o sandala esti, ce roade piciorul drumetului!")...atunci zeita se razbuna, jignita, ucigandu-l pe Enkidu, care moare dupa un delir de 12 zile.
[Enkidu este un personaj mitic, intruchipand forta si puritatea omeneasca primara, el pare sa fie un simbol al omenirii, plamadit din lut de zei, el strabate treptele obligatorii ale existentei: viata inocenta, prietenia, eroismul, boala si moartea]
Regele se confrunta astfel pentru intaia oara cu pierderea ireversibila a celei mai dragi fiinte si cu destinul oamenilor supusi inevitabil mortii.
Neconsolat, Ghilgames pleaca in cautarea nemuririi, despre care aflase ca fusese acordata de zei, in mod exceptional unui singur om, inteleptul Uta-napistim, supravietuitorul Marelui Potop, cu care divinitatile pedepsisera omenirea. Traditia despre Uta-napistim se va regasi in Biblie in relatarile despre Noe.
"Si venind cea de-a saptea zi,
am scos un porumbel si i-am dat drumul,
si a plecat porumbelul si s-a intors.
Am scos o randunica si i-am dat drumul
Si a plecat randunica si s-a intors.
Cum nu avea unde sa se aseze,
s-a intors.
Am scos un corb si i-am dat drumul.
Si a plecat corbul, si a vazut ca
au disparut apele,
mananca si se balaceste, croncane, nu se mai intoarce.
Si am pus ofranda pe varful muntelui.
Zeii au adulmecat mireasma,
Zeii au adulmecat mireasma cea buna,
Zeii, ca mustele, s-au strans deasupra mesei de sacrificiu."
(Epopeea lui Ghilgames)
Uta-napistim ii da lui Ghilgames cheia accesului la nemurire: o planta aflata pe fundul marii. Dar in final eroul nu va obtine nemurirea, planta fiind mancata de un sarpe.
Ghilgames mai primeste insa un dar de la zei. O clipa de intalnire cu prietenul sau Enkidu, din adancurile infernului. Dar aceasta clipa a reusit sa-l intristeze atat de mult, incat aproape a regretat spusele lui Enkidu care vorbea numai despre nimicirea de jos...
"Unde alergi, Ghilgames?
Viata fara sfarsit pe care o cauti n-ai
s-o gasesti niciodata!
Cand zeii o-au creat pe oameni,
Le-au atribuit moartea,
pastrand pentru ei nemurirea.
Asadar, umple-ti burta...
Traieste-ti viata fericit de dimineata
pana noaptea,
Imbraca-te in haine frumoase
Spala-te si imbaiaza-te,
Priveste-ti cu tandrete micutul
pe care-l tii de mana,
Fa-ti fericita, femeia...Aceasta e tot ce iti poti dori..." (Sursa:http://petaledetrandafiri.blogspot.com/2009/10/epopeea-lui-ghilgames.html)
21 GRAMS - Duncan MacDougall
21 Grams: Hypothesis Concerning Soul Substance Together with Experimental Evidence of The Existence of Such...
RAIUL SI IADUL (HEAVEN and HELL) – Schwedenborg Emmanuel
Doctrina lui Swedenborg este dezvoltată în lucrarea sa De caelo et ejus mirabilibus et de inferno ex auditis et visis, tipărită la Londra în 1758. El afirmă existenţa unei lumi a spiritelor şi a unei stări tranzitorii prin care trece sufletul după moarte. În această stare, sufletul se pregăteşte, după meritele şi păcatele sale pe pământ, pentru cer sau pentru infern. Câteva suflete nu rămân acolo decât puţină vreme, altele - mulţi ani, dar niciodată mai mult de 30. Toţi îngerii şi demonii - pentru că îngerii şi demonii au fost iniţial oameni - au formă omenească; spiritele păstrează aparenţa lor umană şi funcţiile pe care le-au exercitat pe pământ. Pentru a stabili un contact cu spiritele, omul trebuie să fie într-o stare intermediară între somn şi veghe.
Întrucât este iniţiatorul pneumatologiei, istoricii spiritismului văd în Emmanuel Swedenborg principalul precursor al lui Allan Kardec, care va relua efectiv unele din tezele sale, sărăcindu-le însă.
La Londra, unde a locuit, a dus o viaţă foarte simplă. Se hrănea numai cu lapte, pâine şi legume. Nu s-a căsătorit niciodată, dar se pare că i-au plăcut foarte mult femeile, toată viaţa.
Biserica suedeză oficială l-a declarat eretic din cauza ideilor sale şi a comportamentului său neobişnuit. Swedenborg şi-a expus întotdeauna doctrina cu multă luciditate; a fost "un om eminamente realist", după cum îl considera Emerson. Cu atât mai mult, viziunea sa religioasă a avut un impact mai puternic.
El a afirmat că Iisus i-a spus că îi încredinţează misiunea "de a înnoi Biserica", că îi vor fi permise călătorii în lumea de dincolo, lumea spiritelor, a cerurilor şi infernurilor. Înainte de a începe să scrie despre aceste lucruri, Swedenborg a consacrat doi ani studiului limbii ebraice, deoarece dorea să citească textele originale.
În concepţia lui Swedenborg, lumea de dincolo şi existenţa sufletelor acolo sunt influenţate de existenţa liberului arbitru. Swedenborg consideră că după momentul morţii, omul nu-şi dă seama că nu mai aparţine planului fizic, continuă să vină în casa lui şi să se plimbe pe străzile oraşului. Nu ştie că e mort. Vede totuşi un lucru care îl bucură, dar îl şi nelinişteşte: totul în acea lume este mult mai intens decât în lumea fizică. El afirmă că totul este mai concret şi mai tangibil decât aici, sunt mult mai multe forme şi culori.
În nenumăratele sale călătorii în ceruri şi infernuri a constatat că lumea noastră este în comparaţia cu lumile subtile asemenea unei umbre. "E ca şi cum am trăi în umbră." El vorbeşte despre plăcerile simţurilor ca fiind mult mai intense acolo decât aici, pe pământ.
Swedenborg susţine că Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern, ci îi cheamă pe toţi oamenii către mântuire. Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, "teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul".
Descrie o regiune intermediară, care este cea a spiritelor celor morţi, care comunică acolo cu îngerii şi demonii. În acea lume, după o săptămână sau ani îndelungaţi, omul decide să fie demon sau să se înalţe în lumea îngerilor.
Referitor la infernuri, Swedenborg spune că ele au aspectul unor regiuni mlăştinoase sau al unor oraşe care au fost distruse de incendii. Oamenii de acolo uneltesc unii împotriva altora, îşi fac rău lor înşişi şi celorlalţi.
Diametral opus, Swedenborg a găsit cerurile, iar doctrina sa afirmă că "există un echilibru între forţele infernale şi cele cereşti, echilibru necesar pentru supravieţuirea lumii".
Swedenborg descrie infernul ca având forma unui demon şi cerul - forma unui înger. Fiecare om caută lumea care îi corespunde cel mai bine după predominanţa vieţii sale terestre. Cerul lui Swedenborg "este cerul iubirii şi, mai ales, un cer al muncii, un cer altruist. Fiecare înger munceşte pentru ceilalţi: toţi lucrează pentru binele celorlalţi. Nu e un cer pasiv. Nici un cer al recompensei. Dar există în cerul lui Swedenborg un aspect important: cerul lui e un cer prin excelenţă intelectual." (Jorge Luis Borges). El imaginează cerul ca o serie de conversaţii între îngeri. Omul trebuie să înţeleagă ce spun aceştia sau altfel înseamnă că nu e demn de lumea lor. Swedenborg spune "Idiotul, oricât de sfânt ar fi el, nu va intra în Împărăţia Cerurilor". De aceea el credea că omul "trebuie să se mântuiască şi din punct de vedere intelectual".
Se pare că Swedenborg s-a întâlnit cu diferite fiinţe din paradis şi infern. Timp de 30 de ani, a publicat anonim cărţi în limba latină despre aceste conversaţii cu entităţi din lumile subtile. L-a interesat foarte mult poezia engleză şi i-a citat în scrierile sale pe Shakespeare, Milton şi alţi mari poeţi. În călătoriile sale în Suedia, Anglia, Germania, Austria, Italia a vizitat uzinele şi cartierele sărace. Servitorii săi locuiau în parterul casei sale din Londra şi îl auzeau conversând cu îngerii sau cu demonii.
Swedenborg spune că fiecare cuvânt din Biblie are cel puţin două înţelesuri şi de aceea totul trebuie interpretat din două perspective. De exemplu, lumina este pentru el o metaforă prin care simbolizează adevărul. Calul simbolizează inteligenţa, şi astfel gradat Swedenborg a stabilit un întreg sistem de corespondenţe. Considera că totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţia e "o scriere secretă, o criptografie, pe care trebuie să o descifrăm".
Carlyle, citându-l pe Swedenborg, a spus: "Istoria universală e o scriere pe care trebuie să o descifrăm şi să o transcriem continuu. Necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem de asemenea literele, simbolurile: un text divin în care se înscrie destinul nostru."
Swedenborg nu a negat nimic din om, în doctrina sa era acceptată căsătoria, senzualitatea, iar "cerul său era plin de iubire".
În Statele Unite există o Biserică swedenborgiană. Sunt câteva mii de adepţi în SUA, Anglia, Suedia şi Germania. (Sursa: http://www.anticariat-esoteric.ro/html/emmanuel_swedenborg.html)Întrucât este iniţiatorul pneumatologiei, istoricii spiritismului văd în Emmanuel Swedenborg principalul precursor al lui Allan Kardec, care va relua efectiv unele din tezele sale, sărăcindu-le însă.
La Londra, unde a locuit, a dus o viaţă foarte simplă. Se hrănea numai cu lapte, pâine şi legume. Nu s-a căsătorit niciodată, dar se pare că i-au plăcut foarte mult femeile, toată viaţa.
Biserica suedeză oficială l-a declarat eretic din cauza ideilor sale şi a comportamentului său neobişnuit. Swedenborg şi-a expus întotdeauna doctrina cu multă luciditate; a fost "un om eminamente realist", după cum îl considera Emerson. Cu atât mai mult, viziunea sa religioasă a avut un impact mai puternic.
El a afirmat că Iisus i-a spus că îi încredinţează misiunea "de a înnoi Biserica", că îi vor fi permise călătorii în lumea de dincolo, lumea spiritelor, a cerurilor şi infernurilor. Înainte de a începe să scrie despre aceste lucruri, Swedenborg a consacrat doi ani studiului limbii ebraice, deoarece dorea să citească textele originale.
În concepţia lui Swedenborg, lumea de dincolo şi existenţa sufletelor acolo sunt influenţate de existenţa liberului arbitru. Swedenborg consideră că după momentul morţii, omul nu-şi dă seama că nu mai aparţine planului fizic, continuă să vină în casa lui şi să se plimbe pe străzile oraşului. Nu ştie că e mort. Vede totuşi un lucru care îl bucură, dar îl şi nelinişteşte: totul în acea lume este mult mai intens decât în lumea fizică. El afirmă că totul este mai concret şi mai tangibil decât aici, sunt mult mai multe forme şi culori.
În nenumăratele sale călătorii în ceruri şi infernuri a constatat că lumea noastră este în comparaţia cu lumile subtile asemenea unei umbre. "E ca şi cum am trăi în umbră." El vorbeşte despre plăcerile simţurilor ca fiind mult mai intense acolo decât aici, pe pământ.
Swedenborg susţine că Dumnezeu nu condamnă pe nimeni la infern, ci îi cheamă pe toţi oamenii către mântuire. Dumnezeu a dat omului liberul arbitru, "teribilul privilegiu de a se condamna el însuşi la iad sau de a merita cerul".
Descrie o regiune intermediară, care este cea a spiritelor celor morţi, care comunică acolo cu îngerii şi demonii. În acea lume, după o săptămână sau ani îndelungaţi, omul decide să fie demon sau să se înalţe în lumea îngerilor.
Referitor la infernuri, Swedenborg spune că ele au aspectul unor regiuni mlăştinoase sau al unor oraşe care au fost distruse de incendii. Oamenii de acolo uneltesc unii împotriva altora, îşi fac rău lor înşişi şi celorlalţi.
Diametral opus, Swedenborg a găsit cerurile, iar doctrina sa afirmă că "există un echilibru între forţele infernale şi cele cereşti, echilibru necesar pentru supravieţuirea lumii".
Swedenborg descrie infernul ca având forma unui demon şi cerul - forma unui înger. Fiecare om caută lumea care îi corespunde cel mai bine după predominanţa vieţii sale terestre. Cerul lui Swedenborg "este cerul iubirii şi, mai ales, un cer al muncii, un cer altruist. Fiecare înger munceşte pentru ceilalţi: toţi lucrează pentru binele celorlalţi. Nu e un cer pasiv. Nici un cer al recompensei. Dar există în cerul lui Swedenborg un aspect important: cerul lui e un cer prin excelenţă intelectual." (Jorge Luis Borges). El imaginează cerul ca o serie de conversaţii între îngeri. Omul trebuie să înţeleagă ce spun aceştia sau altfel înseamnă că nu e demn de lumea lor. Swedenborg spune "Idiotul, oricât de sfânt ar fi el, nu va intra în Împărăţia Cerurilor". De aceea el credea că omul "trebuie să se mântuiască şi din punct de vedere intelectual".
Se pare că Swedenborg s-a întâlnit cu diferite fiinţe din paradis şi infern. Timp de 30 de ani, a publicat anonim cărţi în limba latină despre aceste conversaţii cu entităţi din lumile subtile. L-a interesat foarte mult poezia engleză şi i-a citat în scrierile sale pe Shakespeare, Milton şi alţi mari poeţi. În călătoriile sale în Suedia, Anglia, Germania, Austria, Italia a vizitat uzinele şi cartierele sărace. Servitorii săi locuiau în parterul casei sale din Londra şi îl auzeau conversând cu îngerii sau cu demonii.
Swedenborg spune că fiecare cuvânt din Biblie are cel puţin două înţelesuri şi de aceea totul trebuie interpretat din două perspective. De exemplu, lumina este pentru el o metaforă prin care simbolizează adevărul. Calul simbolizează inteligenţa, şi astfel gradat Swedenborg a stabilit un întreg sistem de corespondenţe. Considera că totul se bazează pe corespondenţe, că întreaga creaţia e "o scriere secretă, o criptografie, pe care trebuie să o descifrăm".
Carlyle, citându-l pe Swedenborg, a spus: "Istoria universală e o scriere pe care trebuie să o descifrăm şi să o transcriem continuu. Necontenit suntem martorii istoriei universale şi în acelaşi timp actorii ei. Suntem de asemenea literele, simbolurile: un text divin în care se înscrie destinul nostru."
Swedenborg nu a negat nimic din om, în doctrina sa era acceptată căsătoria, senzualitatea, iar "cerul său era plin de iubire".
CARTEA DE VISE - Schwedenborg Emmanuel
Cartea de Vise - Emanuel Swedenborg
VIATA DINCOLO DE MORMANT – Scarlat Demetrescu
Scarlat Demetrescu - Viaţa dincolo de mormânt
CARTI : Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte
Viata dupa pragul mortii – Eugen Celan
Viata noastra dupa moarte- Parintele Mitrofan
Traditia ortodoxa despre viata de dupa moarte- Larchet, Jean-Claude
Despre suflet si inviere – Sf. Grigorie de Nyssa
Drumul sufletului dupa moarte- Ilie Cleopa
Terapeutica bolilor spiritual- Larchet, Jean-Claude
Acesta este trupul Meu…- Larchet, Jean-Claude
Inconstientul spiritual sau Adancul nestiut al inimii- Larchet, Jean-Claude
Crestinul in fata bolii, suferintei si mortii-Larchet, Jean-Claude
Vamile vazduhului si marturii despre existent lor – Nicodim Mandita, protos.
Vamile vazduhului si tainele vietii viitoare – Gamaliil Pavaloiu, monah
Sufletul dupa moarte. Experiente contemporane de dupa moarte in lumina invataturii ortodoxe
Rose, Serafim, pr.
Sufletul dupa moarte- Vasiliu Bacoiani
Dincolo de frontierele mortii – Ion Tugui
Intimations of Immortality - Robert Crookall
http://books.google.ro/books?id=LqyGM1AXJ-EC&printsec=frontcover&dq=robert+crookal&source=bl&ots=bRB8DolcBw&sig=MDMwXzQqAaqdlnJfDdT3jwfRFNY&hl=ro&ei=XARrTM3AGOCiONTs1Y0J&sa=X&oi=book_result&ct=result&resnum=10&ved=0CEsQ6AEwCQ#v=onepage&q&f=false
The supreme adventure: analyses of psychic communications - Robert Crookall
http://books.google.ro/books?id=NtwKsn3KTSoC&printsec=frontcover&dq=robert+crookal&source=gbs_similarbooks_s&cad=1#v=onepage&q&f=false
Linkuri:
1. http://www.leaderu.com/truth/1truth28.html
2. http://www.discovery.org/csc
3. http://www.parentcompany.com/handy_dandy/hder.htm
4. http://veritas.arizona.edu
5. http://www.aspr.com/osis.html
6. http://www.near-death.com
7. http://www.survivalafterdeath.org.uk
8. http://www.victorzammit.com
9. http://www.spr.ac.uk
10. http://www.healthsystem.virginia.edu/internet/personalitystudies/
11. http://www.csicop.org
12. http://www.reasons.org
13. http://www.origins.org
14. http://www.iands.org
15. http://www.horizonresearch.org
16. http://www.iscid.org
17. http://www.skepticalinvestigations.org
18. http://www.survival-research.net
19. http://www.induced-adc.com
20. http://www.nderf.org
21. http://www.religionfacts.com/big_religion_chart.htm
22. http://www.after-death.com
METODE DE OBTINERE A DEDUBLARII - OBE (Out ofBody Experiences) sau Travelling Clarvoyance
În cele ce urmează vom reproduce două dintre cele mai cunoscute metode de dedublare conştientă ce aparţin lui Robert Monroe şi Raymond Reant.
METODA LUI Robert Monroe este o metodă de antrenament constituită din 7 etape:
Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe o canapea sau pe un pat, cu capul spre nord, dacă este posibil. Faceţi semiîntuneric şi luaţi măsuri pentru a nu fi deranjaţi. Verificaţi veşmintele, să fie largi şi să nu vă strângă.
Etapa nr.2: relaxarea
Relaxaţi-vă mental şi fizic. Închideţi ochii şi respiraţi cu regularitate, ţinând gura uşor întredeschisă.
Etapa nr.3: concentrarea
Veţi luneca în continuare către somn, concentrându-vă asupra unei singure imagini plăcute şi luminoase. Atunci când veţi ajunge la frontiera dintre veghe şi somn, aprofundaţi-vă relaxarea, concentrându-vă asupra luminii din spatele pleoapelor dumneavoastră.
Etapa nr.4: starea vibratorie
Sunteţi acum pe deplin relaxat şi interiorizat. Concentraţi-vă asupra unui alt punct, situat la treizeci de centimetri depărtare de fruntea dumneavoastră. Faceţi efortul de a îndepărta acest punct, progresiv, deasupra dumneavoastră, şi spre spate, spre creştetul capului, apoi imaginaţi planul, paralel cu corpul dumneavoastră, care conţine acest punct. Concentraţi-vă atunci asupra acestui plan, imaginându-vă vibraţiile pe care le-ar putea emite. Urmăriţi apoi să le faceţi să coboare în corp.
Etapa nr. 5: plecarea
De îndată ce veţi simţi vibraţiile, concentraţi-le, îndrumându-le conştient prin corp, de la cap la picioare şi invers. Când veţi izbuti să provocaţi aceste unde vibratorii din ce în ce mai intense şi mai ample, veţi fi gata să realizaţi despărţirea de corpul fizic.
Etapa nr. 6: despărţirea
Acum, vă veţi putea părăsi corpul fizic. Pentru aceasta, este suficient, după o perioadă de antrenament să faceţi doar un efort de voinţă. Concentraţi-vă asupra unei imagini în care vă vedeţi zburând, gândiţi-vă intens cât ar fi de plăcut să plutiţi în aer. Fixaţi-vă pe aceste gânduri şi corpul dumneavoastră astral ar trebui atunci să înceapă să se înalţe, făcându-vă să vă puteţi privi cu detaşare corpul fizic rămas la sol.
Etapa nr. 7: întoarcerea.
Pentru a reveni în corpul fizic, concentraţi-vă asupra alinierii celor două aspecte ale fiinţei ce vă aparţin: corpul fizic, pe care doriţi să-l regăsiţi şi corprile subtile cu care aţi realizat călătoria astrală.
Iată în continuare, metoda expusă de un alt celebru cercetător în parapsihologie, pe care acesta o şi predă la cursurile sale din Franţa. Vom constata că, în mare parte, ea coincide cu cea precedentă, fapt care ne va permite să extragem constantele acestui gen de experienţă şi chiar principiile ei. Pe de altă parte vom găsi câteva detalii tehnice noi care sunt cu siguranţă folositoare.
Pentru a realiza experienţa de dedublare, Raymond Réant ne recomandă să alegem un moment şi un loc favorabile (spre a nu risca să fim deranjaţi de zgomote) şi să nu încercăm asemenea experienţe în timpul ceasurilor de digestie (minim două ore după masă). El recomandă, de asemenea, să nu efectuăm experienţa într-o încăpere prea luminată.
Mai recomandă, pe deasupra, să ne oprim în orice moment dacă nu ne simţim bine, dacă avem o senzaţie acută de oboseală, tulburări cardiace sau jenă respiratorie.
METODA LUI Raymond Réant cuprinde două etape: pregătirea şi despărţirea.
Etapa nr.1: pregătirea
Întindeţi-vă pe pat şi relaxaţi-vă timp de 2 până la 3 minute. Apoi, când am realizat starea de relaxare dorită, ne concentrăm într-un efort de voinţă, închinzând ochii, vizualizăm locul unde dorim să ajungem.
Ne vom concentra într-o primă fază, asupra unui punct situat la 10 centrimetri de zona în care se găseşte cel de-al treilea ochi al orientalilor (Ajna Chakra - zona frunţii, central).
După ce am vizualizat bine acest punct, ne imaginăm plutind, ridicându-ne până la 10 centrimetri sub tavanul încăperii în care realizăm această experienţă. Vizualizăm acest tavan de aproape ca şi cum am fi realmente în aer.
Facem apoi cale întoarsă, imaginându-ne cum coborâm până ajungem la 10 centrimetri de corpul nostru fizic. Trăim cu atenţie aceste senzaţii, apoi ne reintegrăm în corpul fizic. Deschidem pe urmă ochii. Repetăm acest exerciţiu mai multe zile la rând înainte de a trece la cel de-al doilea exerciţiu.
Etapa nr.2: despărţirea
Aceasta constă în a ne duce realmente într-un loc pe care l-am ales deja, după ce am ieşit din corpul fizic, plutind deasupra acestuia, până în momentul în care vom avea senzaţia unei căderi în gol. Senzaţia aceasta este semnul că dedublarea este pe cale de a se înfăptui. Oprim exerciţiul, dacă exact în acel moment vom resimţi cum ne cuprinde o senzaţie extrem de dezagreabilă, aproape de nedefinit, o frică acută o accelerare a bătăilor inimii, sub efectul spaimei morţii.
Reîncepem în zilele următoare, până când vom realiza senzaţia de cădere, dar fără încleştarea spaimei. Atunci, ne abandonăm ei. Ne vom simţi ca şi cum am evada din această lume printr-un tub foarte lung, la capătul căruia vom vedea ţâşnind din tenebre o lumină copleşitoare în al cărei miez ne vom afla.
Vom avea pe urmă, un fel de stare de decomprimare, urmată de o fascinantă senzaţie de uşurare. Ne vom găsi în afara corpului fizic pe care ”dublul” nostru va putea să-l observe. Ne vom simţi tot atunci atras de un cordon luminos (numit ”cordonul de argint” sau “cordonul Sfântului Pavel”) care ne va urma în timpul întregii călătorii şi va lega în permanenţă corpul fizic cu cel astral.
Când vom dori să revenim în corpul fizic, va fi de ajuns să ne afirmăm dorinţa ca “dublul” nostru să se întoarcă la punctul de pornire. Vom fi absorbiţi de către corpul fizic şi vom resimţi o senzaţie specială, ca şi cum am intra într-o substanţă vâscoasă.
Fireşte, va fi necesar să reluăm cu consecvenţă, zilnic, acest exerciţiu până când vom reuşi. (Yoga Esoteric)
Fenomenul extracorporalitatii - experiente (Wikipedia)
Stări de constientizare a EXTRACORPORALITATII au fost obținute în laborator, fără ca măcar să fie nevoie de o aparatură sofisticată, așa cum ne indică unele ecouri din massmedia, ca acesta: Doctors create out-of-body sensations http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/2266740.stm Wednesday, 18 September, 2002 După starea de percepție extracorporală, unora dintre cei care trec prin moarte clinică și care declară că au avut în această perioadă anumite experiențe remarcabile, li se pare că trec printr-un tunel întunecat și simt ceva ca o adiere de vânt. Psihologul american Susan Blackmore opinează că tunelul de lumină se datorează unei creșteri temporare a activității cortextului vizual (acea parte a scoarței cerebrale care se ocupă cu interpretarea percepțiilor vizuale), în codițiile în care lipsa de oxigen reduce inhibiția fiziologică operată de unele celule asupra altora. Această activitate mai ridicată decât cea normală a celulelor din cortexul vizual, produce efectul de tunel luminos, așa cum s-a arătat în simulări, și așa cum se produce și în alte situații în afară de aceea a hipoxiei, și asta din cauză că cele mai multe celule sunt responsabile de zona centrală a câmpului vizual. La capătul tunelului, persoana respectivă vede figuri cunoscute ale prietenilor, ale rudelor, etc. De asemenea, în unele cazuri persoana vede o figură strălucitoare, care este o parte importantă din credința religioasă a ei. Apare apoi senzația că vede grădini, flori, râuri, insule, lumini, după care individul își urmărește filmul vieții, ce prezintă în special ocaziile pierdute de a face un bine sau de a ajuta. Este interesant de remarcat aici că există o oarecare interdependență între aceste declarații ale celor care au trăit o experiență de moarte clinică și mediul cultural și religios din care aceștia provin. Mai mult chiar, se constată că detaliile declarațiilor variază într-o cultură dată chiar, de la o epocă la alta. Astfel, putem din păcate concluziona că avem de-a face cu descrieri influențate de credințele celor care trăiesc astfel de experiențe. Această condiționare culturală și chiar temporală, care face ca într-o arie dominată de o anumită mitologie în ce privește moartea să existe descrieri înrudite, și ca într-o aceeași cultură descrierile să varieze pe măsura ce realitatea tehnico-științifică a societății din care provine individul evoluează, nu poate fi explicată decât prin ideile preconcepute pe care indivizii le au în legătura cu moartea. Astfel, relatările din aria mitologiei iudeo-creștine, aveau relatări ce descriau imagini fixe acum unul sau două secole, în timp ce aceste relatări descriu azi în aceeași arie culturală adevărate "filmulețe". (Vezi explicațiile lui Douwe Draaisma de la Universitatea din Groningen, în articolul " How it feels to die " , al lui Mark Pilkington în The Guardian, din data de Joi 25 martie 2004 ( http://www.guardian.co.uk/life/farout/story/0,,1176799,00.html ). Persoana în cauză simte că nu mai există spațiu și timp, iar la întoarcerea la viață are un puternic sentiment de dezamăgire și autoreproș. Cu toate că aceste relatări par fabuloase, știința a reușit să explice o parte din ele. Datorită faptului că în momentul morții, corpul suferă modificări fizice și chimice ca scăderea tensiunii arteriale și micșorarea cantității de oxigen care ajunge la creier, celulele nervoase ale creierului încetează să mai funcționeze. Centrul văzului este primul afectat, iar imaginile sunt percepute tot mai greu. Aceasta duce la senzația perceperii unei lumini strălucitoare înconjurată de întuneric, percepție care apare în memorie sub forma unui tunel.
