Puterea Sufletului - Antologie II
Jung - Puterea Sufletului 3
CG Jung Puterea Sufletului Vol 4
SUNTEM CONSTIINTA
Tatãlui meu, care din Infinit a conspirat sã mã aducã pe Pãmânt.
Tatalui meu, care de pe Pãmânt a conspirat sã mã aducã iarãsi cãtre Infinit.
Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre care se tem de luminã. Phobos îi însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului. Adversarul are fata acoperitã. A ta.
Anticii credeau cã a fost o vreme în care omul era o fiintã completã, cu o minunatã viziune interioarã si o Constiintã care azi ne par doar legende. Apoi, toate acestea s-au sfârsit iar azi omul este o creaturã slãbitã. Carlos Castaneda: Unele corpuri de suferintã sunt neplãcute dar inofensive, de exemplu, ca un copil care nu se opreste din plâns. Altele sunt monstri rãi si distructivi, adevãrati demoni. De multe ori credeti cã ati ajuns sa cunoasteti o persoanã dar, brusc, vã gãsiti pentru prima oarã în fata unei creaturi strãine si rãuvoitoare.
Eckhart Tolle: Iluminarea este sfârsitul suferintei Buddha. Ar putea fi nevoie de ani ca sã te conving sã te transformi si apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a actiona în consecintã. Sper doar sã-ti rãmânã timp suficient.
- Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Miliarde de fiinte umane trãiesc astãzi pe uimitorul nostru Pãmânt. Infinitul a oferit fiecãruia dintre noi un instrument foarte puternic. Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau, în cel mai rãu caz, neluat deloc în seamã. Un instrument care a permis si permite fiintelor umane sã creeze mai mult sau mai putin constienti, orice lucru pe care îl doresc: MINTEA. Un instrument foarte puternic, asa de puternic încât necesitã atentie si constientizare pentru folosire. Pentru cã, asa cum poate fi folosit pentru a crea capodopere de frumusete si armonie, acest instrument poate fi folosit si pentru a crea monstri de dizarmonie si suferintã. Mintea fiintelor umane, mintea noastrã, e un instrument extraordinar de puternic, desi foarte simplu ca system de functionare. Enorma putere a mintii , împreunã cu simplitatea cu care poate fi gestionatã si cu o anumitã inconstientã a potentialitãtilor sale, poate insa sã dea formã si sã alimenteze chiar si ce nu intrã în planurile noastre, CEVA ce, în loc sã ne sustinã, ne suge de energie CEVA ce în acest moment stãpâneste asupra majoritãtii oamenilor de pe aceastã planetã.
Situatia, la un moment dat,aparent normalã a mintii, la majoritatea fiintelor umane, în ceea ce priveste procesul educativ realizat de predecesorii nostrii este aceasta…IMAGINE A ZGOMOTULUI DE FOND
Practic, noi toti, indiferent de tarã, sex, vârstã culturã manifestãm aceste caracteristici. Cu totii. Intensitatea sa poate varia în functie de anumiti factori culturali precum, educatia primitã sau valorile morale ale societãtii în care ne-am nãscut. În fapt, existã culturi si societãti care nu dezvoltã automat aceste caracteristici. Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai putin accentuatã în functie de caracteristicile personale.
Însã, dupã un anumit moment, de obicei, dupã prima copilãrie activitatea mentalã consideratã normalã a unei fiinte umane devine asa ceva... IMAGINE A ZGOMOTULUI DE FOND Aceasta este starea consideratã normalã a mintii unei fiinte umane, pentru cã este trãitã de miliarde de alte fiinte de pe Terra si din acest motiv este consideratã normalã. Este posibil sã gândim cu luciditate în mijlocul acestui marasm? Este posibil sã reusim sã vedem lucrurile cu atentie si claritate dacã interior rãmânem în aceastã stare mentalã? Am reusi sã ascultãm cu atentie ceva sau pe cineva dacã în realitatea exterioarã v-ati gãsi într-un loc în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond? Nu e ciudat cã aceastã dezordine, acesta imagine confuza, apare în mintea oricãrei fiinte umane de pe acest Pãmânt? latã prima urmã lãsatã pe malurile Constiintei IMAGINE de ceva amãgitor si evaziv care actioneazã asupra oricãrei fiinte umane în acelasi mod.
Confuzie, Incapacitate de concentrare, Inconstantã:
- Nu mai bine astept?
- Trebuie s-o fac?
- Du-te acolo, ca e cel mai bine! Sau e mai bine acolo? Sã mã duc sau nu? O, Doamne, chiar si aici...
A nu fi capabil sã opresti fluxul gândurilor este o suferintã teribilã, însã nu ne dãm seama de asta pentru cã aproape toti o avem si de aceea o considerãm normalã.
Eckhart Tolle: Normalitate? Sigur cã existã si o altã fatetã a medaliei. Existã fiinte pe acest Pãmânt minunat a cãror minte are ca stare naturalã asa ceva: Un imens spatiu în care ei percep si sãrbãtoresc în pace si bucurie orice lucru care existã care le permite sã gândeascã lucid, sã vadã cu claritate sã asculte cu atentie si, astfel, sã realizeze lucruri minunate de o vibrantã frumusete si armonie. Aceasta se petrece pentru cã au învins ceva înlãuntrul lor care nu le permitea sã fie ceea ce sunt cu adevãrat. Vechii samani o numeau LINISTEA INTERIOARA pentru cã e o stare în care perceptia nu mai depinde de simturi ci de o altã facultate a fiintei umane, care o transformã într-o creaturã magicã care a fost purificatã, nu de fiinta umanã în sine ci de orice influente strãine.
Carlos Castaneda: Cum au ajuns aceste fiinte la acest rezultat? De ce si-au dorit sã ajungã? Ce le împiedica sã ajungã? Dacã vreti sã realizati Trezirea, trebuie sã o practicati neîntârziat aici si acum.
Dogen Zenji: A doua urmã ce lunecã pe malurile Constiintei este simpla constatare: Sunteti capabili sã vã întrerupeti la vointã aceastã activitate mentalã inutilã si neîncetatã care vã ocupã constant întreaga minte? Nu sunteti capabili sã vã întrerupeti acest inutil mãcinat al mintii decât pentru cateva secunde si cu ceva efort. Sigur, ati putea gândi cã este un lucru normal si lucrul amuzant este cã "gânditi" asta cu adevãrat. Mintea care articuleazã gânduri, prin intermediul unui gând "gândeste" cã nu poate fi întreruptã din mãcinatul ei, si cum ar putea fi altcumva ? Poate mintea sã gândeascã cã poate sã nu gândeascã? Totusi, acest argument simplu vã pune în fata unei serii de fapte incontestabile. Mintea voastrã nu se aflã sub controlul vostru deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-si întrerupã activitatea mentalã inutilã la vointã pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru doua secunde. Ati încercat sã vã întrerupeti activitatea mentalã, dar nu ati reusit. Rezultã de aici cã "ceva" din voi a încercat sã întrerupã activitatea voastrã mentalã, constantã reusind pentru câteva clipe. Asadar, acest "ceva" a fost capabil sã observe si sã controleze un fenomen dincolo de mintea care gândeste. Dacã lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi nu e mintea voastrã, cea care gândeste. Sau, mai bine zis, acest "ceva" din voi nu este mintea care articuleazã neîncetat gânduri confuze, inutile. Dar dacã în voi existã ceva ce nu este mintea care gândeste gânduri de acest fel, atunci cine sunteti voi? si de ce mintea voastrã cea care gândeste se aflã dincolo de controlul vostru? Dacã mintea voastrã care gândeste este dincolo de controlul vostru iar voi nu sunteti aceastã minte care este sursa actiunilor voastre?
Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului Adversarul are fata acoperitã. A ta.
În interiorul fiintelor umane actioneazã tipuri de minte. În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveste perfect cu definitia mecanismelor umane care actioneazã în noi pentru a ne permite evaluarea si interpretarea realitãtii. Totusi, în acest context, îl vom folosi din comoditate.
Exista o MINTE DE SUPRAFATA sau SUPERFICIALA si o MINTE PROFUNDA.
1. Mintea Superficialã dialogheazã constant cu ea însãsi e complet focalizatã pe trecut sau viitor analizeazã totul în termeni de profit si pierdere pentru cel care reuseste sã interpreteze realitatea. Mintea superficiala ia decizii doar pe baza experientelor trecute. Îsi schimbã ideile si directia la câteva minute odatã. Proiecteazã tot ceea ce e de proiectat si calculeazã tot ceea ce e de calculat. Este incapabilã de concentrare si starea sa naturalã este aceasta: dialog interior necontenit, atentie constantã pe trecut si viitor.
- Cât pot sã câstig?
- Dar dacã pierd?
- Mereu a fost asa, asadar mereu va fi asa. Calea mea este aceasta! Chiar aceasta!
- Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia.
Incapacitate de atentie totalã pe Aici si Acum. Ne vorbim neîncetat de lumea noastrã, si tocmai prin acest
dialog interior noi o pãstrãm o reînnoim, si îi asigurãm viata si energia. În timp ce ne vorbim, nouã însine,
ne alegem cãile si astfel ne repetãm alegerile si cãile pânã în ziua mortii pentru cã pânã în acea zi vom
repeta aceleasi lucruri.
2. Mintea Profunda
John Michael Abelar: Sub Mintea de Suprafatã existã o minte mult mai tãcutã, care percepe realitatea fãrã interpretarea gândirii, stie care este calea cea mai bunã pentru noi si ne-o comunicã prin senzatii si sentimente. Functionarea sa nefiind bazatã pe gândire si dialogul interior, ci pe evaluarea energeticã a momentului prezent, ea ne indicã o cale fãrã a calcula procentul de câstig sau pierdere si nu se asteaptã la un anume rezultat. Aceastã minte nu are deloc nevoie sã facã planuri sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit deoarece nu foloseste viitorul ca pe o modalitate de evadare si nu ia decizii bazându-se exclusiv pe baza de date creatã de evenimentele trecute, deoarece nu foloseste trecutul ca model imuabil pentru prezent.
O vom numi de acum încolo Mintea Profundã. Interactiunea cu Realitatea prin Senzatii, Actiune dincolo de asteptãrile rationale. Trecutul si Viitorul se topesc în Prezent A fost într-un fel dar Acum poate fi altfel. Atentie totalã pe AICI si ACUM.
Deocamdatã este suficient sã-ti repet ceea ce ti-am spus referitor la cele douã tipuri de minte. Una este mintea noastrã adevãratã produsul experientelor noastre de viatã, cea care ne vorbeste rar pentru cã a fost învinsã si aruncatã în întuneric. Cealaltã, cea pe care o folosim în fiecare zi pentru activitãtile noastre cotidiene este o manifestare strãinã.
John Michael Abelar Cele douã modalitãti prin care interactionãm cu existenta si interpretãm realitatea sunt, asadar, dialogul interior legat de Mintea superficialã si senzatiile, legate de Mintea Profundã. Însã, atentie! Ceea ce noi numim senzatie nu se referã la emotii, deoarece cele douã aspecte sunt foarte diferite între ele. Emotia este în mod obisnuit o reactie a corpului la o anumitã experientã, imagine, sau chiar la un dialog interior pe care Mintea superficialã îl asociazã cu conditiile care l-au provocat. Aceastã asociere sfârseste rapid prin a declansa în mod mecanic aceeasi reactie a corpului adicã aceeasi emotie ori de câte ori se manifestã aceleasi conditii exterioare. Chiar dacã aceste conditii nu ar necesita vreo nevoie emotionalã.
Un exemplu imaginar: Cineva se poartã urât cu dv. si unul din lucrurile care vã socheazã la acea persoanã este pãlãria de pe cap. Din acel moment, în mod inconstient Mintea superficialã asociazã un aspect ce tine de proasta educatie cu o anumitã pãlãrie. Astfel, ori de câte ori veti întâlni o persoanã cu o pãlãrie similarã veti percepe interior un disconfort, o emotie neplãcutã care vã va face sã vã retrageti sau sã fiti chiar nepoliticos fãrã motiv, chiar dacã persoana având pãlãria respectivã e cea mai educatã pe care ati întâlnit-o vreodatã. Aceastã reactie este o emotie: corpul a declansat o emotie automatã, mecanicã, asociativã, în ultimã instantã, complet irealã. Cuvantul Emotie vine de la lat. EMOTIONEM, de la EMOTUS , de la EMOVERE= a duce afarã, a muta, a scoate si de la: care adaugã fortã actiunii exprimate de cuvântul cu care e unitã, si MOVERE = a agita, a misca. (dictionarul etimologic on line www.etimo.it ).
Mintea superficialã si emotiile cãlãtoresc strâns legate. Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnã aceasta deoarece mecanismul dialog interior-emotie este un element fundamental care trebuie înteles cât mai bine posibil. În schimb, o senzatie este ceva indefinibil ca un fundal interior tandru si delicat care ne comunicã instantaneu informatii despre cum sã interactionãm mai bine cu energia, si, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoarã. Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat de cãtre Mintea superficialã însã, în timp, poate deveni puternic si clar dacã i se permite sã actioneze fãrã oprelisti; si dacã se recunoaste în el adevãrata noastrã voce interioarã care stie ce e mai bine pentru noi si stie cum sã ne transmitã asta. Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut sã se simtã cumva împãrtit între un impuls interior hrãnit de o senzatie sau un sentiment si directionat cãtre o experientã si o serie de gânduri rationale care tind sã ne descurajeze si inoculeazã în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm. În aproape toate cazurile, practic întotdeauna, dacã e vorba despre fiinte nefamiliarizate cu expansiunea Constiintei, gândul rational are întâietate iar senzatia sau sentimentul sunt respinse pânã ce dispar cu totul. Percepem un impuls interior fatã de o nouã experientã? latã cum se naste un dialog interior alcãtuit din îndoieli, frãmântãri si temeri. latã cum se nasc sentimentele de fricã si confuzie, cauzate asociativ de acelasi dialog interior. latã cum experienta cea nouã este amânatã sau respinsã dincolo de posibilitatea ei de manifestare deoarece nimãnui nu-i place sã descopere emotii neplãcute iar frica, frãmântãrile pot fi foarte neplãcute dacã noi devenim aceste emotii. De aceea, în general, ne retragem pentru a le face sã disparã. Aceasta se petrece deoarece Mintea superficialã tinde mereu sã tinã sub tãcere sau sã contracareze Mintea Profundã si, de obicei, reuseste pentru cã noi îi dãm acceptul ca si Câmp al Constiintei si pentru cã nu stim cã e posibil sã observãm emotiile fãrã sã ne identificãm cu ele. Focalizati-vã atentia pe emotiile din voi. Acceptati-le existenta. Nu le gânditi, nu lãsati ca emotia sã devinã gând. Nu judecati sau analizati; observati doar. Deveniti constienti de senzatiile legate de emotii dar si de cel care observã, Observatorul Tãcut.
Eckhart Tolle: Acesta este motivul pentru care Mintea superficialã ne tine câmpul interior în confuzie în mod constant. Pentru a ne împiedica sã ascultãm susurul blând al Mintii Profunde. O ascultare care ar putea sã ducã la sfârsitul dominatiei sale asupra noastrã, si acesta este motivul pentru care comportamentul Mintii superficiale e o altã urmã fugitivã pe malurile Constiintei. Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice ale arsenalului care ne tine în sah ca fiinte umane. Un ceva care ne tine închisi într-o cuscã care nu are gratii materiale cu lanturi care nu se vãd. Un ceva care pare normal doar pentru cã miliarde de indivizi sunt sub controlul sãu. Un ceva care actioneazã din umbrã, deoarece Lumina Constiintei l-ar scoate la ivealã si ar deveni, astfel, ineficient. Este lumea care ti-a fost trasã peste ochi ca sã te orbeascã si sã nu vezi adevãrul. Care adevãr? Cã esti un sclav. Neo. Ca si toti ceilalti, te-ai nãscut în lanturi. Te-ai nãscut într-o închisoare pe care nu o poti vedea, gusta sau atinge. O închisoare pentru mintea ta.
(Fragment din filmul Matrix)
Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDÃTORUL. SFIDÃTORUL Constiintei noastre.
Potrivit toltecilor, mintea oamenilor este invadatã de ceva care o controleazã si care, deci, controleazã visul lor personal. Libertatea pe care o cautã toltecii este aceea de a se întoarce pentru a folosi mintea si trupul în acord cu ceea ce sunt cu adevãrat, sã-si trãiascã viata mai degrabã decât sã facã ceea ce acest CEVA ne impune pentru scopurile sale personale.
Don Miguel Ruiz : Ce întelegem, deci, prin cuvântul SFIDÃTORUL? Ce reprezintã SFIDÃTORUL în existenta noastrã, în viata noastrã de zi cu zi? Cuvântul SFIDÃTOR indicã un complex de forte care actioneazã în câmpul constiintei umane cu scopul de a o slãbi si de a o mentine într-o stare inconstientã si identificatã cu constructii mentale ireale. Acest complex de forte actioneazã în noi ca un element conservator ca o fortã opusã si contrarã impulsului nostru cãtre evolutia si expansiunea Constiintei. Actiunea contrarã a SFIDÃTORULUI este directionatã, sã ne împiedice sã-i constientizãm existenta si, astfel, sã o transcendem si sã o transformãm într-o fortã aliatã nouã. Recunoasterea în profunzime a actiunii SFIDÃTORULUI în viata noastrã demascarea actiunii sale si transcenderea sa este o sarcinã care poate pãrea dificilã durã, generatoare de îndoieli si suferinte care, în ultimã instantã, este încercarea sa de a rãmâne în viatã. Este o sarcinã care poate pãrea dureroasã pentru cã noi toti pornim din acelasi punct: noi credem cã suntem el. Totusi, recunoasterea si scoaterea la luminã a propriului SFIDÃTOR este una dintre sarcinile cele mai importante pe care este chematã sã o îndeplineascã o fiintã umanã deoarece SFIDÃTORULl este Pãzitorul Pragului ceata de strãbãtut pentru a intra pe pãmânturile nesfârsite care ne apartin de drept ca fiinte umane magice într-un univers minunat. Unul din principalele scopuri ale SFIDÃTORULUI asa cum ne indicã si numele sãu, este acela de a ne sfida: a ne pune la încercare capacitãtile, vointa de a urma calea cãtre expansiunea Constiintei, în mod neabãtut. Ne sfideazã, cu scopul de a pune la încercare si, apoi, de a face liberã intentia noastrã de a pãsi cãtre acele realizãri maiestuoase care stau în puterea noastrã si care sunt specifice nouã, ca fiinte umane magice si minunate. Atunci când vocile din tine îti vorbesc despre sfârsit atunci când mintea îti spune cã ai pierdut atunci când crezi cã este imposibil, si totusi continui. Te ridici în propria spadã si mai faci un pas Acolo unde se terminã Omul, acolo începe Dumnezeu. Acest concept al unei forte opuse care provoacã impulsul nostru cãtre constiintã poate pãrea aparent bizar, dacã nu chiar la limita credibilului, si totusi, acest concept este bine argumentat, descris si studiat în amãnunt în foarte multe traditii spirituale de pe acest pãmânt. De exemplu, într-una din cãrtile sacre ale traditiei esoterice ebraice, Tora, si în învãtãturile întelepte cuprinse în Cabala existã descrieri complexe ale scopului si a armelor aflate la dispozitia unei entitãti energetice a cãrui nume a devenit sinonim cu fortele rãului în biserica catolicã: Satana. Satana, a cãrei semnificatie nu este alta decât Adversarul este acea entitate energeticã care, în calitatea sa de adversar ne împiedicã sã ajungem la Luminã. Scopul sãu principal, potrivit traditiei ebraice, este acela de a crea forta opusã celei care ne trage cãtre luminã, cu scopul de a permite eliberarea fortei schimbãrii deoarece fãrã o opozitie n-ar mai exista tensiunea care sã ne directioneze cãtre Constiintã si cãtre cãutarea luminii. Acest concept ar merita o mai mare aprofundare, care, nu reprezintã scopul prezentului documentar. Ceea ce este important de subliniat aici este rolul pe care Vrãjmasul prin excelentã din traditia ebraicã, Satana, îl joacã în expansiunea Constiintei.
Vrãjmasul: O entitate energeticã care urmãreste prin orice mijloace sã ne împiedice în directionarea noastrã cãtre lumina constiintei. Dupã cum bine se stie, Satana este cunoscut si ca Diavolul. Însã putini stiu cã termenul diavol derivã din latinescul Diábolus si din termenul din greaca veche Diabolos, adicã "Cel care separã". Ce separã? Ceea ce nu are nici un sens sã fie separat. Ceea ce este stãpânit doar dacã este separat. Divide et Impera Strategie având ca scop obtinerea unei pozitii privilegiate, divizând si fragmentând forta de opozitie în asa fel încât aceasta sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun. Totusi, traditiile cãutãrii interioare din toatã lumea par sã recunoascã în SFIDÃTOR alte scopuri, mai concrete, dincolo de cel mai mult abstract despre care am vorbit. Una dintre responsabilitãtile noastre, ca fiinte umane este de a cuprinde si de a realiza cu ochii si cu Constiinta noastrã cât din aceasta este real si cât o alegorie cu o semnificatie mult mai vastã. Dar e bine de stiut în ce fel învãtãceii pe calea Constiintei apartinând de diferite traditii au fost pusi în gardã de prima confruntare adevãratã pe care trebuie sã o aibã: cea cu proiectia iluzorie a lor. Cea cu SFIDÃTORUL.
Don Miguel Ruiz e un saman din traditia toltecã din America Centralã.
1. Fi impecabil cu Cuvântul Tău. (BE IMPECCABLE WITH YOUR WORD)
Vorbiţi cu integritate. Spune doar ceea ce intelegi. Evitaţi să folosiţi cuvântul împotriva voastra insiva sau ca bârfă despre alţii. Folosiţi puterea cuvântului în folosul ADEVARULUI şi IUBIRE.
2. NU lua nimic personal. (DON’T TAKE ANYTHINK PERSONALLY)
Nimic din ce patesc altii sa nu fie din cauza ta. Ceea ce altii spun si fac este o proiectie a realitatii si a viselor lor.. Cand veti fi imun la opiniile si actiunile altora nu veti mai fi victima unor suferinte inutile.
3. Nu fa presupuneri. (DON’T MAKE ASSUMPTIONS)
Gaseste curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce intelegeti. Comunicati cu ceilalti sufficient de clar incat sa puteti elimina
neintelegea, suferinta si drama. Cu doar acest acord, poti transforma complet viaţa ta.
4. Întotdeauna sa faci totul cat poti mai bine. (ALWAYS DO YOUR BEST)
Posibilitatatea ta de actiona in cel mai bun mod cu putinta difera de la un moment la altul, de exemplu ea este diferita atunci cand esti odihnit fata de atunci cand esti oboist. Indiferent de moment si imprejurare fa totul cat poti tu de bine si vei evita autoinvinuirea, regretul.
Nãscut si crescut într-o familie mexicanã de vindecãtori poartã mai departe si rãspândeste în lume cunoasterea ezotericã toltecã a strãmosilor sãi. Don Miguel indicã SFIDÃTORUL cu numele de PARAZITUL. latã cum, prin cuvintele sale, ne descrie formatia si scopul sãu în Câmpul Constiintei umane. În minte creãm Judecãtorul, o parte din noi care judecã continuu tot ceea ce facem si nu facem, toate emotiile pe care le trãim sau nu.
În mod normal Judecãtorul ne gãseste vinovati si noi ne gândim cã trebuie sã fim pedepsiti: partea din minte care primeste judecata si simte nevoia de pedeapsã este Victima. Victima este acea parte din noi care spune "Vai de mine, nu sunt destul de bun, de puternic, de inteligent. Ce mã fac? Cum pot mãcar sã experimentez?" Judecãtorul si Victima îsi duc existenta pe sistemul nostru de credinte, adicã pe ceea ce credem si ce nu credem, un sistem care s-a insinuat în mintea noastrã din copilãrie, când credem tot ceea ce ne spuneau adultii. Toltecii numesc acest mecanism Judecãtor-Victimã- Sistem de credinte cu numele de Parazitul. Mintea umanã este bolnavã din cauza unui parazit care îi furã energia vitalã si bucuria. Parazitul se transmite ca un virus de la bunic la fii si apoi la noi, care o transmitem copiilor nostri si hrana lui constã din emotiile negative care provin din fricã. Parazitul este o creaturã alcãtuitã din energie emotionalã si este vorba de o fiintã vie. Supravietuieste cu emotiile negative si se hrãneste cu suferintã. Don Miguel Ruiz din cãrtile "Cele patru legãminte" si "Stãpânirea iubirii" editate de "Edizioni il Punto d'Incontro". Parazitul: O entitate energeticã care trãieste si se alimenteazã pe cheltuiala alteia fãrã sã dea nimic în schimb.
Carlos Castaneda este un antropolog care a aprofundat o altã linie toltecã a cunoasterii esoterice: cea a lui Don Juan Matus. Don Juan Matus a fost samanul-ghid, adicã nagualul, al unei linii toltece similare cu cea a lui Don Miguel Ruiz, având probabil aceeasi sursã dar diferitã de aceasta prin multe elemente cum ar fi, de exemplu, accentul pus pe calea luptãtorului ca modalitate de realizare personalã. Carlos Castaneda a transcris si a publicat, în cãrtile sale învãtãturile primite de la Don Juan; si în ceea ce priveste existenta sa el a decis sã transcrie încã ceva care îl priveste mult mai îndeaproape pe SFIDÃTOR.
latã mai exact ce, într-o sintezã a cuvintelor lui Carlos Castaneda: Samanii din vechiul Mexic au descoperit ceva transcendental. Au descoperit cã avem un tovarãs care rãmâne cu noi toatã viata. Un PRADATOR care iese din adâncurile cosmosului si care pune stãpânire pe viata noastrã iar noi suntem prizonierii lui. Dacã protestãm, ne sufocã protestele. Dacã intentionãm sã actionãm independent nu ne permite. Prãdãtorul are avantaj asupra noastrã pentru cã noi suntem hrana lui, sursa lui de existentã. PRADATORUL e cel care a infiltrat în noi sistemele de credinte conceptul de bine si de rãu, obiceiurile sociale. El este cel ce ne-a definit sperantele si asteptãrile atât visurile de succes cât si parametrii falimentului. El ne-a dat aviditatea, dorinta fãrã limitã si lasitatea. Ne-a fãcut sã fim fixisti, focalizati pe ego si înclinati spre autocomplacere. Folosindu-se de egoismul nostru, unicul aspect constient care ne-a mai rãmas PRADATORUL creazã flãcãri de constiintã pe care trece apoi sã le consume fãrã scrupule. Prãdãtorul ne creazã probleme inutile pentru a forta aparitia acestor flãcãri si astfel el supravietuieste continuând sã sa hrãneascã din energia vie a pseudo-preocupãrilor noastre.
Vechii samani vedeau PRADATORUL. Îl numeau VOLADOR, cel ce zboarã deoarece se miscã în salturi prin aer. Nu este un spectacol frumos. Este o umbrã neagrã de o obscuritate impenetrabilã care saltã prin aer si apoi coboarã pe pãmânt.
Carlos Castaneda in cartea "Latura activã a Infinitãtii" defineste VOLADOR ca: O entitate energeticã care trãieste si se hrãneste pe socoteala alteia fãrã a da nimic în schimb.
Eckhart Tolle este un om contemporan cu noi nãscut si crescut în Europa care a trecut printr-o experientã de trezire neasteptatã si totalã. De fapt, într-o clipã, el a fãcut acea manevrã care pentru multi dintre noi necesitã ani de practicã si disciplinã înainte de a putea fi înfruntatã: s-a dezidentificat complet de proiectia iluzorie a realitãtii create de Mintea sa superficialã si a atins starea de Constiintã purã care este expresia a ceea ce este el cu adevãrat. Acest proces, care ar putea fi numit o ILUMINARE dar care nu poate fi descris în cuvinte, i-a permis, printre altele, sã reobserve existenta fãrã numeroasele si inutilele filtre mentale plasate în fiintã de cãtre Mintea superficialã. În aceastã stare de observare, el a vãzut ceva foarte interesant, ceva ce are mult de a face cu SFIDÃTORUL ceva ce vom prezenta cu propriile lui cuvinte. Durerea acumulatã în corpul vostru este un câmp de energie negativã care vã ocupã trupul si mintea. Dacã o considerati o entitate invizibilã de-sine-stãtãtoare vã apropiati mult de adevãr. Este vorba despre corpul de suferintã emotionalã. Fiti în gardã pentru a descoperi eventualele semne de nefericire din voi, sub orice formã: poate fi corpul de suferintã care se trezeste. Poate lua forma unei iritãri, nerãbdãri, melancolii, dorinte de a jigni, mânii, furii, depresii, necesitãti de a avea o dramã în raporturile personale etc. Corpul de suferintã vrea sã supravietuiascã ca si orice altã entitate existentã si poate supravietui doar dacã vã face sã vã identificati inconstient cu el. Atunci poate pune stãpânire pe voi poate deveni voi, si poate trãi prin voi. Trebuie sã se hrãneascã prin voi. si o va face cu orice experientã care intrã în rezonantã cu tipul sãu specific de energie, cu orice lucru care poate da nastere la o suferintã mânie, capacitate distructivã, urã, tristete, drama emotionalã, violentã, chiar boalã. Durerea se poate hrãni doar cu durere, si odatã ce corpul de suferintã a pus stãpânire pe voi aveti nevoie de altã durere si deveniti victime sau persecutori. Supravietuirea sa depinde de identificarea voastrã inconstientã cu el, precum si de frica voastrã inconstientã de a înfrunta frica ce trãieste în voi.
Eckhart Tolle "Puterea prezentului" Corpul de suferintã: o entitate energeticã care trãieste si se hrãneste pe socoteala alteia fãrã sã dea nimic în schimb. Reluãm spunând cã traditiile cãutãrii interioare din toatã lumea din care am prezentat un mic dar semnificativ esantion par sã indice existenta SFIDÃTORULUI. În interiorul câmpului uman de constiintã poate apãrea, exista, creste si actiona o entitate energeticã ce ne priveazã de energie si care, deci, ne mentine într-o stare de inconstientã. Scopul sãu este acela de a continua sã se hrãneascã cu un anumit tip din energia noastrã si, în acelasi timp, sã ne împiedice sã ne expansionãm Constiinta pentru a nu putea sã-i constientizãm existenta. Evident, a deveni constienti de existenta si actiunea acestei entitãti energetice este primul si cel mai important pas. apoi, va deveni o consecintã naturalã, încetarea imediatã de a crea hrãnire si sustinere pentru ea. Ne mai hrãnind-o, ea va deveni din ce în ce mai slabã pânã când va fi complet reabsorbitã si transformatã de Constiinta noastrã. Stãpânirea propriei minti rebele, capricioase, vagabonde este CALEA CATRE FERICIRE. Înteleptul îsi observã continuu propriile gânduri, care sunt smãrunte, înselãtoare si instabile. Aceasta este Calea cãtre Fericire. Dhammapada : Atunci când se petrece aceastã transformare fiinta umanã înceteazã sã-i permitã vocii din capul sãu care tot dialogheazã cu ea însãsi despre tot felul de prostii iluzorii sã fie stãpâna existentei sale deoarece întelege cã acea voce nu este ceea ce este el în realitate. Când are loc aceastã transformare, fiinta umanã înceteazã sã asculte o minte care îi pune piedici o limiteazã si o înlãntuie în orice mod, în loc sã o sustinã si sã o încurajeze, deoarece fiinta întelege cã acea minte nu este cine este ea în realitate. Atunci când se petrece aceastã transformare, fiinta umanã devine liberã.
Cã se numeste PARAZIT, VOLADOR, CORPUL DE SUFERINTA sau VRAJMAS nu este ceea ce este ea în realitate deoarece nu este de mare folos sã stim aceasta la un nivel intelectual. Ceea ce este cu adevãrat folositor este sã întelegem si sã vedem cum actioneazã, ce arme foloseste care sunt efectele actiunii sale în viata noastrã. Sã întelegem cã noi suntem, dupã toate probabilitãtile, prãzi energetice inconstiente. si, mai ales, sã întelegem cã noi, ca fiinte cu constiintã suntem fiinte magice si puternice care au toate instrumentele la dispozitie pentru a-l demasca si a-l transforma în aliatul nostru. Ne ia din fericirea noastrã. Ne ia din bunãstarea noastrã. Ne ia din pacea noastrã. Toate stãrile fiintei care ne sunt mai apropiate ca aerul pe care îl respirãm si care ne sunt cu totul accesibile. De aceea, SFIDÃTORUL trebuie sã fie înfruntat si transcens. Nu pentru ceea ce este, ci pentru faptul cã ne limiteazã existenta. Aceasta este unica si adevãrata provocare pe care trebuie sã o înfruntãm în viatã înainte de a intra si a trãi în lumea realã si de a fi ceea ce suntem cu adevãrat.
Totusi, SFIDÃTORUL se va folosi de orice armã pentru a ne împiedica, pentru cã aceasta e în firea sa si pentru cã Infinitul asa a vrut sã fie. De aceea, este nevoie de constiintã, claritate si o hotãrâre de nezdruncinat pentru a înfrunta aceastã provocare. De aceea, în toate traditiile spirituale de pe Pãmânt cei care acceptã aceastã provocare sunt numiti RAZBOINICI.
DECLARATIE DE RAZBOI PARAZITULUI!
Putem sã ne rãzvrãtim si sã spunem NU! Declarând rãzboi Parazitului, un rãzboi de independentã, un rãzboi pentru dreptul de a ne folosi mintea si creierul. De aceea, în toate traditiile samanice americane, adeptii se numesc rãzboinici. Sunt în rãzboi împotriva Parazitului cuibãrit în mintea lor. Aceasta înseamnã cu adevãrat sã fii un Rãzboinic. RAZBOINICUL este cel care luptã împotriva invaziei Parazitului. Putem învinge sau pierde, dar nu am cedat fãrã luptã.
Don Miguel Ruiz Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã. Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului Adversarul are fata acoperitã. A ta. Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta.
CONSECINTELE ACTIUNILOR SFIDATORULUI.
Sã întelegem cine sau ce este SFIDÃTORUL este o realizare care ne va trezi constiinta într-o zi. Acum, sã ne concentrãm pe consecintele actiunilor sale deoarece aceste consecinte sunt urma cea mai vizibilã a actiunii sale în lume. Amprentã care nu se poate sterge. Efectele actiunilor sale care tulburã. În ce mod se manifestã în viata noastrã actiunea SFIDÃTORULUI?:
- Dialogul interior continuu, confuz fãcut de o multime de voci, muzici, orientat în general cãtre gânduri negative, distructive, frãmântãri si preocupãri, în cea mai mare parte ireale.
- Obiceiul de a judeca si de a calcula orice lucru,
- Revolta fatã de orice lucru si mai ales fatã de noi însine. Judecata este de obicei una de inadaptare culpabilitate, condamnare, dispret.
- Fuga de intensitatea si disciplina constientã îndreptatã cãtre actiuni constructive, cu o proiectie constantã cãtre un viitor incert, de obicei, zile sau luni a ceva ce am putea sau ar trebui sã facem acum. O fugã care sã nu ne tulbure comoditãtile.
- Tendinta unei derive inertiale fatã de obiceiuri care în majoritatea cazurilor sunt construite ca o perpetuare sau fugã de conditii generatoare de suferinte si, în consecintã, un atasament emotional fatã de ele.
- Autosabotarea oricãrei inspiratii care ne dãruie bucurie si entuziasm cu tot felul de îndoieli si frici ireale, generate de dialogul interior si deci de Mintea superficialã, care ne fac mai degrabã sã gândim decât sã actionãm pânã când, în cele din urmã, am vorbit asa demult cu noi însine încât orice inspiratie s-a pierdut.
- Fuga de responsabilitatea personalã si totalã a propriei existente prin transferul sãu sistematic în exteriorul nostru, având drept rezultat gânduri de culpabilitate. E vina lui. E vina acestei situatii. E vina acestei structuri.
Marea majoritate a oamenilor din societatea modernã de model occidental, care, în fapt, s-a propagat pe tot pãmântul, vede în semenii sãi toate aceste caracteristici. Nu doar o parte, ci toate. Normal, care este rezultatul combinat, efectul, tuturor acestor caracteristici? Unul singur: FRICA Trãim într-o stare de fricã continuã, autoindusã si irealã. FRICA de a pierde lucruri ireale si inexistente. Aprobarea. Reputatia. Premiul pentru presupusele noastre merite si indulgentã pentru lipsurile noastre. Siguranta. Aceasta este urma cel mai incredibil de evidentã si totodatã, de ascunsã, a actiunii SFIDÃTORULUI. Avem cu totii aceleasi caracteristici, efectul lor este întotdeauna NEFERICIREA, FRICA si O SLABICIUNE FARA NUME si asta nu ne face deloc bãnuitori. Perfectiunea unui astfel de scenariu unei asemenea strategii, constã tocmai din faptul cã nu bãnuim cã împãrtãsim cu totii aceleasi caracteristici pânã când nu întâlnim pe cineva care nu le are; si în ultimii ani sau chiar ani tocmai aceasta s-a petrecut. Fiinte care se elibereazã au existat si vor exista întotdeauna. Multe dintre ele au urmãrit sã împãrtãseascã altor fiinte umane ceea ce au descoperit; totusi, foarte adesea, mesajul a suferit o filtrare care l-a alterat asa de mult sau chiar l-a pervertit. Si cine a fost autorul?
Dacã efectele actiunii SFIDÃTORULUI în viata noastrã sunt FRICA, NEFERICIREA si SUFERINTA practic toti, constient sau nu, vom fi de acord cã aceste efecte nu sunt pozitive pentru noi si ar trebui modificate. Însã, atunci de ce fiintele umane le acceptã oricum în ciuda faptului cã ele le poartã cãtre nefericire si suferintã? De ce mesajul transmis în toate epocile nu a fost ascultat niciodatã de cei multi ci din contra, a fost mereu combãtut si denigrat? Pentru cã,de obicei, nu-si amintesc cã modelele de nefericire si suferintã care perpetueazã în viata lor au fost trãite chiar de ei printr-o conditionare care începe chiar de când s-au nãscut, mai mult, nu au auzit de modele diferite sau, dacã le întâlnesc, nu le cred. Însã motivul cel mai important pentru care persistãm în nefericire, capodopera actiunii SFIDÃTORULUI, constã în modul în care noi, fiintele umane interactionãm cu Realitatea. Fiintele umane filtreazã toatã realitatea prin câmpul lor mental si emotional iar acest filtru le creazã o imagine interioarã a realitãtii la care apoi se conformeazã, pentru a le confirma perceptiile. Ce a fãcut, deci, SFIDÃTORUL? A intervenit pentru a manipula în avantajul sãu acea parte a mintii pe care am pus-o sã controleze acea activitate. SFIDÃTORUL si-a asumat controlul Mintii superficiale. Nu este posibil sã schimbi pânã unde Mintea superficialã ne guverneazã viata, deoarece aceasta nu este expresia aceea ce suntem de fapt ci "portavocea" SFIDÃTORULUI. De aceea, dialogul interior este obsesiv orientat cãtre "castrarea" noastrã în loc sã fie cãtre împlinirea noastrã. De aceea, orice ajunge în câmpul nostru de constiintã este filtrat inconstient de Mintea superficialã este eliminat sau nehrãnit pânã la completa sa disparitie dacã are o cât de micã legãturã cu o Trezire interioarã. De aceea, toate documentele, asemenea acestuia de fatã cãrtile despre cãutarea interioarã, întâlnirea cu o fiintã constientã, vor fi tinute întotdeauna cât mai la distantã cu dubii, critici si indiferentã din partea celor care nu sunt pregãtiti. Mintea superficialã va filtra realitatea lor printr-un dialog interior conditionat iar oamenii vor dialoga cu ei însisi spunând cã sunt toate prostii, fapte inexistente fãrã nici un fundament stiintific zvonuri ridicole etc, pânã ce-ti vor da dreptate în dialogul lor interior. Voladore sunt eficienti si organizati. Pentru a ne mentine supusi, slabi si docili, s-au implicat într-o operatiune uimitoare. Ne-au dat mintea lor. Vezi, mintea unui Volador nu are rivali. Când îsi propune ceva, nu poate decât sã fie în acord cu ea însãsi si sã creadã cã a fãcut ceva merituos. Mintea unui Volador îti va spune cã tot ce îti spun eu nu sunt decât prostii si, de aceea, ea va coincide cu afirmatia sa, "sigur cã sunt prostii". În felul acesta ne învinge.
Carlos Castaneda : Astfel, realitatea nu va face altceva decât sã se conformeze credintei lor, pentru cã aceasta este una dintre legile uimitorului nostru univers. Pe când intra lisus în Capernaum s-a apropiat de el un sutas care-L ruga si-I zicea "Doamne, robul meu zace în casã slãbãnog si se chinuie cumplit". lisus i-a spus: "Am sã vin si sã-l tãmãduiesc". "Doamne", a rãspuns sutasul "nu sunt vrednic sã intri sub acoperemântul meu; ci zi numai un cuvânt si robul meu va fi tãmãduit. Cãci si eu sunt om supt stãpânire; am supt mine ostasi, si zic unuia "Du-te!" si se duce; altuia: "Vino!" si vine; si robului meu: "Fã cutare lucru!" si-l face. Când a auzit lisus aceste vorbe S-a mirat, si a zis celor ce veneau dupã El: "Adevãrat vã spun cã nici în Israel n-am gãsit o credintã asa de mare. " Apoi a zis sutasului: "Du-te si facã-ti-se dupã credinta ta". Si robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-
Dar atunci, cum e posibil sã te transformi? Cine nu înceteazã, sau nu a încetat, sã alimenteze nici una dintre caracteristicile acestea si este mai mult sau mai putin constient, se elibereazã deja din înclestarea SFIDÃTORULUI. Dar înainte de a continua, este momentul sã demascãm una dintre armele cele mai puternice de care dispune pentru a ne mentine sub controlul sãu. Este momentul sã demascãm modul de filtrare a realitãtii de care se foloseste pentru a rãmâne la comandã.
Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã. Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului Adversarul are fata acoperitã. A ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului
Ce este Realitatea? Multi dintre noi, practic, aproape toti, am rãspunde cã realitatea este ceea ce putem vedea si atinge, experimenta, într-o manierã independentã de fiinta umanã care interactioneazã cu ea. Un scaun este un scaun pentru toti si el existã independent de cine îl observã. Acesta este modul în care fiinta umanã concepe realitatea: unicã, stabilã, împãrtãsitã de toti în acelasi fel, externã ei, independentã de evaluãrile sale neinfluentabilã decât printr-o actiune care implicã o modificare concretã deci, perceptibilã, a ordinii sau a organizãrii elementelor din care este constituitã. Ceea ce poate fi experimentat în orice moment de oricine în acelasi fel, prin intermediul celor simturi este REALITATEA. Tot restul nu existã. Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie a fiintelor umane este construitã si sustinutã pânã când devine o carcerã aparent de nescãpat. Nu intrãm în detalii vizavi de aceastã afirmatie, pentru cã ar trece dincolo de limitele prezentului documentar. Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare a modelului de realitate împãrtãsit de majoritatea dintre noi. Si cum SFIDÃTORUL, printr-o capodoperã de strategie se foloseste de el în avantajul sãu. Creierul nostru, dar, în general, tot corpul este lovit constant de un flux de informatii venind din exterior, indiferent ce înseamnã acest "exterior". Potrivit modelului nostru obisnuit de percepere a Realitãtii model învãtat si practicat de multi ani cu atâta insistentã încât l-am transformat într-un proces automat, aceastã perceptie este filtratã si elaboratã în timp real de simturi, într-o magnificã si armonioasã simfonie, iar rezultatul este recompus în creierul nostru si interpretat de Mintea superficialã astfel încât sã construiascã imaginea Realitãtii pe care noi o folosim pentru a interactiona cu ea. Inconvenientul este faptul cã nu Mintea superficialã ar trebui sã facã aceastã interpretare, ci cea Profundã având-o pe cea superficialã ca ajutor. Deoarece unul din scopurile mintii profunde este chiar acesta: interpretarea Realitãtii printr-un punct de vedere fluid si armonios cu energia care a lovit câmpul nostru de Constiintã. Mintea superficialã este un dar minunat: are scopul de a ajuta si de a sustine Mintea Profundã, fãcându-i, de exemplu, accesibile informatii legate de experientele trecute cu scopul de a ne proteja sau traducând intuitii si gânduri provenite din planurile superioare ale constiintei în constructii verbale în planuri si proiecte precise, chiar si prin scris calcule si analize matematice, care sunt instrumentele adecvate aflate la dispozitia sa. Concepte pe care le gãsim exprimate de exemplu si în învãtãturile din Cabala ebraicã. Ce se petrece, în schimb? Mintea superficialã se interpune si îndeplineste o sarcinã care nu-i apartine si pe care nici nu o poate îndeplini: interpretarea perceptiei asupra Realitãtii.
Asadar, cum este asamblatã Realitatea? Prin Mintea superficialã, sigur, dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obisnuit de Mintea superficialã atunci când nu se aflã la comandã: dialogul interior conditionat. Îndatã ce dialogul interior conditionat cu o vitezã impresionantã, interpreteazã Realitatea, o transformã dupã o schemã foarte simplã.
Dacã ceea ce asambleazã este o repetitie a unei experiente trecute cautã o experientã similarã în baza sa de date, si când o gãseste, îi ataseazã eticheta corespunzãtoare. Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scune pe care le-am mai vãzut. Un bãrbat cu pãiãrie? Ah, da, un bãrbat rãu si grosolan. Dacã ceea ce asambleazã nu este o repetitie a unei experiente trecute, cãile posibile sunt douã: dacã este interpretatã ca o amenintare puternicã la stabilitatea structurilor interioare de interpretare si construire a ceea ce este cunoscut sau dacã iese din limitele a ceea ce este considerat posibil, este îndepãrtat, suspendat sau anulat.
Dacã nu este interpretat ca o amenintare sau ca ceva imposibil, este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut. Partea cea mai dificilã pe calea strãbãtutã de un Rãzboinic este sã înteleagã cã LUMEA ESTE O SENZATIE.
John Michael Abelar : Vã pricepeti la culori?! Priviti atunci figura urmãtoare… Culorile din pãtratele "A" si "B" sunt identice? Nuu?!?! Priviti din nou mai bine... Un scaun nu e doar un scaun. Orice scaun e un miracol, un dans molecular de luminã, însã Mintea superficialã nu va putea niciodatã sã vadã aceasta, pentru cã, pur si simplu, nu e fãcutã pentru asta. Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficialã l-a interpretat si l-a catalogat drept "scaun", obiect cunoscut si neamenintãtor cel putin pânã când cineva nu se hotãrãste sã-i dea cu el în cap.
Dar cine a pus Mintea superficialã într-un rol care nu-i apartinea. Noi, bineînteles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem. Doar cã am decis într-o manierã fortatã si fãrã o evaluare justã si constientã. Am luat aceastã decizie prin presiunea la care suntem supusi încã de la nastere. Astfel este fãcutã interpretarea Realitãtii de cãtre Mintea superficialã prin intermediul dialogului interior si aici intrã în actiune SFIDÃTORUL.
În general, dialogul interior este neîncetat activ si focalizat pe prostiile asociative care îl mentin în functiune, ca pe un radio: trebuie sã-mi gãsesc mãtusa din Nebraska; ah, muntii din Nebraska; frumoasã mai e zãpada; oricum, ar trebui sã organizez urmãtoarea sãptãmânã albã deoarece e timpul; trebuie sã cumpãr schiuri noi; ah, da, magazinul acela din centru... si tot asa, din prostie în prostie, toatã existenta noastrã. Acest flux neinteligibil, fãcut din multe voci care vorbesc una cu alta si chiar se ceartã este chiar unul dintre instrumentele principale de control al constiintei noastre folosit de cãtre SFIDÃTOR. Acest flux neinteligibil de cuvinte interioare reprezintã vocea SFIDÃTORULUI. Toatã mintea noastrã e o ceatã pe care toltecii o numesc MITOTE. Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelasi timp si niciunul nu întelege ceea ce spun ceilalti.
Aceasta este conditia mintii umane: un mare mitote, în care e imposibil sã vezi cine suntem cu adevãrat. In India, MITOTE se numeste Maya, care înseamnã ILUZIE. Este vorba de faptul cã personalitatea are constiinta propriei sale existente. Tot ceea ce credeti despre voi însivã si despre Lume, toate conceptele si programele pe care le aveti în minte alcãtuiesc MITOTE. Nu putem sã vedem ceea ce suntem cu adevãrat. Nu reusim sã vedem cã nu suntem liberi.
Don Miguel Ruiz : Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par sã aibã o viatã proprie si care alterneazã pe tãrâmul interpretãrii noastre asupra Realitãtii acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni, preferinte, aversiuni, reprezintã SFIDÃTORUL în aspectul sãu cel mai evident. Un moment,si o voce ne împinge într-o anumitã directie. Dupã secunde trecem la altã idee. Dupã secunde vedem un prieten si suntem fericiti. Dupã secunde abia asteptãm sã ne despãrtim. Interpretarea fãrã motiv a Realitãtii tãcute doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap în loc sã ne centrãm din ce în ce mai mult în nucleul interior care ne apartine cu adevãrat îngrijindu-l si fãcându-l sã creascã din ce în ce în putere si autoritate continuãm sã rãtãcim de la o interpretare la alta, crezând cã suntem fericiti sau tristi sau liberi, doar pentru cã o voce din capul nostru spune când fericire, când, tristete, când libertate si noi o credem, ca niste pãpusi trase de fire invizibile. Divide et Impera - Strategie având ca scop obtinerea unei pozitii privilegiate divizând si fragmentând forta de opozitie în asa fel încât aceasta sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun. latã de ce putem spune cã SFIDÃTORUL a luat controlul asupra Mintii Superficiale si o foloseste în propriul sãu avantaj. O suprasolicitã si o împiedicã sã se linisteascã, astfel încât sã-si asigure controlul asupra fiintei umane inconstiente care este victima sa datoritã miilor de voci din care e alcãtuitã.
Mintea superficialã nu este mai puternicã decât Mintea Profundã; e ca si cum a-i spune cã mâna dreaptã e mai puternicã decât stânga. Pur si simplu, noi folosim Mintea Superficialã într-un mod neadecvat iar Mintea Profundã este, astfel, sufocatã de mecanismele zgomotoase si necontrolate ale unei Mintii Superficiale suprafolositã. Totusi, este bine sã clarificãm un lucru. SFIDÃTORUL nu poate face nimic în fata Constiintei. El reuseste în intentia sa de a pune stãpânire pe Mintea Superficialã a unei fiinte umane deoarece aceasta nu stie ce se petrece si, deci, nu-l poate împiedica. In practicã, SFIDÃTORUL ia controlul asupra Mintii Superficiale de obicei în primii ani ai existentei sale si cu timpul fiinta umanã respectivã ajunge rapid sã creadã cã ea este ceea ce Mintea Superficialã îi spune sã fie adicã, ea crede cã este SFIDÃTORUL.
Cum este posibil, asadar, sã te eliberezi de ceva ce nu stii cã ai? Cum e posibil sã te eliberezi de ceva ce crezi cã esti? Multi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor mintii încât frumusetea Naturii chiar nu existã pentru ei. Ar putea spune: "Ce floare frumoasã!", dar este vorba doar de o etichetã mentalã automatã. Pentru cã nu sunt linistiti, nu sunt prezenti, nu vãd cu adevãrat floarea, nu îi percep esenta, sacralitatea, tot asa cum nu se cunosc pe ei însisi, nu-si percep propria esentã, propria sacralitate.
Eckhart Tolle : Un scenariu care poate fi teribil de înselãtor, acela de a fi crezut ani de zile cã suntem ce nu suntem, de fapt; aceastã constientizare coincide adesea cu intrarea în cea ce multi cercetãtori numesc Noaptea Sufletului. Fulgere de groazã ne zguduie câmpul interior, atunci când structurile pe care am ridicat realitatea, si pe care le credeam asa de stabile, intangibile si nemuritoare se cutremurã amenintãtor sub rafalele Adevãrului.
Totusi, nu e nimic de care chiar sã ne temem. Constientizarea faptului cã instrumentul cu care interpretãm în general realitatea, adicã Mintea Superficialã, nu actioneazã sub controlul nostru constient este folositoare, fãrã îndoialã, însã mai este si un altul. Existã un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea pe care îl foloseste SFIDÃTORUL pentru a-si perpetua prezenta în noi; un instrument care este esential sã fie cunoscut deoarece este si instrumentul care, dezactivat declanseazã si accelereazã scãderea influentei SFIDÃTORULUI ca fortã de contrapunere si transformarea lui într-o forã aliatã nouã. Multe traditii spirituale ne aratã cã acesta este instrumentul principal cu ajutorul cãruia Sfidãtorul se hrãneste cu energia noastrã, ca un Parazit. si dacã aceasta este modul principal prin care se hrãneste ce se va petrece dacã îl dezactivãm? Vorbim despre un automatism foarte simplu creat de corp in uniune cu mintea care îl conduce cercul vicios si autohrãnitor care se declanseazã între dialogul interior si emotii. Când mintea se opune Vietii, se ivesc gândurile. Când ceva începe sã fie în conflict cu o pãrere a ego-ului, se declanseazã tumultul emotiilor.
Dan Millman : Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã. Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului Adversarul are fata acoperitã. A ta.
Emotiile sunt o componentã foarte importantã a mecanismului de rãspuns al câmpului energetic uman la stimulii si la perceptiile pe care le primeste din mediul înconjurãtor. O emotie, dupã cum putem mãrturisi si testa fiecare din noi produce efecte imediate în corpul nostru fizic si ea este capabilã sã modifice aproape instantaneu rãspunsul nostru comportamental care se adapteazã rapid cãtre directia cea mai cunoscutã si experimentatã capabilã sã ne readucã în echilibru întregul nostru sistem energetic. Dar cum se naste o emotie? O emotie este în esentã o modificare a echilibrului corporal care se produce prin crearea si eliberarea de hormoni si neurotransmitãtori în diferitele sisteme de legãturã ale corpului nostru. Aceastã modificare, aceastã stimulare, este imediat depistatã de mecanismele noastre de perceptie si este apoi interpretatã ca un rãspuns la o situatie externã specificã care a provocat în noi o astfel de reactie De exemplu, perceptia unui tigru în libertate a unui tigru la câtiva metri de noi va provoca în noi eliberarea unui hormon binecunoscut de toti: ADRENALINA; aceastã eliberare va determina urmãtoarea interpretare din partea mecanismului nostru de perceptie care va asocia senzatia respectivã cu o schemã foarte precisã care se numeste FRICA. Frica este un mare vârtej. Face ca frigul sã fie mai frig, întunericul mai întuneric. Însã las-o sã se ridice si va dispãrea.
Obi-Wan Kenobi : O emotie nu este, deci, altceva decât o senzatie în corp pe care noi o percepem ca rãspuns la un eveniment care a lovit Câmpul Constiintei noastre. Modificarea echilibrului chimic din corpul nostru produce instantaneu o senzatie pe care noi o numim emotie. Agitatie.
Ce intervine pentru a da o semnificatie, pentru a interpreta emotia pe care o simtim? Evident, modelele care au fost inserate în mintea cãreia i-am dat sarcina de a interpreta Realitatea adicã, în marea majoritate a cazurilor, Mintea superficialã. Dacã noi nu am da un nume la ceea ce simtim emotia ar rãmâne doar o senzatie perceputã în corp care ar apãrea, ar avea un vârf si apoi s-ar diminua pânã la completa disparitie.
Sã fie FRICA cea care vã împiedicã sã faceti o actiune? In aceastã situatie trebuie sã recunoasteti frica, sã o observati, sã-i acordati atentie, sã fiti cu totul prezenti în fata ei. Fãcând astfel, veti rupe legãtura dintre fricã si gândul vostru. Nu lãsati ca frica sã tâsneascã din mintea voastrã.
Eckhart Tolle : Elementul-cheie, simplu dar, în acelasi timp, extrem de important al acestui mecanism constã în faptul cã mecanismul de creare a emotiilor este bidirectional. Emotiile pot fi create si în absenta unui stimul extern real folosindu-ne de capacitatea noastrã imaginativã si atentia asupra a ceva ce are rol de catalizator. Dacã activãm o imagine interioarã cu rol de catalizator si o mentinem suficient de mult, corpul fizic va fi cuprins de emotia asociatã cu ea ca si cum chiar s-ar petrece ceea ce este în aceastã imagine. Dacã ascultãm muzicã relaxantã si ne imaginãm cã suntem întinsi relaxati pe o pajiste, corpul va începe sã producã hormoni si neurotransmitãtori care sunt reactie la acest scenariu chiar dacã stãm pe un scaun incomod, într-un subsol. Oricine întelege si stie cu certitudine cã acest mecanism functioneazã, deoarece sigur l-a practicat nu o datã în viatã în cele mai diferite situatii.
In acest comportament uman ,normal,automat, simplu, se aflã una dintre capodoperele tactice ale SFIDÃTORULUI prin care el se perpetueazã pe el si controlul lui asupra noastrã. Într-un mod pe care, poate, deja începeti sã-l intuiti. Asa cum am vãzut, cea mai mare parte a oamenilor foloseste Mintea Superficialã ca element de interpretare a perceptiilor sale, într-o manierã înnãscutã, automatã si inconstientã. Mecanismul de control al generãrii si controlului emotiilor este, deci, administrat de Mintea Superficialã deoarece e a fost pusã în mod inconstient la cârma interpretãrii perceptiilor. Mintea Superficialã se aflã în general sub controlul SFIDÃTORULUI. Adicã e focalizatã pe scheme de gândire foarte precise asa cum am vãzut deja. Aceste scheme de gândire produc în mod invariabil emotii. Emotii care satureazã Pãmântul si locuitorii sãi de mii de ani; emotii care au ca singur scop perpetuarea prezentei SFIDÃTORULUI în interiorul câmpului Constiintei noastre; emotii care se bazeazã pe presupuneri ireale care nu au nici o legãturã cu bunãstarea noastrã si cu ceea ce suntem cu adevãrat; emotii care sunt toate corelate cu o singurã emotie fundamentalã: FRICA. Nelinistea ta nu e altceva decât nelinistea Volador-ului mereu temãtor cã stratagema sa va fi descoperitã si îi va fi refuzatã hrãnirea. Prin mintea care, de fapt, e a lor, Voladores se strecoarã în viata oamenilor dupã cum le convine, garantându-si un anumit nivel de sigurantã care le va domoli frica.
Carlos Castaneda : În ce mod produce Mintea Superficialã aceste emotii care sunt combustibil pentru SFIDÃTOR? Generând prin dialogul interior conditionat scheme de gândire care se încarcã progresiv cu emotii prin acest continuu dialog interior. Aceasta este arma principalã de control si de atac a SFIDÃTORULUI pentru Câmpul uman al Constiintei. Este poate singura sa posibilitate de a ne amãgi sã creãm ceva avantajos exclusiv pentru el: ne adoarme prin supraalimentare si folosirea conditionatã a Mintii Superficiale pentru a accede la Câmpul Constiintei noastre a-l manipula în interesul sãu, fãcându-ne sã credem cã noi suntem el. Prinsã inconstient în tot acest mecanism, o fiintã umanã nu face altceva decât sã perpetueze scheme de comportament dobândite care nu au nicio legãturã cu cea ce este ea cu adevãrat. Hrãnind scheme de gândire ireale si fãrã nicio legãturã cu adevãrata sa esentã ea dã nastere la emotii care, în loc sã o sustinã si sã o facã fericitã, îl hrãnesc si îl sustin exclusiv pe SFIDÃTOR si o sug de energie si fortã vitalã, constructivã si pozitivã.
OMUL, urmãrind Mintea Superficialã, alcãtuitã din mii de voci care nu sunt ale sale actioneazã în lume trãind o viatã care nu este a sa comportându-se asa cum nu este în realitate, fiind la cheremul SFIDÃTORULUI, fãrã sã aibã nici cea mai micã bãnuialã. De exemplu, atunci când aveti o stare proastã si începeti sã vã identificati cu o schemã mentalã negativã si sã vã gânditi la cât de groaznicã e viata voastrã, gândul vostru s-a atasat la Corpul de Suferintã iar voi ati devenit inconstienti si vulnerabili la atacul lui. Inconstienti, adicã identificati cu o schemã mentalã sau emotionalã, cu o totalã absentã a Observatorului Tãcut.
Eckhart Tolle : Declansarea si autoîntãrirea inconstientã a cercului vicios dialog interior-emotie este, prin urmare, arma principalã la dispozitia SFIDÃTORULUI în actiunea sa de slãbire a Câmpului nostru de Constiintã. Sã vedem mai în detaliu acest proces, pentru a putea deveni din ce în ce mai constienti de cât de abil suntem manipulati. Un proces pe care îl vom numi Spirala de Slãbire a Puterii.
Un Rãzboinic are controlul nu asupra altor oameni, ci asupra propriilor sale emotii. El nu le reprimã, ci le exprimã, Fãrã FRICA, însã doar la momentul potrivit.
Don Miguel Ruiz : Totul începe de la un gând care apare în Câmpul Constiintei noastre. La început, acest gând este în esentã o imagine o luminã vie, care nu e însotitã de nici un cuvânt deoarece se naste acolo unde cuvintele nu au nicio importantã Este un gând/imagine având o putere enormã deoarece este declansatorul unei creatii, un gând care denotã o realitate posibilã pe care am putea alege sã o manifestãm sau nu dacã am stii cã e posibil. Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoasteri superficiale sau inexistente a fenomenului este sã aderãm instantaneu ca niste automate conditionate. Pânã când nu intervenim sã facem luminã cu Constiinta noastrã generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine este involuntarã, inconstientã si focalizatã pe repetitia si înrãdãcinarea experientelor fatã de care se genereazã sau s-a activat deja un puternic atasament emotional. Aceste experiente vor deveni obiceiuri, obiceiurile vor deveni apoi toxicodependente emotionale adicã suportul primar al SFIDÃTORULUI si unul din elementele esentiale responsabile de slãbirea noastrã energeticã si vitalã. Asadar, pânã când nu intervenim sã facem luminã in constiinta noastrã, aproape tot ceea ce numim actiuni si creatii libere se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI. Un pas obisnuit si dorinta poate fi realã. Încã un pas neglijent si realul poate deveni obicei. Încã un pas din inertie si obiceiul poate fi fluviul de noroi. Vârful piciorului fãrã memorie si fluviul cade în Abis.
Descoperirea unei toxicodependente emotionale având rãdãcinile într-un obicei este simplã: dacã se observã cã opune rezistentã la satisfacerea sa sau la aparitia posibilitãtii de a nu fi satisfãcutã de o altã persoanã reactia este întotdeauna aceeasi: tensiune, nervozitate, neîntelegere necontrolatã ajungând pânã la iesiri pline de FURIE. Aceasta aratã cã existã un puternic atasament emotional legat de satisfacerea unui obicei si, deci, cã obiceiul respectiv se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI. În realitate, aproape toate obiceiurile noastre genereazã atasamente emotionale corelate cu satisfacerea lor; putem spune, deci, cã majoritatea obiceiurilor noastre se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI. Multi oameni se folosesc de alcool, droguri, sex, mâncare, muncã, TV, si chiar fac tot felul de achizitii pe post de anestezice într-o tentativã inconstientã de a-si elimina nemultumirile de fond. Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plãcutã dacã este realizatã cu moderatie face sã treacã o situatie obsesivã sau de dependentã si ceea ce rezultã de aici este o usurare de foarte scurtã duratã a simptomelor.
Eckhart Tolle Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învãta noi modalitãti de a percepe lumea si oferã un indiciu continând incredibile posibilitãti de actiune.
John Michael Abelar : Dupã ce SFIDÃTORUL a generat în noi un gând/imagine care sã creeze o realitate favorabilã lui se declanseazã Spirala de slãbire a puterii . Mintea superficialã intercepteazã acest gând si actioneazã pentru a-l manifesta prin intermediul dialogului interior conditionat care îl va justifica, îl va încuraja, îl va sustine va pune în el întreaga sa fortã de focalizare; adicã, se va fixa pe acest gând, un comportament foarte simplu de descoperit în noi însine dar si la altii care, asa cum spunem de obicei "au o fixatie pe ceva". Focalizarea Mintii superficiale asa cum am vãzut poate produce un fenomen de o foarte mare importantã generarea de emotii corespondente acestei focalizãri. Astfel, o focalizare continuã a Mintii Superficiale pe un gând/imagine declansatoare, va determina, mai devreme sau mai târziu, generarea de emotii care, la rândul lor, vor alimenta din nou, cu o nouã încãrcãturã energeticã, focalizarea Mintii Superficiale pe acest gând/imagine, ca si cum aceste emotii ar fi confirmarea si combustibilul ulterior al acestei focalizãri. In acest fel, Spirala de slãbire a puterii va încãrca gândul/imagine cu atâta energie emotionalã încât va impune efectiv tuturor oamenilor care o experimenteazã actiunea sau actiunile care duc la manifestarea sa. Cercul se închide. Gândul/imagine este manifestat. Acesta este modul simplu, linear, prin care SFIDÃTORUL ne manipuleazã ca pe niste pãpusi. Acesta este modul prin care ne distrugem, mai mult sau mai putin constient, existenta Însã, atentie! Acesta este si modul simplu linear, prin care putem construi o viatã minunatã. Unica diferentã constã în alegerea gândurilor/imagini declansatoare. Ori le alegem noi, ori le inoculeazã SFIDÃTORUL. Procesul care trebuie urmat este acelasi: totusi, în cazul în care gândurile/ imagine declansatoare sunt viziunile noastre libere si constiente, Spirala slãbirii puterii devine Spirala Puterii. Este nevoie de curaj, de mult curaj, pentru a începe în mod deliberat eliminarea credintelor care ne fac sã suferim. Poate nu credeti cã aveti puterea sã vã creati propria realitate, însã, dacã acceptati ideea puteti cu adevãrat crea o realitate diferitã de cea care vã face sã suferiti.
Don Miguel Ruiz Pentru a face si mai clar acest proces, iatã un exemplu de cum functioneazã el într-o situatie de viatã concretã prin care, din pãcate, multi dintre noi trecem zilnic. Este o situatie exemplificativã, ca atâtea altele pe care le-am putea gãsi în viata noastrã omeneascã. O situatie care ne aratã, uneori cu brutalitate, un principiu abstract care prinde viatã: Orice activitate umanã încãrcatã cu energie emotionalã de atasament fatã de realizarea ei este ghidatã de SFIDÃTOR strict pentru avantajul sãu.
Situatia de viatã pe care o vom examina se referã la consumul excesiv de bãuturi alcoolice. latã-ne prinsi de activitãtile noastre zilnice, relativ linistiti fãrã alte preocupãri. Pe neasteptate, fãrã nicio atentionare sau motiv un gând/imagine apare în Câmpul Constiintei noastre. Un gând/imagine corelat cu consumul unei bãuturi alcoolice. Mintea Superficialã se declanseazã si prinde acest gând. Dialogul nostru interior conditionat, lipsit de control cãruia îi acordãm toatã încrederea ca si cum noi am fi acele voci începe sã repete fraze precum: "Parc-as bea un pãhãrel" "Da, chiar merit un pãhãrel", "Chiar am nevoie de un pãhãrel", consimtind împreunã cu ea cã într-adevãr asa este cum tot repetã ea. Acest dialog interior conditionat genereazã rapid o emotie, un fel de anticipare a bãutului unui pãhãrel si cum ne vom simti bine când îl vom bea dar si dupã aceea. Strict d. p.d. v. al perceptiei aceastã emotie nu este altceva decât o senzatie difuzatã în corpul nostru, ca o mâncãrime, un curent dar când Mintea Superficialã o intercepteazã, o transformã pentru folosul si consumul SFIDÃTORULUI in energie emotionalã, adicã într-o senzatie cãreia i-a fost atribuitã o etichetã care nu face altceva decât sã alimenteze ulterior dialogul nostru interior referitor la "presupusa" noastrã necesitate de a bea ceva. La un anumit punct, aceasta va fi încãrcãtura emotionalã care se va agãta de gândul/imagine de a bea alcool cã nu ne vom putea abtine sã turnãm si sã bem un pãhãrel, linistind acest curent emotional si simtindu-ne la început mai bine, aparent mai linistiti. Însã nu va trece mult timp, si de obicei va trece putin înainte ca aceastã stare de liniste sã fie din nou alteratã de o necesitate emotionalã generatã de un gând/imagine inconstient de acelasi tip si asa mai departe, pentru zile, luni, ani de disipare energeticã în van. Atunci facem eforturi sã obtinem bunuri, bani, succes, putere, recunoastere sau o relatie afectivã specialã, in special pentru a ne simti mai bine cu noi însine, a ne simti mai împliniti, si descoperim cã golul este tot acolo si cã e fãrã fund. Atunci chiar cã avem probleme, deoarece nu ne mai putem iluziona. Bine, se poate totusi asta, dar totul devine mai dificil...
Eckhart Tolle : Toxicodependentele emotionale ca aceasta, si sunt multe la numãr si nu e nevoie sã le prezentãm aici pot deveni mult mai greu de depãsit, deoarece cantitatea emotionalã implicatã în ele încetoseazã profund constiinta celui care este victimã mai ales în momentele în care sunt declansate. Mai mult, satisfacerea repetatã în timp a acestor toxicodependente emotionale va altera în mod inevitabil si echilibrul corpului fizic care va dezvolta din ce în ce mai multi receptori ai substantelor pe care le primeste în circuit ul sãu în detrimentul altora, pe care le primeste mai putin sau deloc,si pe care ar trebui sã le primeascã aproape zilnic pentru vitalitatea si bunãstarea sa. Astfel, toxicodependenta emotionalã devine si fizicã si în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu sã ne eliberãm. În momentele de liniste, va pãrea cã putem sã-i facem fatã fãrã probleme va pãrea o fantasmã iluzorie si evanescentã. Când se declanseazã, devine un demon, care ne solicitã întreaga atentie si energie. Apoi ne lasã epuizati, goliti, doar pentru a se întoarce dupã un timp pentru a ne cere din nou tributul de energie. Un demon in serviciul SFIDÃTORULUI. Nici eu, nici tu nu putem face nimic, dacã nu ne exercitãm autodisciplina pânã când nu devenim de neatins.
John Michael Abelar : Ar trebui atunci sã ne lipsim de tot pentru a nu cãdea în capcana SFIDÃTORULUI? Nimic mai prostesc. Lumea este minunatã, si plinã de experiente care meritã trãite. Ceea ce ar trebui sã facem este sã încetãm sã mai creãm atasament emotional fatã de realizarea actiunilor noastre, indiferent care ar fi acestea. Lipsite de atasament emotional la realizarea lor actiunile nu mai genereazã dependente iar SFIDÃTORUL îsi va vedea tãiatã principala dacã nu unica sursã de sustinere energeticã pe care o foloseste pentru a se perpetua pe sine însuti în defavoarea noastrã, ca un parazit. Când o actiune este lipsitã de atasament emotional la realizarea ei experienta este transcensã. Nu mai este important când, cum si de ce se face. Pot trece ani înainte de a o experimenta din nou sau doar minute. Nu se mai simte nici o lipsã, nicio nevoie de a reveni la ea. Dacã existã posibilitatea, ea este experimentatã. Dacã nu existã posibilitatea, pur si simplu nu existã posibilitatea. Nu mai existã dorinta de a o realiza; nu mai existã nici obsesia si nici suferinta în cazul lipsei ei. Totusi, exact în acest punct avem parte de cea mai mare bucurie a experientei în sine. Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate dacã experienta chiar ne foloseste sau nu. Lipsiti de "echipamentul" emotional care avea drept singur scop sã-l hrãneascã pe Sfidãtor si sã ne slãbeascã pe noi, vom gusta din plin experienta ori de câte ori vom trece prin ea tocmai pentru cã vom aprecia impermanenta sa calitate , adevãratul sãu aport energetic. Starea interioarã ce îsi are sursa în transcenderea unei experiente este unul dintre pilonii integritãtii noastre multe traditii spirituale numesc aceastã stare Detasare. Detasarea este echilibrul subtil si constient între a nu nega nimic si a nu abandona nimic.
Modalitãtile cu care SFIDÃTORUL intervine în câmpul constiintei umane sunt:
- atasamentul si
- ocultarea.
ATASAMENTUL este faza activã a SFIDÃTORULUI este momentul în care intervine dând nastere demonilor nostri interiori care ne tin înlãntuiti. Aceasta este etapa pe care o utilizeazã pentru a avea sustinerea initialã si pentru a se alimenta, dupã cum spune traditia toltecã. Modul cel mai eficient si probabil singurul disponibil, dar care îi conferã o eficientã foarte mare, este utilizarea spiralei de diminuare a fortei interioare. Realizatã pânã în punctul în care se poate genera o cantitate foarte mare de energie emotionalã de atasament fatã de imaginea gând nãscutã. Energia emotionalã manifestatã ca o necesitate aproape incontrolabilã de ceva adicã, dependenta toxicã. O emotie reprezintã de obicei o schemã de gândire amplificatã si încãrcatã cu energie. Doriti sã aveti un supercontrol asupra voastrã iar de obicei aceasta vã reuseste transformându-vã în relee pentru o emotie prin identificarea cu aceasta datoritã lipsei de cunoastere a adevãratei esente divine.
Eckhart Tolle : Ajunge sã aruncati o simplã privire în jurul vostru pentru a deveni constienti cã fiecare fiintã umanã de lângã voi este manipulatã de una sau mai multe dependente toxice emotionale de care nu poate sau nu reuseste sã se detaseze. O manipulare care de la origine s-a a dezvoltat mereu prin intermediul aceleiasi strategii, prin spirala de scãdere a fortei vitale. Mai întâi priviti în voi însivã. Probabil cã aceastã primã privire va fi mai putin grãbitã decât cea pe care o aruncati pentru a vedea paiul din ochiul celuilalt. Dar poate gãsiti ceva care sã semene foarte mult cu acesta, bârna din ochiul vostru, dependenta toxicã emotionalã. Nu judeca pentru a nu fi judecati; deoarece cu judecata cu care judecati veti fi judecati iar cu mãsura cu care mãsurati, vei fi mãsurati. De ce sã vezi doar paiul din ochiul fratelui tãu, atâta timp cât tu nu esti constient cã ai o bârnã în ochiul tãu? Scoate întâi bârna din ochiul tãu si apoi vei vedea mai bine si vei putea extrage mai usor paiul din ochiul fratelui tãu. lisus OCULTAREA este faza pasivã a SFIDÃTORULUI prin care se retrage momentan pentru a folosi avantajul dobândit în mod inconstient asupra noastrã, într-o stare energeticã joasã sau dezechilibratã de a nu putea înfrunta cu energie si constientã un atac continuu. Cum reuseste toate acestea? Prin intermediul alimentãrii cu energie a mintii superficiale plinã de gânduri inutile si fãrã un consens real care produc emotii si stãri sufletesti încãrcate cu energie joasã ca de exemplu: furia, gelozia, invidia, ranchiuna, îngrijorarea si alte gânduri similare. Acestea sunt manifestãri gradate ale aceleiasi emotii: FRICA.
Frica reprezintã de fapt, frica SFIDÃTORULUI de a fi descoperit.
Gânduri care se manifestã în mod automat, constant, contradictoriu care ne înlãntuie într-un mod foarte simplu. Toate sunt gândite cu pronumele EU în fatã.
EU gândesc...
EU simt...
Pentru MINE ceea ce mi-a fãcut este rãu.
Ai vãzut ce MI-a fãcutã etc. etc.
Dar cine este acest EU? Câti de EU aveti în capul vostru? Este posibil ca acest EU sã doreascã un lucru, iar dupã cinci minute altul. Câteodatã chiar contrar primului. Nu este posibil sã dãm un rãspuns la aceste întrebãri fãrã a fi constienti. Dar odatã ce avem rãspunsul la aceste întrebãri putem observa baletul mintii superficiale care pare a fi incontrolabilã. Aceasta înseamnã a tãia din energia furnizatã SFIDÃTORULUI. Mintea superficialã este alimentatã de bârfe, de discutii inutile muzicã si mult zgomot pentru a ne împiedica sã fim constienti si rationali.
Ce se petrece la sfârsitul vietii noastre?
ÎI lãsãm pe SFIDÃTOR sã îsi continue opera sa de sugestie si control asupra câmpului constiintei umane? Nu ne urmãm inspiratiile cele care ne fac sã simtim adevãrata fericire a vietii. Inspiratiile planurilor superioare de constiintã produc emotii pozitive adicã energii înalte care sunt total indigeste SFIDÃTORULUI.
Orice lucru la care poti visa, începe-I!
Curajul aduce cu sine geniu, magie si fortã. Începe imediat.
Johann Wolfang Goethe: Când nu ne urmãm inspiratiile, opunem rezistentã transformãrilor.
Pentru cã orice transformare reprezintã pentru SFIDÃTOR riscul de a fi descoperit. SFIDÃTORUL va crea noi gânduri de rezistentã care vor genera emotii de rezistentã, astfel SFIDÃTORUL va face tot posibilul sã împiedice acceptarea seninã a transformãrii, iar în acest mod îI sustinem pe SFIDÃTOR cu energie joasã creatã de energia inutilã de a opune rezistentã în fata inevitabilului.
Este necesar sã acceptati mereu momentul prezent.
Ce poate fi inutil, cel mai inutil, decât a opune rezistentã interioarã în fata a ceva ce existã deja?
Eckhart Tolle : De obicei ne luptãm cu ceva ce este în afara noastrã combãtându-I ca pe ceva care pare a fi cauza nefericirii noastre pentru cã atribuim responsabilitatea emotiilor negative din fiinta noastrã evenimentelor exterioare sau altor persoane. Ajunge o simplã privire constientã pentru a deveni constienti cã tot ceea ce existã în viata noastrã a fost generat si mentinut în noi de noi însine iar pentru aceasta singurii responsabili suntem noi. A- i acuza pe altii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie. A ne acuza pe noi însine aratã cã am început propria educatie. A nu ne acuza nici pe noi însine nici pe altii aratã cã ne-am desãvârsit educatia.
Epictet : Fiind îngrijorati sã nu pierdem ceea ce avem începem sã ne apãrãm în loc sã ne detasãm.
Dar cui apartine aceastã teamã de a nu pierde ceva? Clar. SFIDÃTORULUI. Suntem minunati asa cum suntem de fapt. Doar noi.
Nu putem pierde nimic, nu depindem de nimic deoarece noi suntem totul. Dar este necesar sã fim constienti pentru a descoperi aceasta. O constiintã cãreia SFIDÃTORUL nu poate sã-i permitã sã se expansioneze din diferite motive proprii lui sau superioare. O constiintã pe care SFIDÃTORUL stie foarte bine cã nu o poate înfrunta pentru cã nu se simte în stare deoarece procesul de expansiune a constiintei este de neoprit si fãrã sfârsit.
Tu poti pierde orice în afarã de EU SUNT.
Nu avem echilibrul necesar pentru a ne trata pe noi însine. Rãmânem atasati atitudinilor, emotiilor si situatiilor care ne blocheazã în loc sã ne eliberãm. Orice îsi apartine lui însusi poate identifica cu usurintã aceste atasamente fatã de persoane, locuri, lucruri, perioade temporale si evenimente.
Oricare dintre atasamentele anterioare creeazã obisnuinte. Obisnuintele sunt actiuni care controleazã o fiintã umanã în loc sã realizeze contrariul.
- Faceti prea mult sex,
- mâncati prea mult,
- fumati prea mult,
- beti prea mult alcool,
- jucati prea multe jocuri absurde pentru a putea avea linistea necesarã de a medita si a contempla, pentru a medita si a crea.
Ramtha : Trãim în mintea noastrã, printre creatiile sale iluzorii în loc de a trãi în realitate si în prezent.
Unde se aflã esenta fiintei noastre în acest moment? În majoritatea cazurilor, în conjuncturile si presupunerile mintii superficiale de aceea nu mai putem judeca. Adicã, ne confruntãm cu un aspect al supraalimentãrii mintii superficiale acordând favoruri SFIDÃTORULUI.
Nu vã încredeti în mintea voastrã.
- Nu credeti în toate minciunile pe care vi le povestiti.
- Nu credeti în ceea ce vã spuneti atunci când afirmati cã nu sunteti perfecti.
- Nu credeti în limitãrile voastre. Nu credeti în toate acestea pentru cã nu sunt adevãrate.
Don Miguel Ruiz : Proiectãm în exterior situatiile noastre de viatã, conjuncturile exterioare dar în realitate toate acestea nu sunt decât proiectii externe ale SFIDÃTORULUI iar în actiuni ne conformãm acestora ca si cum acestea ar fi fost adevãrate.
Probabil nu aceasta este viata noastrã. Nu e adevãrat cã în loc sã cerem plini de umilintã si ascultare, în loc sã ascultãm în liniste, constientã si acceptare punem întrebãri si dãm rãspunsuri iar apoi credem cã aceste rãspunsuri sunt reale. Câte lucruri am distrus în viata noastrã în acest mod tinând cont cã toate acestea se gãseau doar în mintea noastrã superficialã? Câte lucruri am distrus în viata noastrã crezând într-o minte manipulatã de SFIDÃTOR? Toatã tristetea si toate dramele vietii voastre se bazeazã pe presupuneri si pe obisnuinta de a lua în mod personal lucrurile.
Don Miguel Ruiz : Ne separãm foarte mult de celelalte fiinte umane si de viatã în totalitatea sa din frica de a nu suferi si a pierde ceea ce avem, de a nu ne putea apãra.
Astfel creãm, ne regãsim si credem cã facem parte din grupuri constituite de noi împotriva celorlalti construite pentru a apãra ceva ireal de altceva la fel de ireal. Ceva la fel ca moartea care este ca o ceatã care acoperã copacii toamna.
Nu existã NOI împotriva celorlalti.
Ei nu sunt fiinte umane care sã trãiascã în aceeasi iluzie. Ei se manifestã sub o altã formã, si chiar dacã ar fi asa, ce diferentã este între noi si ceilalti?
Cele mai obisnuite identificãri ale egoului sunt cele ce privesc:
- bunurile,
- activitatea prestatã,
- conditia socialã,
- cunoasterea si educatia,
- aspectul fizic,
- abilitãtile speciale,
- raporturile afective,
- povestile personale si familiale,
- sistemele de credinte,
- identificãrile politice, nationaliste, rasiale, religioase si colective de orice alt gen.
Voi nu sunteti nimic din toate acestea.
Eckhart Tolle: Aceasta este ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viata noastrã dacã i se permite. Problemele familiale, cât suntem de implicati în ele? Cât sunt de implicate în aceste lucruri persoanele din jurul nostru? La final, ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viata noastrã dacã îi permitem, poate fi rezumat într-un singur cuvânt: SUFERINTA.
PARTEA II - RECUCERIREA
În momentul în care ai devenit constient cã esti în închisoare, atunci si doar atunci, ca fiintã umanã, îti poti proiecta evadarea.
Dan Millman : Modul de a opera al SFIDÃTORUL în existenta noastrã este acum clar precum la fel de clare sunt scopurile care se prefigureazã. Într-adevãr, acesta este primul pas, un pas important, foarte important, deoarece la început trebuie sã ne recucerim spatiile noastre interioare dar e un pas condus încã de intelect adicã, este un pas care nu este însotit de o întelegere profundã care sã conducã la totalitate. În starea actualã putem fi sau nu putem fi în acord interior intelectual cu ceea ce am vãzut si am simtit pânã aici. Sau putem exista într-un curent emotional care ne poate scoate si care ne poate face sã vibrãm armonios la unison cu acest mesaj. Dar atât într-un caz cât si în celãlalt, încã nu existã nici o diferentã si poate de aceea i-am dat numele de SFIDÃTORUL deoarece el continuã în mod inexorabil sã opereze pânã când noi nu intrãm cu adevãrat în actiune. Deoarece unica diferentã este conferitã de actiune. Un întelept trãieste actionând, nu gândind sã actioneze, nici gândind la ceea ce va gândi când va încheia sã actioneze.
John Michael Abelar : Ce înseamnã sã începi sã actionezi? Înseamnã sã credem profund în noi, în necesitatea si dorinta de a ne elibera de lumea mentalã si temporalã creatã de provocatoarea lume de consum. Înseamnã a fi saturati de a ne mai produce suferintã nouã însine si în consecintã lumii înconjurãtoare. Înseamnã sã recunoastem cã suntem învãluiti de curente emotionale diferite si de gânduri necontrolate care ne împing de colo-colo ca pe niste pãpusi mecanice.
Fãrã toate aceste premise nu vom începe sã actionãm si dacã nu intrãm în actiune, vom rãmâne în mâinile SFIDÃTORULUI. Nu este abatere de la aceastã regulã. Tot ceea ce este necesar este o alegere, o decizie simplã: tot ceea ce se va petrece nu va mai crea în mine nici o durere. Chiar dacã este o decizie foarte simplã, este una foarte radicalã. Nu faceti aceastã alegere dacã nu sunteti cu adevãrat sãtui de suferintã, dacã nu ati suferit destul.
Eckhart Tolle : În momentele în care ne decidem sã actionãm, este bine sã stim modul în care trebuie sã actionãm pentru a ne recuceri pe noi însine. Este chiar aici locul în care, concentrându-ne atentia, descoperim cã toate traditiile spirituale se concentreazã asupra modului de a gãsi Adevãrul. Toate, fãrã nici o exceptie, oferã indicatii ce diferã ca formã dar identice ca esentã, pentru a ajuta o fiintã umanã sã se recucereascã pe sine însãsi. Aceasta este una dintre cele mai mari minuni ale universului nostru. Modalitãti multiple, infinite, îndreptate spre o singurã directie. Noi avem dreptul de a alege nu de a selecta moduri infinite. O singurã directie. Adevãrata provocare pentru o fiintã umanã începe doar în momentul în care Zburãtorul îi pãrãseste mintea. Restul este doar pregãtire.
Carlos Castaneda : Încercând sã descoperim matricea abstractã a modului de crearea a unei actiuni într-o fiintã umanã, starea sufleteascã în care sã poatã actiona pentru aceastã recucerire, putem izola o zonã a parcursului acestui drum care sã conducã la întelegere, apoi la constientã, apoi la eliberare. Un parcurs care necesitã suficientã energie personalã pentru a redeveni noi însine, adicã, sã parcurgem acest drum învãtând. Un parcurs care ne învatã sã vedem si sã actionãm pentru noi însine urmând comuniunea noastrã cu curentii infinitului care nu poate fi niciodatã pierdutã ci doar confundatã. Nu este vorba despre un parcurs alcãtuit din etape succesive care conduc într-un loc anume. Putem spune cã este vorba despre un drum paralel în care fiecare element este urmat si alimentat de cãtre celelalte. Scopul este cel de a aduna si de a elibera o cantitate de energie din care sã se nascã starea de constientã Aceasta înseamnã sã reducem la minim pierderile produse de SFIDÃTOR.
Starea de constientã înseamnã atentie. Atentia înseamnã energie.
Acest drum, acest itinerariu, aceastã cale se bazeazã în mod evident pe observarea modului de actiune a SFIDÃTORULUI în viata cotidianã si pe modalitatea optimã de a actiona care sã limiteze la minim, pânã la întrerupere pierderea energeticã corespunzãtoare. De asemenea, este bine sã fim de la început foarte clari. În afara unor cazuri exceptionale foarte rare, drumul care conduce la eliberare nu este deloc usor. Eliberarea nu este imediatã. Acest drum nu este scurt. Nu este simplu. Scurte intervale de conexiune cu lumile spirituale superioare nu sunt indicatori ai unei transformãri radicale ci doar a unei ocultãri a SFIDÃTORULUI într-un moment în care energia noastrã se eleveazã printr-o oarecare modalitate.
Adevãrata transformare înseamnã a ajunge sã vezi adevãrata Realitate, si, odatã ce ai vãzut, poti sã te decizi dacã vrei sã te transformi sau nu. Totul devine inutil dacã pur si simplu nu actionãm în mod corespunzãtor. Asta e tot. Întelepciunea nu este un cadou, ea trebuie sã fie persecutatã, neacceptatã si cuceritã. În fiecare caz, scopul nostru, al fiecãrei fiinte umane este sã trãim cea mai bunã viatã pe care o poate trãi de seninãtate si pace, de energie si fortã, de întelegere si integritate si de compasiune. Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare dintre noi doreste în cele din urmã. Eliberarea poate fi chiar si un cuvânt lipsit de sens dar a trãi o viati plinã, intensã, puternicã si fericitã este dreptul fiecãrei fiinte umane si aceasta fãrã nici o îndoialã chiar dacã SFIDÃTORUL se opune. Deci, chiar si pentru a atinge o stare de fortã interioarã este necesar sã actionãm si sã trãim actionând în mod constient si sã nu acceptãm sabotajele SFIDÃTORULUI fatã de esenta fiintei noastre. Sã vedem acum ce arme, care sunt de fapt stãri sufletesti, senzatii interioare avem la dispozitie pentru a opune rezistentã si a contracara modul în care opereazã SFIDÃTORUL în viata noastrã. Aceste arme, aceste senzatii sunt exact ceea ce de obicei nu folosim De aceea ne sunt atât de indigeste pentru SFIDÃTOR.
SFIDATORUL nu este capabil de a opri efectele positive , efecte care sunt cumulative dacã persistãm în practica noastrã spiritualã. Efecte care se vor transforma într-o crestere energeticã si o stare de constientã vie care ne vor conferi în final forta de a învinge în singura si cea mai importantã confruntare a noastrã, confruntarea pentru propria mãiestrie si genialitate prin care cu totii va trebui sã trecem într-o zi. O confruntare pe care o chemãm de acum încolo "barca ce ne salveazã din desert". A ajunge la esentã este ceea eu numesc a merge prin desert. Când mergeti prin desert, vã întâlniti fatã în fatã cu emotiile voastre. Dar când vã întoarceti de acolo, toti demonii se transformã în îngeri.
PRIMA ARMA IMPOTRIVA SFIDATORULUI ESTE DISCIPLINA.
Disciplina trebuie mentinuta timp indelungat.
Don Miguel Ruiz : Prima armã care se aflã la dispozitia noastrã, o frânã autenticã pentru perpetuarea SFIDÃTORULUI în câmpul constiintei noastre cea mai accesibilã din punct de vedere al întelegerii noastre mentale, ce aduce niste beneficii indiscutabile, a fost aleasã de 98% dintre cei care îsi doresc o viatã mai bunã si care produce o retea beneficã. Bineînteles, cã SFIDÃTORUL se opune constiintei noastre care se amplificã în retea, deoarece SFIDÃTORUL stie bine cã aceasta îI va ucide. Dar, de fapt, ceea ce se petrece este cã fiinta umanã evitã sã foloseascã aceastã armã iar în anumite cazuri sfârseste prin a o îndrepta direct împotriva sa. Dar dacã fiinta umanã nu va sti sã foloseascã aceastã armã, nu va avea acces nici la celelalte, deoarece celelalte arme necesitã o mãiestrie în stãpânirea acestui prim nivel interior pentru a putea elibera în timp beneficiile lor în mod exponential. Despre ce vorbim? Despre starea de spirit interioarã, de DISCIPLINÃ. DISCIPLINA. Vorbeste despre disciplinã si marea majoritatea oamenilor vor fugi, precum hoardele de mongoli pe cale sã coboare din munti. Este comic sã vezi cât de mult va tergiversa egoul pânã când va accepta autoritatea ta, ca fiintã umanã, asupra lui.
Stuart Wilde : Disciplina este un cuvânt periculos. Multi asociazã, de fapt, disciplina cu un regim strict, obligatoriu, cu o fortare interioarã. De fapt, disciplina nu are nimic de a face cu toate acestea. Disciplina despre care vorbim aici este un mod de a fi, un mod de a gândi fundamentat pe trei elemente de bazã:
1. Decide în mod constient asupra propriilor actiuni.
2. Actioneazã fãrã a avea asteptãri.
3. Primeste cu seninãtate orice rezultat.
În general, fiintele umane fac exact contrariul:
1. Decid actiunile lor în functie de ceva.
2. Actioneazã având asteptãri de la celelalte fiinte umane, si
3. deoarece, rezultatul actiunilor lor este de obicei foarte diferit de ceea ce se asteptau ei, adicã, o altã asteptare, nu îI primesc niciodatã cu seninãtate. Aleargã mereu având resentimente dramatice. Bineînteles cã fiecare dintre aceste comportamente se datoreazã unei ereditãti ce le-a fost indusã de un domeniu al SFIDÃTORULUI care se perpetueazã de mii de ani. Disciplina înteleasã ca uniune a acestor trei elemente de bazã genereazã o undã energeticã de emotii pozitive si entuziasm, adicã un curent energetic pozitiv, complet diferit de cel din care SFIDÃTORUL se alimenteazã. De altfel, cele trei elemente sunt prin ele însele opuse modalitãtii generale în care noi ne trãim viata, si aceasta, împreunã cu factorii determinanti, dacã disciplina este mentinutã în timp, conduce la eradicarea unei stãri interioare care îI împiedicã pe SFIDÃTOR sã acceadã la energia noastrã cu usurintã. Dar cheia disciplinei si valoarea sa enormã constã în permanenta sa temporalã. Disciplina nu este nimic altceva decât o iluzie dacã nu este mentinutã pe întreaga perioadã temporalã a transformãrii si a detasãrii.
Puterea provine din Disciplinã.
Stuart Wilde: A decide în mod constient asupra propriilor actiuni înseamnã puterea de a evalua corect situatia de viatã în care ne aflãm si deciderea asupra modului optim de a actiona cu un maxim energetic accesibil nouã în acel moment.
Adicã, deciderea asupra unei directii care sã aibã ca tel ameliorarea conditiilor noastre de viatã, cresterea bunãstãrii noastre, a vitalitãtii noastre care sã conducã la o crestere interioarã. Într-o o viatã condusã în mod haotic de cãtre SFIDÃTOR nu avem niciodatã timpul sã ne oprim si sã reflectãm la propria existentã. Nu avem niciodatã timpul de a lua decizii constiente asupra actiunilor noastre care sã ne aducã beneficii si rezultate pozitive. Actionãm având credinta cã am fãcut alegerile responsabile în mod ponderat în timp ce ne distrugem energia si viata prin orice tip de atitudini nefaste si atasamente emotionale negative camuflate de libertatea cu care ne asumãm deciziile Fumãm de tigãri pe zi, mâncãm cu mult mai mult decât este necesar, bem în mod constant litri de bãuturi dãunãtoare, le tratãm pe celelalte fiinte umane ca pe niste obiecte, lucrãm ore întregi doar pentru dependenta emotionalã toxicã, fãrã a ne opri nici mãcar un moment pentru a ne întreba care este cauza acestei dependente. ªi numim aceste lucruri libertate personalã. Dacã astãzi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sã fac ceea ce fac astãzi? De fiecare datã când rãspunsul este NU din cauza zilelor multe care stau la coadã, înteleg cã ceva trebuie transformat.
Steve Jobs : A actiona fãrã asteptãri înseamnã a-l I împiedica pe SFIDÃTOR sa genereze spirale de scãdere a potentialului energetic, bazate pe judecãti derizorii asupra conditiilor în care se manifestã actiunile noastre. Odatã ce ne-am decis sã realizãm o actiune este necesar sã actionãm fãrã a lua deloc în consideratie judecãtile si presupunerile fãcute de mintea superficialã deoarece aceste judecãti si presupuneri nu sunt ale noastre; sunt generate de SFIDÃTOR cu singurul scop de a produce scãderea potentialului energetic si fãrã a avea un fundament real. De fapt nu este usor, aceasta pentru cã nu suntem obisnuiti sã ne gândim la perfectiunea noastrã. Dacã doar pentru o actiune vom reusi sã facem o derogare de la modul nostru obisnuit de a gândi, fiind dincolo de orice asteptare legatã de pierdere sau câstig, de aprobare sau condamnare, de aplauze sau fluierãturi, putem fi impresionati de cantitatea mare de lucruri minunate pe care putem sã le creãm. Urmãreste doar sã obtii si golul va sãpa în tine lent precum orele montane într-o îmbrãtisare neagrã a peisajului. Expansioneazã-te senin si lumina se va aprinde în tine, strãlucind ca steaua Sirius care se reflectã într-o manta de perle. Noduroase si curbate sunt cuvintele ce acceptã sceptrul uman, strãlucitoare si puternice precum Mjolnir sunt cuvintele care oferã sceptrul lui Dumnezeu.
A primi cu seninãtate orice rezultat, înseamnã a tine cont de un ceva care a existat mereu si va exista. Rezultatul actiunilor noastre nu poate intra în domeniul deciziilor fiintelor umane. Libertatea unei fiinte umane în actiune se manifestã în expresia creativã de a reproduce infinitul în ea, rezultatele depinzând întotdeauna de fortele superioare Rezultatele le putem obtine dupã mult timp, rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce ne-am dorit Existã mereu rezultate care sunt efectele actiunilor noastre Dar CE, CÂND si CÂT si CUM este domeniul si decizia infinitului? Arjuna a început sã actioneze si sã lupte fãrã a sti ceea ce i se va petrece lui si tovarãsilor lui, nici soarta bãtãliei sau viitorul poporului sãu. Aceastã cunoastere este tema divinului, a "cunoscãtorului câmpului". În realitate, fiintei umane îi revine doar actiunea adicã trãirea în sânul Manifestãrii Extraordinare în care se desfãsoarã viata sa.
Andrea Di Terlizzi Walter Ferrero : Acceptarea cu seninãtate a cestui adevãr înseamnã trãirea în seninãtate a vietii.
SENINATATEA este intoleratã de SFIDÃTOR, deoarece seninãtatea este una dintre înzestrãrile naturale ale fiintei umane din care SFIDÃTORUL nu se poate deloc hrãni. SFIDÃTORUL va încerca sã tulbure aceastã înzestrare generând gânduri negative de condamnare, de lipsã de acceptare a rezultatului unei actiuni, dintr-o non conformare a falselor asteptãri. Dar, în pofida faptului cã nu sunt altceva decât gânduri, adicã opinii subiective nu neapãrat adevãrate, formulate si generate de o fortã opusã câmpului nostru de constiintã noi putem sfârsi prin a le crede iar în acest mod i-au nastere spiralele de scãdere a potentialului energetic care au ca unic scop hrãnirea fortelor SFIDÃTORULUI si privarea noastrã de acea energie. Majoritatea oamenilor nu cred cã Seninãtatea poate constitui o adevãratã disciplinã.
Stuart Wilde : Prin intermediul armei disciplinei vor fi puse în miscare si alimentate în noi însine forte care ne vor sustine în demersul nostru de a reusi sã trãim viata pe care o dorim si pe care meritãm sã o trãim iar SFIDÃTORUL va începe sã piardã energie pentru cã nu va mai fi el cel care va decide în locul nostru realizarea unor actiuni frustrante, nu va mai fi el cel care va judeca si va avea asteptãri false, cel care va primi atentia si încrederea noastrã. Constiinta noastrã de sine nu va mai cere pãrerea judecãtilor sale negative si evaluãrilor non obiective pe care va încerca sã le inducã în mintea noastrã superficialã. Toate acestea vor elibera întotdeauna energia pe care SFIDÃTORUL a atras-o în cursa sa, permitându-ne sã ne realizãm actiunile cu o eficientã si o rapiditate sporite pentru a avea viata perfectã pe care meritãm sã o trãim. Disciplina reduce într-un mod incomensurabil mintea Zburãtorului.
John Michael Abelar : Dar care este diferenta dintre o actiune disciplinatã si o obisnuintã? Nimic altceva decât starea de constiintã. O obisnuintã este generatã de gânduri inconstiente si în afara oricãrui control iar actiunea disciplinatã este expresia gândurilor constiente. Dacã ambele folosesc aceleasi resurse pe care le au la dispozitie, energia fiintei umane, o obisnuintã ne face sã pierdem energie printr-o dependentã emotionalã toxicã. O actiune disciplinatã duce la cresterea energiei. Dar adevãrata diferentã este datã de starea de constiintã. Se stie cã o actiune devine obisnuintã dacã este alimentatã de orice altã actiune sau obisnuintã, devenind o sursã de putere. De asemenea, este bine sã devenim cât mai repede constienti de aspecte foarte importante. Disciplina este iluzorie si nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate dacã nu este mentinutã în timp. Pentru ce perioadã de timp? Mintea noastrã profundã stie perfect rãspunsul. Senzatiile care vor apãrea în noi ne vor spune cât timp este necesarã realizarea unei anumite discipline.
Totul începe cu o singurã actiune, care trebuie sã fie deliberatã, precisã si mentinutã în timp. Repetând aceastã actiune suficient timp se va atrage în fiintã unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinta umanã le poate percepe, unul din stâlpii ereditãtii fiintei umane magice, ce se poate aplica în orice altceva: INTENTIA INFLEXIBILA.
John Michael Abelar : În timp ce disciplina începe sã se stabilizeze în interiorul nostru, si în timp ce devenim constienti de ceea ce a existat dintotdeauna si de faptul cã am fost pãcãliti de falsele noastre asteptãri, ce derivã din indulgenta noastrã, putem interveni pentru a închide alte falii energetice deschise în câmpul nostru de constiintã. În realitate, putem spune cã închiderea acestor falii ne conferã o multumire dar nu înseamnã o reasamblare. Aceastã multumire este foarte importantã pentru noi deoarece închiderea progresivã a faliilor noastre energetice implicã întotdeauna eliberarea unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de constiintã. Urmând aceastã stare de multumire continuã, vom ajunge sã avem suficientã energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai importante pentru noi pentru a deveni mai puternici si pentru a împiedica pierderea de energie. Dar nu vom putea niciodatã sã ajungem sã ne confruntãm cu barca desertului fãrã a fi închis în mod progresiv una câte una, toate disipãrile noastre de energie cu ajutorul disciplinei. Regatul Luptãtorului este protejat de o usã. Aceasta este bine ascunsã, precum o mãnãstire între munti. Multi bat la usã dar putini intrã.
Dan Millman : Spiralele de scãdere a energiei se nasc prin intermediul unui gând sau a unei imagini generate de cãtre SFIDÃTOR în mintea noastrã superficialã. Înainte de a ajunge la sursã, putem sã ne adresãm interiorului fiintei noastre pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice prin care spiralele de scãdere a potentialului ne transformã în victime. Pentru a contracara acest influx existã douã discipline foarte puternice:
1. Ne exprimarea emotiilor negative.
2. Scufundarea în mintea profundã.
Unul dintre obiectivele principale ale SFIDÃTORULUI este generarea de energie emotionalã de tip negativ pentru a paraliza intentiile noastre bune transformându-ne în victime ale oricãrui tip de dependentã emotionalã toxicã transformându-ne astfel viata într-un infern alimentat de iluzii. De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitatã dacã si numai dacã aceastã energie emotionalã este exprimatã într-o actiune care o manifestã. Dacã în interiorul fiintei noastre percepem o emotie de furie si transformãm acea emotie luptând împotriva a ceva sau a cuiva, am realizat primul pas cãtre pierderea finalã a energiei în favoarea SFIDÃTORULUI. Deoarece SFIDÃTORUL nu este prost, dacã putem spune astfel. Scurtcircuitul emotional este generat de o actiune care nu se manifestã. Don Miguel Ruiz m-a învãtat cã a nu reactiona este totul, pentru a nu fi asemenea unei masini automate care reactioneazã în secunda în care butonul este apãsat.
Gaya Jenkins : A nu exprima emotiile negative înseamnã a nu le transforma în actiuni, înseamnã a introduce un element de detasare între perceptia noastrã si actiune. Emotiile negative continuã sã existe dar noi nu le exprimãm pentru cã ele au fost generate de o fortã care nu suntem noi, prin intermediul echipamentelor care ne-au fost "furate" fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta. Dar, atentie! A nu exprima o emotie negativã nu înseamnã a o nega sau a o ascunde în profunzimea fiintei noastre pentru cã aceasta înseamnã introducerea ulterioarã a unui element de suferintã în câmpul nostru de constiintã. A nu exprima o emotie negativã înseamnã a o accepta total în interiorul nostru, a o lãsa sã fie ceea ce trebuie sã fie si sã o ardem în focul atentiei noastre focalizate fãrã a ne retrage nici un pas si fãrã a o transforma în actiune. Aceasta înseamnã sã observãm ceea ce percepem si sã tinem cont cã mintea noastrã superficialã interpreteazã o continuã senzatie neplãcutã ca o furnicãturã sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului si dându-i acesteia un nume îi asociazã anumite senzatii sau mai bine spus, reactii dureroase pe care vrea sã le împingã cãtre spate sau în profunzime. Furia se poate transforma în tristete. Acesta va fi simptomul curãteniei pe care o vom trãi dacã ne vom permite, pentru prima datã, sã exprimãm o emotie dupã ce am reprimat-o mult timp sub forma unei imagini mentale.
Don Miguel Ruiz : A nu exprima o emotie negativã necesitã mult control, multã energie pentru cã de obicei ceea ce facem ca fiinte umane inconstiente este exact opusul. Pare paradoxal dar fiintele umane, de obicei, nu manifestã emotiile pozitive dar le manifestã în actiune pe cele negative. Pare paradoxal dar nu este asa pentru cã acesta este fructul unei tactici precise si chiar asa fiind, emotiile sunt foarte importante. Toate traditiile spirituale indicã modalitãti prin a cãror cultivare elaboratã acestea se pot manifesta în mod pozitiv. De exemplu, în limbajul Cabalei emotiile se numesc MASURI deoarece chiar prin intermediul lor fiintele umane pot fi mãsurate si verificate din punctul de vedere al evolutiei spirituale pe drumul transformãrii si cresterii constiintei. Însã, în stare normalã, fiintele umane sfârsesc prin a avea emotii negative prin intermediul utilizãrii improprii a mintii superficiale, aceasta având ca unic beneficiu prezenta SFIDÃTORULUI în interiorul câmpului lor de constiintã.
Neexprimarea emotiilor negative poate conduce si trebuie sã conducã la mici miracole. În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulati de cãtre SFIDÃTOR si fobii care actioneazã în favoarea acestuia. Ceva intrã pur si simplu în câmpul constiintei noastre, ne face sã ne exprimãm opiniile noastre asupra lumii, genereazã o emotie negativã: furia, dispretul, depresia. Sã înfruntãm emotiile care se manifestã sau sã ne servim de aceste emotii ca si cum ele ar proveni dintr-un gând generat în mod automat de mintea superficialã. Sau sã ne servim de natura acestor emotii, de gustul lor, de senzatiile strict fizice pe care le produc în corp. Sau sã ne servim de ele, pãstrând natura emotiilor dar nemanifestându-le.
Nu trebuie sã exteriorizãm furia sau dispretul pe care le simtim împotriva noastrã sau a orice altceva.
Nu trebuie sã ne manifestãm depresia prin actiuni care sã o confirme. Putem sã ne servim de emotii dar nu trebuie sã le manifestãm pentru cã noi nu suntem nimic din toate acestea. Dacã reusim sã rãmânem vigilenti si prezenti observând tot ceea ce percepem interior fãrã a fi surprinsi, vom experimenta cea mai puternicã practicã spiritualã, si astfel va deveni posibilã o transformare rapidã a tuturor durerilor din trecut.
Eckhart Tolle O emotie negativã înteleasã ca o emotie care disipã energia care este observatã în mod inflexibil fãrã a fi combãtutã, fãrã a fi negatã si fãrã a fi exprimatã în mod reactiv trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu sã îsi diminueze intensitatea. Ca urmare, cu constiinta curatã va fi necesar sã actionãm pentru a folosi energia acelei emotii, stiind astfel cã emotia a trecut definitiv, iar actiunea este curatã, creativã si nonreactivã. Aceastã calitate va transforma actiunea într-un mod prin care vom fi sustinuti în câmpul nostru de constiintã cu o nouã cantitate de energie folositã într-un mod constient împotriva SFIDÃTORULUI. Pentru a vindeca un resentiment se procedeazã lent. Si aceasta pe cine va ajuta?
Tao Te Ching : Imersiunea în mintea profundã necesitã o disciplinã înaltã si o putere enormã pentru ca aceasta va actiona asupra mintii superficiale pe care SFIDÃTORUL o cunoaste foarte bine si o poate folosi pentru propriul avantaj, cu un efort minim pentru a forma spirala de pierdere energeticã, adicã interpretarea mecanicã a perceptiilor. Aducând în câmpul atentiei noastre haosul mintii superficiale aparent incontrolabil, observãm rapid cã aproape toate gândurile pe care ne permitem sã le mentinem, sunt foarte focalizate asupra unei singure polaritãti dominante. Tot ceea ce intrã în câmpul nostru de constiintã, inclusiv noi însine, este judecat si descompus în pãrti separate si apoi gãsit vinovatul inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil, bun sau rãu, etc. etc. Acesta este un mecanism pe care acum îI cunoastem foarte bine. Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã simtim ceea ce este în interiorul nostru la o mai vastã cuprindere de informatii, ce contine aspectele unificatoare si conective care sustin orice lucru. Aceste aspecte nu pot fi realizate de mintea superficialã pentru cã ea nu are aceastã functionalitate. Aceste aspecte au o pertinentã exclusivã apartinând mintii profunde. A face sã functioneze mintea profundã înseamnã a face sã functioneze în mod substantial starea de detasare dintre noi si gândurile mintii superficiale deoarece aceste gânduri au o importantã minorã si nu reprezintã ceea ce suntem noi. În acest spatiu creat de aceastã detasare, fiind constienti cã mintea profundã intervine prin intermediul stãrilor sale si în loc sã acceptãm complet si imediat gândurile de judecatã generate de mintea superficialã fie ele pozitive sau negative, rãmânem tãcuti, vigilenti si constienti de stãrile emanate în profunzimea fiintei noastre de mintea profundã. În situatiile de urgentã mintea se opreste. Deveniti total prezenti în ACUM si veti deveni constienti de ceva infinit mai puternic. Dar pentru aceasta nu este necesar sã escaladati peretele unui munte. Puteti sã intrati în aceastã stare chiar ACUM.
Eckhart Tolle : Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundã este prezentã în toatã existenta noastrã. Sã observãm un copac sau o plantã sau un obiect si sã îI comparãm cu o fiintã umanã. Sã ne detasãm de mintea superficialã si de gândurile sale care nu ne apartin. Ce percepem? Ce stãri emanã obiectul sau fiinta cu care ne identificãm? Ce percepem cu adevãrat în locul unde ne aflãm? Este armonie sau simtim cã ceva nu functioneazã? Scufundarea în mintea profundã ne va permite practic imediat sã tinem cont cã fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult decât ceea ce mintea superficialã reuseste sã judece iar suma gândurilor de judecatã care ne permite sã lãsãm sã strãluceascã lumina din noi nu are nici mãcar o umbrã din cea realitate indiscutabilã din care credeam cã sunt fãcute. Dar elementul cel mai important din aceastã imersiune constientã se produce exact în locul în care mintea superficialã produce identificarea cu vechile experiente asemãnãtoare sau integreazã o actiune pozitivã în vederea cresterii noastre spirituale dar cu multe îndoieli si frici, sau provoacã o actiune de dependentã emotionalã toxicã, gânduri care le foloseste pentru a fi nemultumiti sau pentru a-si atinge scopurile sale, nu sunt de fapt, ceea ce noi suntem cu adevãrat. Acesta este punctul cardinal pe care trebuie sã îI realizãm. Fulgerul perceptiei noastre se aflã în profunzimea fiintei noastre într-un spatiu în care gândurile nu au devenit încã cuvinte si pe care nu putem sã-I negãm niciodatã, spatiul linistit în care se manifestã acesta sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu permite ca aceasta sã se producã pentru cã aceasta înseamnã sã ajungem sã vedem cã viata noastrã nu ne apartine, adicã, este transpusã în actiune dar nu de senzatiile provenite de la mintea profundã. În mâinile fortelor SFIDÃTORULUI stã iluzia interioarã a libertãtii personale.
Constiinta nu este mintea. Starea de constientã nu este mintea. Atentia nu este mintea.
Dan Millman : latã, cã prin nonexprimarea emotiilor negative ne adresãm functiilor mintii profunde, creând un nou spatiu interior, un spatiu în care se manifestã ascultarea si observatia. Acest nou spatiu pe care îI vom cuceri prin disciplina noastrã este un spatiu integru care ne apartine în totalitate în care SFIDÃTORUL nu poate sã supravietuiascã dar nici sã intervinã pentru a-I utiliza în avantajul sãu. Cu cât acest spatiu devine mai mare si mai profund cu atât mai multã energie putem sã recuperãm din câmpul gravitational al SFIDÃTORULUI iar existenta noastrã se apropie mai mult de perfectiune si de libertatea ultimã. Fiinta umanã este de fapt compendiul puterii sale personale iar acest compendiu determinã modul în care trãim si modul în care murim.
Carlos Castaneda Spatiul interior, integru si curat pe care I-am cucerit prin neexprimarea reactiilor negative si scufundarea în mintea profundã care este un spatiu al observãrii pure care functioneazã diferit de mecanicismul mintii superficiale si de aceea putem fi mai atenti, mai trezi si mai constienti ca niciodatã. Acest spatiu al observãrii pure este terenul fertil în care poate creste si se poate manifesta facultatea fundamentalã a fiintei umane care constituie ereditatea sa si îi apartine prin drept divin de fiintã magicã. Aceastã facultate a fost ocultatã pentru a-si pierde din potentialul energetic fiind prada curentilor emotionali ce au actionat în favoarea SFIDÃTORULUI. Aceastã facultate a fost mentionatã de toate traditiile spirituale pentru a o putea repune în stare de functionare prin intermediul unei infinitãti de modalitãti diferite dar care conduc la acelasi rezultat. Facultatea care readuce aminte fiintei umane ceea ce este ea cu adevãrat. Facultatea tãcerii interioare.
TÃCEREA INTERIOARÃ Tãcerea interioarã este o stare specialã a Fiintei în care toate gândurile se opresc si în care se trãieste la un nivel diferit de cel al stãrii de constiintã obisnuitã. Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea dialogului interior, prin urmare, fiind conditia esentialã a pãcii desãvârsite.
Carlos Castaneda : Tãcerea interioarã este acea stare a fiintei umane în care orice tentativã de identificare interioarã creatã de SFIDÃTOR dispare literalmente, fiind complet reabsorbitã de focul atentiei. Starea de vigilentã extremã si de constientã care se naste din absenta gândurilor articulate sub formã de cuvinte sau de imagini mentale secventiale si asociative, este de fapt, o stare în care mintea superficialã este deconectatã de la perceptia existentei propriei fiinte, ca un câmp de energie constientã, adicã, o stare în care mintea superficialã nu mai poate determina identitatea EU SUNT a oricãrei fiinte umane, deoarece aici EU SUNT include mintea superficialã si nu vice-versa. Filosoful Cartesio sustine cã a descoperit adevãrul fundamental atunci când a fãcut faimoasa sa afirmatie: "Gândesc, deci exist". De fapt, el a exprimat eroarea fundamentalã: identificarea gândului cu constienta. Eckhart Tolle : În starea de tãcere interioarã orice tentativã de implementare a spiralei de descrestere a energiei de cãtre SFIDÃTOR este recunoscutã imediat si lãsatã sã treacã. Fiinta umanã recunoaste imediat în ea însãsi principiul a ceva ce nu îi apartine sau nu si-I doreste. Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã poate face pentru fiinta umanã în drumul sãu de recucerire interioarã, dar aceasta nu e totul. Putem spune cã nu existã limite pentru ceea ce suntem în stare sã realizãm sã exprimãm si sã explorãm, aprofundând si potentând tot mai mult aceastã facultate pe care noi am uitat-o. Acolo unde lumina apusului se uneste cu pãmântul care apoi coboarã pânã în adâncul mãrii, de acolo se ridicã Adevãratul Oras înconjurat de turnuri si de ziduri albe solide. Dupã acesta sunt de explorat Lumi si Universuri, si apoi, mai departe, mai existã de explorat spatii sacre. Tãcerea interioarã nu poate fi explicatã în cuvinte. Este necesar sã actionãm pentru a o întelege sub toate aspectele sale pe toate nivelele fiintei noastre realizându-i extrema sa importantã în întreaga noastrã viatã. Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate traditiile spirituale care ne sustin si ne învatã un numãr mare de tehnici de disciplinã mentalã pentru a ajunge sã ne-o însusim, iar nouã nu ne rãmâne decât sã experimentãm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi unicitatea. De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditatie îI exprimã chiar dacã o fac sub forma unei mari varietãti de tehnici cãci ele vizeazã acelasi obiectiv: a hrãni si a stabili în noi expansiunea unui spatiu perceptibil al tãcerii. Acesta este dezideratul fundamental. Modalitãti infinite îndreptate într-o singurã directie. Aceastã expansiune în noi a tãcerii interioare implicã printre nenumãrate beneficii cresterea într-un mod exponential a capacitãtilor noastre de perceptie, ca o consecintã a expansiunii câmpului de constiintã care sunt legate în mod direct de tãcerea interioarã. Aceastã perceptie amplificatã si aceastã constiintã expansionatã vor fi capabile sã slãbeascã modul de operare al fortelor SFIDÃTORULUI. Într-o fiintã umanã, cu cât este mai multã energie la dispozitia constiintei cu atât mai putinã energie este la dispozitia fortelor SFIDÃTORULUI. Nu este nimic mai puternic în aceastã reconfigurare energeticã decât practica tãcerii interioare. Vechii samani tolteci au descoperit cã oboseau prin tãcerea interioarã mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul fuge, demonstrându-se în mod absolut originea sa nonumanã.
Carlos Castaneda : Dar cum putem face loc tãcerii interioare în viata noastrã? Practica tãcerii interioare este o disciplinã care poate potenta mintea si poate fi practicatã în orice conditii existentiale. Cum? Îndreptându-ne în mod total atentia asupra ceea ce se petrece IN ACEST MOMENT, reorientând pe cât posibil si pe o perioadã cât mai lungã posibil atentia pe care o acordãm gândurilor mintii superficiale si îndreptând-o cãtre perceptiile momentului prezent ale simturilor noastre. Pentru aceastã practicã nu este necesar nimic mai mult decât toatã viata noastrã. În oricare moment este necesar sã ne amintim sã ne conducem atentia în eternitatea momentului prezent prin detasarea ei de mintea superficialã. În orice moment si în orice actiune realizãm, sã ne amintim cã suntem vii, prezenti, sã ne amintim de noi însine, asa precum numea Gurdjiev, cãutãtorul spiritual care a trãit la începutul secolului trecut, aceastã disciplinã.
Un bãrbat I-a întrebat odatã pe maestrul Ma-tsu: Care este adevãrul supreme. Maestrul a rãspuns: Ti-I voi spune dupã ce vei bea toatã apa acestui fluviu. Bãrbatul rãspunse: Am bãut-o deja. Atunci maestrul îi spuse: Atunci deja ai aflat. Prin focalizarea atentiei asupra actiunii pe care o realizãm în minte vom aduna informatii despre mediul ambiant si despre noi însine prin intermediul simturilor noastre. Care este pozitia noastrã? Cum respirãm? Suntem linistiti sau percepem interior o stare de discomfort? Ce ne spune corpul? Si ce ne spune locul în care suntem? DISCIPLINAREA MINTII PROFUNDE are aspecte similare cu practica tãcerii interioare. De fapt, plecând de la tãcerea interioarã, mintea profundã decodificã prin perceptia realitãtii înconjurãtoare câmpul nostru de constiintã. Aceastã lamã de cutit a momentului prezent creeazã un dig care este perfect inaccesibil SFIDÃTORULUI. Atâta timp cât ne mentinem în aceastã stare SFIDÃTORUL nu ne poate atrage de partea sa. Pentru a ne atrage de partea sa, SFIDÃTORUL trebuie sã fie crezut de noi, adicã, are nevoie sã recãdem la nivelul energiei noastre obisnuite unde poate avea loc identificarea automatã cu mintea superficialã având drept consecintã generarea de energie emotionalã. latã unul din motivele pentru care tãcerea interioarã este atât de importantã. În momentul în care suntem scufundati în ea, SFIDÃTORUL înceteazã sã ne mai controleze existenta. Astfel, se elibereazã în noi spatii pentru atingerea acelei surse interioare care reprezintã ceea ce suntem noi cu adevãrat, care sunt expresii ale vietii noastre si a ceea ce noi ne dorim cu adevãrat. În final, se elibereazã în noi spatiul în care putem deveni ceea ce suntem noi cu adevãrat. Zazen-ul este manifestarea Realitãtii Ultime. De aceea, nu va putea fi niciodatã prada capcanelor si a incluziunilor insidioase. Deschizându-vã inima secretã, veti fi precum un dragon care intrã în apele adânci,sau ca un tigru care intrã în pãdurea deasã a unui munte.
Dogen Zenji : Este necesarã o mare cantitate de energie la început pentru a sustine în mod continuu aceastã nouã stare a fiintei de aceea nu trebuie sã ne pierdem rãbdarea dacã reusim sã facem aceasta doar pentru câteva secunde dar noi trebuie sã rezistãm. De fapt, de multi ani, de foarte multi ani suntem obisnuiti sã actionãm exact invers, adicã, pãrãsind alegerile luminoase si acordând toatã atentia noastrã acelei secvente plinã de gânduri asociative, inutile, gãlãgioase si nesfârsite cu care ne identificãm care ne împing dintr-o parte în alta iar noi reactionãm într-un mod pe care nu-I dorim în nici un fel. Doar din cauza nelinistii si pentru a face fatã emotiilor negative percepute. Samanii tolteci explicau cã tãcerea interioarã se acumuleazã. Este necesar sã construim un nucleu de tãcere interioarã în profunzimea noastrã care va creste moment dupã moment, de fiecare datã când este practicatã.
Carlos Castaneda : Din aceastã cauzã nu existã traditii spirituale superioare sau inferioare pe aceastã cale. Ceea ce pentru mine Pentru a realiza aceastã practicã putem sã ne decidem sã explorãm disciplinele spirituale oferite de toate traditiile spirituale care urmãresc expansionarea tãcerii interioare si care ne fac sã vibrãm la unison cu ceea ce suntem si cu preferintele noastre, iar apoi e necesar sã le transformãm într-o disciplinã zilnicã. Atingerea tãcerii interioare nu este prerogativa unei practici anume dar este cu adevãrat prerogativa intentiei inflexibile pentru cine doreste sã o dobândeascã. poate reprezenta un mod extraordinar de eficient în explorarea tãcerii interioare, pentru o altã fiintã umanã poate fi cu adevãrat o modalitate inutilã. Aceasta este o responsabilitate a fiecãrei fiinte umane de a selectiona mijloacele care îi sunt cele mai la îndemânã pentru a atinge starea de tãcere interioarã. Dar una dintre consecintele minunate ale practicii noastre spirituale este mentinerea aceleiasi stãri de constiintã rezultate în urma amplificãrii tãcerii interioare pe care o putem comunica prin modalitãti similare celei pe care o foloseste SFIDÃTORUL. Care este disciplina cea mai potrivitã nouã? Într-o bunã zi vom putea lua în considerare aprofundarea tãcerii interioare prin intermediul meditatiei Zen sau ne vom dori sã gãsim în zona în care ne aflãm un curs de Yoga sau vom simti imboldul sã practicãm Tai Chi Choan sau sã învãtãm sã cântãm cât mai bine la un instrument muzical. Unde se poate ajunge prin aceste deschideri interioare? În spatiul pe care I-am deschis prin intermediul tãcerii interioare. În spatiul care prin intermediul tãcerii interioare ne conecteazã la vastitatea infinitului sau la orice alt lucru din minunatul univers.
Tãcerea interioarã este poarta cãtre Infinit
Nu existã un instrument mai eficient decât acesta si este calea care ne conduce cãtre viata minunatã pe care dorim sã o trãim si pe care avem dreptul sã o trãim. Mai ales dacã unificãm inspiratiile infinite ce comunicã între ele cu actiunea. Expansionarea tãcerii interioare înseamnã inactivarea progresivã a tuturor pulsiunilor automate ale SFIDÃTORULUI pânã la a-I transforma pe însusi SFIDÃTORUL într-un ansamblu de forte care sã actioneze în directia manifestãrii vietii noastre minunate. Expansionarea tãcerii interioare înseamnã a ne trãi în mod complet armonios destinul nostru de fiinte umane magice ce se manifestã într-un univers minunat. Vietile Marilor Personalitãti ne aduc aminte cã putem fi noi însine sublimi si cã, atunci când vom merge, ne vom putea lãsa urmele noastre pe nisipul timpului. Aceste urme pe care poate un altul, care navigheazã prin viata sa, un frate pierdut si naufragiat le va vedea, va putea sã le urmeze si se va putea vindeca.
Deci: curaj si actiune, inima deschisã cãtre tot; mereu în cãutare, mereu în cãlãtorie, învãtând sã reziste si sã astepte.
Henry Wadsworth Longfellow : Sau lãsãm în mâinile SFIDÃTORULUI frâiele vietii noastre sau actionãm pentru a trezi în noi magia, forta, puterea, constienta care reprezintã mostenirea noastrã, dreptul nostru de fiinte umane fãrã nici un fel de diferentiere. Aceastã alegere se regãseste în orice respiratie a noastrã, oricât de micã în cel mai mic gând pe care îI alimentãm, în cel mai neînsemnat cuvânt pe care îI pronuntãm, în cea mai micã actiune pe care o întreprindem. Scopul existentei noastre este a alege în fiecare moment care dintre cele douã cãi dorim sã le parcurgem o directie sau cealaltã. Aceasta este o alegere pe care o facem în fiecare moment în orice secundã, în orice circumstantã. De la aceasta nu ne putem sustrage, nu este posibil. În oceanul vietii, insulele Binecuvântãrii sunt pãmântul însorit si linistit al idealurilor tale care asteaptã sosire ta. Mentineti mâna singurã la timona gândului. În nava sufletului tãu existã deja cãpitanul comandant. El doarme, dar trezeste-I.
Autocontrolul înseamnã fortã.
Gândul controlat înseamnã conducere.
Tãcerea este putere.
Pronuntã în adâncul inimii tale, rãmâi tãcut si în pace.
James Allen :
1. Disciplina,
2. nonexprimarea emotiilor negative în mod reactiv,
3. scufundarea în mintea profundã,
4. tãcerea interioarã
cele patru fatete ale piramidei recuceririi instrumente care actioneazã în paralel sustinându-se si alimentându-se unul pe altul cãtre vârf, cãtre destinatia finalã. De aceea oricine ascultã cuvintele mele si le pune în practicã, este asemenea unui întelept care si-a construit casa pe o stâncã. Chiar dacã plouã, ploaia se va îndrepta cãtre fluviu, chiar dacã suflã vânturile si se abat furtuni asupra acelei case, ea nu se dãrâmã deoarece fundatia ei este pe piatrã. Oricine ascultã cuvintele mele si nu le pune în practicã, este asemenea omului prost care si-a construit casa pe nisip. Când plouã, când râurile ies din matca lor, când suflã vânturile aceasta se dãrâmã iar pagubele vor fi mari. Iisus, Matei 7, 24-
Cãlãtoria poate sã nu fie scurtã, s-ar putea sã fie necesari ani pentru a crea o structurã solidã, stabilã. În existenta noastrã existã o mare cantitate de structuri gând, structuri emotionale, ce sunt construite în fiinta noastrã chiar de SFIDÃTOR pentru a-si împlini scopurile si unele necesitãti. Iar unele scopuri sunt atât de împãmântenite în noi, atât de strâns legate de identificãrile noastre încât vor fi necesari ani de muncã pentru a fi dezactivate. Aceste structuri nu sunt altceva decât credintele noastre, convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne sustinem si ne desfãsurãm viata, acele legi mentale mostenite pe care noi ne structurãm modul de a gândi, acele activitãti despre care credem cã sunt o parte inalienabilã a fiintei noastre. Toate aceste lucruri moartea le va distruge ca pe niste frunze uscate. În anii nostri de muncã este sigur cã vom cãdea de mai multe ori în diferitele dependente emotionale toxice pe care le purtãm în noi . Rareori putem iesi foarte repede si opri mareea emotionalã. Uneori sunt necesari ani pentru a deveni constienti de o dependentã emotionalã toxicã de a satisface o necesitate inexprimabilã. Dar piramida noastrã de reconstructie pe care o edificãm creste si este sigurã în pofida bãtãliilor noastre pierdute. Dar continuând sã practicãm, sã edificãm, sã construim într-o zi, pur si simplu, atacul SFIDÃTORULUI va fi respins din nastere pânã când va dispãrea. Este necesar sã recunoastem aceasta cu ironie si liniste structura irealã cãreia i-am dat acceptul sã existe si pe care am mentinut-o în noi, si o lãsãm sã disparã, pur si simplu, dintr-o datã. Oamenii nu se obosesc sã înteleagã faptul cã noi putem elimina din vietile noastre orice aspect în orice moment.
John Michael Abelar : Despre ce vorbim? Despre structurile gând emotionale care în existenta noastrã au generat un atasament emotional în vederea satisfacerii lor. Tigãrile, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shoppingul chiar si shoppingul. Trebuie sã nu ne mai creãm astfel de atasamente nici mãcar în somn. Acestea sunt privatiuni fortate si dãunãtoare care nu au nici un fel de utilitate. Trebuie sã le transcendem, trebuie sã de desprindem de domeniul SFIDÃTORULUI prin intermediul detasãrii si sã le ardem în focul constiintei. Ce ne mai rãmâne? Noi însine. Libertatea si bucuria de a fi, în loc de sclavia dependentei mascatã sub forma libertãtii personale. În edificarea vietii care ne apartine cu adevãrat, e bine sã apelãm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinte cu experientã care au ajuns aici înaintea noastrã, care au început cu multi ani în urmã acest proces.
latã câteva dintre aceste sfaturi:
- Este foarte important sã nu permitem cresterea furiei prin nonexprimarea reactivã a emotiilor negative. Furia este o emotie negativã prin ea însãsi, foarte dãunãtoare pentru echilibrul energetic al câmpului de constiintã al fiintei umane., si nu are nici un motiv serios sã existe. Ea este doar reactia SFIDÃTORULUI la lipsa de identificare sau la rezistenta câmpului de constiintã uman cu spirala de scãdere a energiei produsã de ea.
- Sã dezvoltãm si sã alimentãm din ce în ce mai mult posibil în noi însine perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea si retinerea ei. Retinerea înseamnã acceptarea emotiei negative observarea ei în noi însine, a întelege dacã trebuie sã fie exprimatã sau lãsatã sã treacã si trebuie sã fim gata pentru a o exprima eventual doar când este cazul dar niciodatã într-un mod violent sau agitat. Reprimarea înseamnã neacceptarea emotiei si abordarea unei atitudini radioase pânã când furia se va revãrsa în exterior iar energia ei va ajunge la SFIDÃTOR. Procesul nostru de recucerire înseamnã a nu exprima emotii negative prin reprimare sau a lãsa ca reprimarea sã genereze în mod gradat furia si constientizarea faptului cã este o emotie inutilã si dãunãtoare. Ceva din voi are o pãrere despre altceva. Viata nu se desfãsoarã în concordantã cu aceastã pãrere. Reactia inutilã fatã de acest eveniment se numeste furie. Dar dacã furia sau emotiile negative din noi însine au avut timpul sã creascã si sã se manifeste fãrã ca noi sã fi reusit sã oprim acest proces când SFIDÃTORUL întâlneste o spiralã de scãdere a energiei în câmpul constiintei umane aflatã în tãcere este în stare sã îI recunoascã imediat si aceasta conduce la aparitia unui gând imagine care nu este fructul intentiei sale constiente. Deci, o fiintã constientã poate opri procesul încã de la nasterea sa pur si simplu refuzând alimentarea SFIDÃTORULUI, adicã, înlocuindu-I cu o imagine gând constientã si legatã de experientele pe care fiinta respectivã doreste sã le trãiascã. Dar dacã deja în interiorul nostru s-a nãscut o actiune corelatã înseamnã cã spirala de descrestere a potentialului energetic a început sã fie alimentatã cu energie iar în acel punct, este foarte dificil sã rezisti si poate genera usor furia, iar efectul ei nu face altceva decât sã o amplifice ulterior în întreaga fiintã. Ce trebuie sã facem atunci?
- O practicã adecvatã este cea de a face sã creascã tãcerea interioarã si sã scufundãm în ea chiar si actiunea provocatã de o emotie negativã toxicã adicã, trebuie sã devenim foarte constienti si sã observãm fãrã a judeca cu întreaga noastrã atentie ceea ce facem, ceea ce suntem pe cale sã facem, adicã sã vedem actiunea constient, în totalitatea sa. Sã observãm efectele acesteia asupra corpului nostru sã urmãrim emotiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurãtor. Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri. De exemplu, vom descoperi cã nu reusim sã tinem cont de noi si cã nu suntem constienti în momentul în carea realizãm o actiune chiar dacã percepem rãul pe care îI facem. Dacã sunteti gelosi, dacã aveti o atitudine defensivã, dacã simtiti impulsul sã vã certati, dacã aveti nevoia sã aveti dreptate sau simtiti o durere emotionalã de orice fel, sau orice altceva, fiti constienti de realitatea acestui moment, si mentineti-I în constiintã.
- Eckhart Tolle : Sau pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizãm în favoarea SFIDÃTORULUI, ajunge o simplã actiune de constiintã amplificatã pentru a le demasca si a le transcende instantaneu si definitiv. În modul nostru de a observa în tãcere interioarã, mintea profundã face sã se nascã o stare de constiintã plinã de blândete si dulceatã care sunt caracteristicile sale particulare. O întrebare foarte simplã: Dar ce poate sã se nascã din profunzimile mintii? Aceastã neasteptatã modalitate de întelegere, uneori, este suficientã pentru a schimba cursul unei întregi vieti. Existã o stranie si stimulatoare fericire în a actiona deplini constienti ca si cum fiecare lucru pe care îI facem ar putea fi ultima noastrã actiune pe pãmânt.
- John Michael Abelar : Si acum fiti atenti, decideti-vã sã acceptati sau nu provocarea Decideti-vã dacã vreti sã trãiti o existentã completã sau una în care sã fiti sclavul SFIDÃTORULUI si dependentelor emotionale toxice sau dacã vreti sã vã trãiti viata intens, puternic, autentic, liber fericiti, într-un câmp de constiintã si energie în care sã fiti eliberati. Ultimul meu dar pentru tine este o poveste. Ascult-o si sesizeazã-i învãtãturile. De fiecare datã când o vei auzi, credinta ta se va întãri. Mã trezeam la sunetul ceasului si de fiecare datã când el ticãia sonor pe cutia albastrã. Aveam sase ani si era ziua mea de nastere. Mi-am lãsat pijamaua sã cadã pe podea si am aruncat-o sub pat si apoi am alegat jos pe scãri având pe mine doar chilotii marca Lone Ranger. Era ziua mea de nastere! În câteva ore prietenii mei vor sosi cu cadouri si va fi un tort, înghetatã, si multã distractie! Dupã ce toate decoratiunile pentru petrecere au fost fãcute au plecat cu totii iar eu m-am jucat cu jucãriile mele noi. Eram plictisit, obosit, si mã durea burta. Am închis ochii si am adormit. Am vãzut cum fiecare zi trecea ca si cea din urmã: scoalã timp de o sãptãmânã, apoi sfârsitul sãptãmânii, scoalã, sfârsit de sãptãmânã, varã, toamnã, iarnã si primãvarã. Au trecut anii si nu dupã multi am devenit unul dintre cei mai bun gimnasti din scoala superioarã din Los Angeles. În sala de sport, viata era incitantã: în afara acesteia, viata era o deziluzie generalã. Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universitatea Berkeley, în California si mi-a oferit o bursã de studii la acea universitate. Nu mi se pãrea cã e momentul sã mã duc pe coastã pentru o viatã nouã. M- am certat cu prietena mea din aceastã cauzã si la sfârsit ne-am despãrtit. M- am simtit rãu, dar m-am consolat cu proiectele universitare. În curând eram sigur cã viata mea va începe cu adevãrat. Anii universitari au zburat, bogati în victorii sportive. M- am cãsãtorit cu noua mea prietenã Susie. Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp si energie pentru noua mea sotie. În cele din urmã am participat la Olimpiadã dar prestatiile mele sportive nu au fost conform asteptãrilor. M- am întors acasã si am alunecat într-un relativ anonimat. S- a nãscut fiica mea si am început sã simt responsabilitatea si o presiune crescândã. Am gãsit un serviciu: vânzãtor de asigurãri de viatã, care-mi ocupa majoritatea zilelor si noptilor. Nu aveam niciodatã timp pentru familia mea. În aproximativ un an Susie si eu eram deja separati iar la final am obtinut divortul. Din nou de la capãt, am reflectat cu tristete. Într-o zi, m-am privit în oglindã si am realizat cã trecuserã de ani de la Olimpiadele mele. Unde se dusese viata mea? Cu ajutorul unui psihiatru, am depãsit dependenta mea de alcool. Aveam multi bani, case si femei. Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram singur. Zãceam pe pat, era noapte si m-am întrebat unde era familia mea; trecuserã ani de când îi vãzusem ultima datã. M- am întrebat ce mai face Susie si ce mai fac prietenii mei din zilele mele bune. Acum îmi petreceam zilele asezat pe fotoliul meu preferat cu un pahar de vin în mânã, privind la tv si gândindu-mã la vremurile trecute. Îi observam pe copii care se jucau în fata casei mele. Presupuneam cã am trãit o viatã fericitã. Obtinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericitã ªedeam singur. Pãrea cã stãtusem singur toatã viata mea. Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat iar apoi am strigat în mintea mea foarte tare: - Dumnezeule, m-ai blestemat! De ce cãsãtoria mea s-a stricatã Cum as fi putut face lucrurile altfel? În ce mod as fi putut sã trãiesc? Dintr-o datã am simtit o fricã teribilã si devoratoare, cea mai rea din viata mea de pânã atunci. Era oare posibil sã fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental, ceva care ar fi fãcut ca viata mea sã fie diferitã? - Nu, imposibil, mi-am spus eu. Am enumerat cu voce tare toate succesele mele dar frica încã persista. M- am ridicat lent,am privit în jos spre oras din balconul casei mele de pe colinã si m-am minunat: Unde trecuse viata mea? Ce sens au avut toate acestea? Am început sã tremur si obrajii mi s-au albit. Apoi corpul meu a devenit ca de gheatã. Am cãzut pe spate, capul mi-a cãzut în fatã, inima nu îmi mai bãtea. Au apãrut lumini pe care nu le mai vãzusem pânã atunci si sunete pe care nu le mai auzisem. Viziunile mele fluctuau. În final, toate viziunile si sunetele s-au transformat într-un punct luminos apoi au dispãrut. Gãsisem pacea dar o pace pe care nu o mai cunoscusem pânã atunci.
- Dan Millman "Calea luptãtorului pasnic" :Existã nenumãrate viitoruri posibile. Acceptã provocarea, cãlãtorule. Exclude-I pe SFIDÃTOR din viata ta. Îti doresc tot binele posibil, cãlãtorule. Faceti din voi însivã o luminã. Bazati-vã doar pe voi însivã si nu depindeti de nimeni altcineva.
- Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz: Aceasta, sau orice faci ACUM ar putea fi ultima ta actiune pe pãmânt. Nu existã putere care sã ne poatã garanta cã vom trãi un minut în plus.
- John Michael Abelar Te pregãtesti sã pleci la un drum lung si nu ai fãcut niciun fel de PREGATIRE
- Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz LUPTATORI, ne numim luptãtori si luptãm pentru splendida virtute, pentru o viatã elevatã, pentru sublima întelepciune, de aceea ne numim luptãtori.
- Aunguttara Nikaya : Noi suntem ceea ce gândim. Tot ceea ce noi suntem este produsul mintii noastre.
- Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz
- Moartea este eterna noastrã tovarãsã. Este mereu în spatele nostru si ne observã. Te-a observat mereu, si o va face mereu, pânã în ziua în care va bate la usa ta.
- John Michael Abelar : Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata. lisus, Geneza 14- Pentru cã mi-a fost foame, mi-ati dat sã mãnânc. Mi-a fost sete si mi-ati dat sã beau. Eram cãlãtor si m-ati adãpostit. Eram dezbrãcat si m-ati îmbrãcat, eram bolnav si m-ati vizitat, Eram închis si ati venit sã mã gãsiti. lisus Matei, 25- 35, Pentru a atinge întelepciunea este necesar sã fii un luptãtor nu un copil alintat. Este necesar sã depunem eforturi fãrã a ne opri, fãrã a ne lamenta si fãrã a da înapoi.
- John Michael Abelar Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost fãcute pentru a rãmâne în port.
- John A. Shedd Fii calm si întelept. Eu sunt Dumnezeu.
- Contele de St. Germain Practica realizãrii este purã prin natura sa, dar pentru a atinge aceasta este necesarã o practicã zilnicã.
- Dogen Zenji Când considerati un lucru dificil, acela este un moment de adevãratã comuniune.
- Yehuda Berg
- Nu este adevãrat cã faci ceea ce poti mai bine, nici cã faci tot ceea ce poti. Dacã nu faci, este pentru cã tu crezi cã mai ai foarte mult timp, pentru cã tu crezi cã viata ta va dura pentru totdeauna.
- John Michael Abelar
Am fãcut ceva bun pentru comunitatea umanã? Asta înseamnã cã am avut un avantaj personal. Aceasta, îti spun, tu poti mentine mereu prezent în mintea ta. Nu te dezice niciodatã de asta.
Marc Aureliu Împãrat roman din sec. al II.lea D.C. Mergeti deci si aduceti cãtre casa mea oameni. latã, Eu sunt cu voi în fiecare zi, pânã la sfârsitul tuturor timpurilor. lisus
ACUM du-te si IUBESTE. Nu mai pierde timpul altfel. Onoarea si respectul meu profund si totala mea gratitudine se îndreaptã cãtre toti MAESTRII, INITIATII si LUPTATORII care, IN LINISTE, au mentinut aprinsã FLACARA LUMINII pe pãmântul minunat.
Oricine ati fi voi, si oriunde vã aflati voi cei care sunteti inundati pentru totdeauna de Lumina pe care ati transmis-o.
Tamaduirea Bolilor Spirituale - Infaptuirea tamaduirii (Jean Claude Larchet)
Keneth Meadows - Spiritul Samanic
