Tatãlui meu, care din Infinit a conspirat sã mã aducã pe Pãmânt.

Tatalui meu, care de pe Pãmânt a conspirat sã mã aducã iarãsi cãtre Infinit.

SFIDATORUL

 Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul? Vesminte negre care se tem de luminã. Phobos îi însoteste ceata este peste puterea ta Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului. Adversarul are fata acoperitã. A ta.

Anticii credeau cã a fost o vreme în care omul  era o fiintã completã, cu o minunatã viziune interioarã  si o Constiintã care azi ne par doar legende.  Apoi, toate acestea s-au sfârsit  iar azi omul este o creaturã slãbitã.  Carlos Castaneda:  Unele corpuri de suferintã sunt neplãcute dar inofensive,  de exemplu, ca un copil care nu se opreste din plâns.  Altele sunt monstri rãi si distructivi, adevãrati demoni.  De multe ori credeti cã ati ajuns sa cunoasteti o persoanã dar,  brusc, vã gãsiti  pentru prima oarã în fata unei  creaturi strãine si rãuvoitoare.

Eckhart Tolle:  Iluminarea este sfârsitul suferintei Buddha.  Ar putea fi nevoie de ani ca sã te conving sã te transformi  si apoi ar putea fi nevoie de ani pentru a actiona în consecintã.  Sper doar sã-ti rãmânã timp suficient. 

- Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul?  Miliarde de fiinte umane trãiesc astãzi pe uimitorul nostru Pãmânt.  Infinitul a oferit fiecãruia dintre noi un instrument foarte puternic.  Un instrument subevaluat aproape întotdeauna sau,  în cel mai rãu caz, neluat deloc în seamã.  Un instrument care a permis si permite fiintelor umane sã creeze  mai mult sau mai putin constienti, orice lucru pe care îl doresc: MINTEA.  Un instrument foarte puternic, asa de puternic  încât necesitã atentie si constientizare pentru folosire.  Pentru cã, asa cum poate fi folosit  pentru a crea capodopere de frumusete si armonie,  acest instrument poate fi folosit si pentru a crea monstri  de dizarmonie si suferintã.  Mintea fiintelor umane, mintea noastrã,  e un instrument extraordinar de puternic,  desi foarte simplu ca system de functionare. Enorma putere a mintii , împreunã cu simplitatea  cu care poate fi gestionatã si cu o anumitã inconstientã  a potentialitãtilor sale, poate insa sã dea formã si sã alimenteze  chiar si ce nu intrã în planurile noastre, CEVA ce, în loc sã ne sustinã, ne suge de energie  CEVA ce în acest moment stãpâneste  asupra majoritãtii oamenilor de pe aceastã planetã. 

Situatia, la un moment dat,aparent normalã a mintii, la majoritatea fiintelor umane,  în ceea ce priveste procesul educativ realizat de predecesorii nostrii este aceasta…IMAGINE  A ZGOMOTULUI DE FOND

Practic, noi toti, indiferent de tarã, sex, vârstã  culturã manifestãm aceste caracteristici.  Cu totii.  Intensitatea sa poate varia în functie de anumiti factori culturali  precum, educatia primitã sau valorile morale  ale societãtii în care ne-am nãscut.  În fapt, existã culturi si societãti  care nu dezvoltã automat aceste caracteristici.  Mai mult, ea poate fi mai mult sau mai putin accentuatã  în functie de caracteristicile personale.

 Însã, dupã un anumit moment, de obicei, dupã prima copilãrie  activitatea mentalã consideratã normalã  a unei fiinte umane devine asa ceva... IMAGINE  A ZGOMOTULUI DE FOND  Aceasta este starea consideratã normalã a mintii unei fiinte umane,  pentru cã este trãitã de miliarde de alte fiinte de pe Terra  si din acest motiv este consideratã normalã.  Este posibil sã gândim cu luciditate  în mijlocul acestui marasm?  Este posibil sã reusim sã vedem lucrurile cu atentie si claritate  dacã interior rãmânem în aceastã stare mentalã?  Am reusi sã ascultãm cu atentie ceva sau pe cineva  dacã în realitatea exterioarã v-ati gãsi într-un loc  în care ar fi constant un astfel de zgomot de fond?  Nu e ciudat cã aceastã dezordine, acesta imagine confuza, apare în mintea  oricãrei fiinte umane de pe acest Pãmânt?  latã prima urmã lãsatã pe malurile Constiintei  IMAGINE de ceva amãgitor si evaziv  care actioneazã asupra oricãrei fiinte umane în acelasi mod. 

Confuzie,  Incapacitate de concentrare,  Inconstantã:

-           Nu mai bine astept?

-           Trebuie s-o fac? 

-           Du-te acolo, ca e cel mai bine! Sau e mai bine acolo?  Sã mã duc sau nu? O, Doamne, chiar si aici... 

A nu fi capabil sã opresti fluxul gândurilor este o suferintã teribilã,  însã nu ne dãm seama de asta pentru cã aproape toti o avem si de aceea o considerãm normalã.

Eckhart Tolle: Normalitate?  Sigur cã existã si o altã fatetã a medaliei.  Existã fiinte pe acest Pãmânt minunat  a cãror minte are ca stare naturalã asa ceva:   Un imens spatiu în care ei percep si sãrbãtoresc în pace si bucurie  orice lucru care existã  care le permite sã gândeascã lucid, sã vadã cu claritate  sã asculte cu atentie si, astfel, sã realizeze lucruri minunate  de o vibrantã frumusete si armonie.  Aceasta se petrece pentru cã au învins ceva înlãuntrul lor  care nu le permitea sã fie ceea ce sunt cu adevãrat.  Vechii samani o numeau LINISTEA INTERIOARA  pentru cã e o stare în care perceptia nu mai depinde de simturi  ci de o altã facultate a fiintei umane, care o transformã  într-o creaturã magicã care a fost purificatã,  nu de fiinta umanã în sine ci de orice influente strãine.  

Carlos Castaneda:  Cum au ajuns aceste fiinte la acest rezultat?  De ce si-au dorit sã ajungã?  Ce le împiedica sã ajungã?  Dacã vreti sã realizati Trezirea,  trebuie sã o practicati neîntârziat aici si acum.  

Dogen Zenji:  A doua urmã ce lunecã pe malurile Constiintei  este simpla constatare: Sunteti capabili sã vã întrerupeti la vointã aceastã activitate mentalã  inutilã si neîncetatã care vã ocupã constant întreaga minte?  Nu sunteti capabili sã vã întrerupeti acest inutil mãcinat al mintii  decât pentru  cateva   secunde si cu ceva efort.  Sigur, ati putea gândi cã este un lucru normal  si lucrul amuzant este cã "gânditi" asta cu adevãrat.  Mintea care articuleazã gânduri, prin intermediul unui gând  "gândeste" cã nu poate fi întreruptã din mãcinatul ei,  si cum ar putea fi altcumva ?  Poate mintea sã gândeascã cã poate sã nu gândeascã?  Totusi, acest argument simplu vã pune  în fata unei serii de fapte incontestabile. Mintea voastrã nu se aflã sub controlul vostru  deoarece, dacã ar fi, ar putea sã-si întrerupã activitatea mentalã inutilã  la vointã pentru cât timp ar vrea, nu doar pentru doua   secunde.  Ati încercat sã vã întrerupeti  activitatea mentalã, dar nu ati reusit.  Rezultã de aici cã "ceva" din voi a încercat sã întrerupã  activitatea voastrã mentalã, constantã  reusind pentru câteva clipe.  Asadar, acest "ceva" a fost capabil sã observe si sã controleze  un fenomen dincolo de mintea care gândeste.  Dacã lucrurile stau astfel, acest "ceva" din voi  nu e mintea voastrã, cea care gândeste.  Sau, mai bine zis, acest "ceva" din voi nu este mintea  care articuleazã neîncetat gânduri confuze, inutile.  Dar dacã în voi existã ceva ce nu este mintea care gândeste  gânduri de acest fel, atunci cine sunteti voi?  si de ce mintea voastrã cea care gândeste  se aflã dincolo de controlul vostru?  Dacã mintea voastrã care gândeste este dincolo de controlul vostru  iar voi nu sunteti aceastã minte  care este sursa actiunilor voastre?  

Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul?  Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã  Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta  Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului  Adversarul are fata acoperitã. A ta.

  În interiorul fiintelor umane actioneazã  tipuri de minte.  În realitate, "mintea" este un cuvânt care nu se potriveste perfect  cu definitia mecanismelor umane care actioneazã în noi  pentru a ne permite evaluarea si interpretarea realitãtii.  Totusi, în acest context, îl vom folosi din comoditate.

Exista o MINTE DE SUPRAFATA sau SUPERFICIALA si o MINTE PROFUNDA.

1.         Mintea Superficialã dialogheazã constant cu ea însãsi  e complet focalizatã pe trecut sau viitor  analizeazã totul în termeni de profit si pierdere  pentru cel care reuseste sã interpreteze realitatea.  Mintea superficiala ia decizii doar pe baza experientelor trecute.  Îsi schimbã ideile si directia la câteva minute odatã.  Proiecteazã tot ceea ce e de proiectat si calculeazã tot ceea ce e de calculat.  Este incapabilã de concentrare  si starea sa naturalã este aceasta:  dialog interior necontenit, atentie constantã pe trecut si viitor.  

-           Cât pot sã câstig?

-           Dar dacã pierd?  

-           Mereu a fost asa, asadar mereu va fi asa.  Calea mea este aceasta! Chiar aceasta!  

-           Voi merge acolo, voi face asta, voi spune aia.  

        Incapacitate de atentie totalã pe Aici si Acum.  Ne vorbim neîncetat de lumea noastrã,  si tocmai prin acest

        dialog interior noi o pãstrãm  o reînnoim, si îi asigurãm viata si energia.  În timp ce ne vorbim, nouã însine,

        ne alegem cãile  si astfel ne repetãm alegerile si cãile pânã în ziua mortii  pentru cã pânã în acea zi vom

        repeta aceleasi lucruri.  

2.        Mintea Profunda

John Michael Abelar:  Sub Mintea de Suprafatã  existã o minte mult mai tãcutã,  care percepe realitatea fãrã interpretarea gândirii,  stie care este calea cea mai bunã pentru noi  si ne-o comunicã prin senzatii si sentimente.  Functionarea sa nefiind bazatã pe gândire si dialogul interior,  ci pe evaluarea energeticã a momentului prezent,  ea ne indicã o cale fãrã a calcula procentul de câstig sau pierdere  si nu se asteaptã la un anume rezultat.  Aceastã minte nu are deloc nevoie sã facã planuri  sau proiecte cu termen de finalizare prestabilit  deoarece nu foloseste viitorul ca pe o modalitate de evadare  si nu ia decizii bazându-se exclusiv  pe baza de date creatã de evenimentele trecute,  deoarece nu foloseste trecutul ca model imuabil pentru prezent.

O vom numi de acum încolo Mintea Profundã.  Interactiunea cu Realitatea prin Senzatii,  Actiune dincolo de asteptãrile rationale.  Trecutul si Viitorul se topesc în Prezent  A fost într-un fel dar Acum poate fi altfel.  Atentie totalã pe AICI si ACUM.  

Deocamdatã este suficient sã-ti repet  ceea ce ti-am spus referitor la cele douã tipuri de minte.  Una este mintea noastrã adevãratã  produsul experientelor noastre de viatã,  cea care ne vorbeste rar pentru cã a fost  învinsã si aruncatã în întuneric.  Cealaltã, cea pe care o folosim în fiecare zi  pentru activitãtile noastre cotidiene  este o manifestare strãinã.

John Michael Abelar  Cele douã modalitãti prin care interactionãm cu existenta  si interpretãm realitatea sunt, asadar, dialogul interior  legat de Mintea superficialã  si senzatiile, legate de Mintea Profundã.  Însã, atentie! Ceea ce noi numim senzatie  nu se referã la emotii,  deoarece cele douã aspecte sunt foarte diferite între ele.  Emotia este în mod obisnuit o reactie a corpului  la o anumitã experientã, imagine, sau chiar la un dialog interior  pe care Mintea superficialã îl asociazã cu conditiile care l-au provocat.  Aceastã asociere sfârseste rapid prin a declansa  în mod mecanic aceeasi reactie a corpului  adicã aceeasi emotie  ori de câte ori se manifestã aceleasi conditii exterioare.  Chiar dacã aceste conditii  nu ar necesita vreo nevoie emotionalã.

 Un exemplu imaginar:  Cineva se poartã urât cu dv. si unul din lucrurile care vã socheazã  la acea persoanã este pãlãria de pe cap.  Din acel moment, în mod inconstient  Mintea superficialã asociazã un aspect ce tine de proasta educatie  cu o anumitã pãlãrie.  Astfel, ori de câte ori veti întâlni o persoanã cu o pãlãrie similarã  veti percepe interior un disconfort, o emotie neplãcutã  care vã va face sã vã retrageti  sau sã fiti chiar nepoliticos fãrã motiv,  chiar dacã persoana având pãlãria respectivã  e cea mai educatã pe care ati întâlnit-o vreodatã.  Aceastã reactie este o emotie:  corpul a declansat o emotie automatã, mecanicã, asociativã,  în ultimã instantã, complet irealã.  Cuvantul Emotie vine de la lat. EMOTIONEM, de la EMOTUS , de la EMOVERE= a duce afarã, a muta, a scoate  si de la: care adaugã fortã actiunii exprimate  de cuvântul cu care e unitã, si MOVERE = a agita, a misca. (dictionarul etimologic on line www.etimo.it ).

 Mintea superficialã si emotiile cãlãtoresc strâns legate.  Vom vedea mai târziu în detaliu ce înseamnã aceasta  deoarece mecanismul dialog interior-emotie  este un element fundamental care trebuie  înteles cât mai bine posibil.  În schimb, o senzatie este ceva indefinibil  ca un fundal interior tandru si delicat  care ne comunicã instantaneu informatii  despre cum sã interactionãm mai bine cu energia,  si, prin urmare, cu realitatea care ne înconjoarã.  Acest fundal indefinibil este aproape întotdeauna sufocat  de cãtre Mintea superficialã însã, în timp, poate deveni puternic si clar  dacã i se permite sã actioneze fãrã oprelisti;  si dacã se recunoaste în el adevãrata noastrã voce interioarã  care stie ce e mai bine pentru noi  si stie cum sã ne transmitã asta.  Fiecãruia dintre noi i s-a petrecut sã se simtã cumva împãrtit  între un impuls interior hrãnit de o senzatie sau un sentiment  si directionat cãtre o experientã  si o serie de gânduri rationale  care tind sã ne descurajeze  si inoculeazã în noi acele dubii care ne taie orice entuziasm.  În aproape toate cazurile,  practic întotdeauna, dacã e vorba despre fiinte  nefamiliarizate cu expansiunea Constiintei,  gândul rational are întâietate  iar senzatia sau sentimentul sunt respinse pânã ce dispar cu totul.  Percepem un impuls interior fatã de o nouã experientã?  latã cum se naste un dialog interior alcãtuit din îndoieli,  frãmântãri si temeri.  latã cum se nasc sentimentele de fricã si confuzie,  cauzate asociativ de acelasi dialog interior.  latã cum experienta cea nouã este amânatã sau respinsã  dincolo de posibilitatea ei de manifestare  deoarece nimãnui nu-i place sã descopere emotii neplãcute  iar frica, frãmântãrile pot fi foarte neplãcute  dacã noi devenim aceste emotii.  De aceea, în general, ne retragem pentru a le face sã disparã.  Aceasta se petrece deoarece Mintea superficialã tinde mereu  sã tinã sub tãcere sau sã contracareze Mintea Profundã  si, de obicei, reuseste pentru cã noi îi dãm acceptul  ca si Câmp al Constiintei  si pentru cã nu stim cã e posibil sã observãm  emotiile fãrã sã ne identificãm cu ele.  Focalizati-vã atentia pe emotiile din voi.  Acceptati-le existenta.  Nu le gânditi, nu lãsati ca emotia sã devinã gând.  Nu judecati sau analizati; observati doar.  Deveniti constienti de senzatiile legate de emotii  dar si de cel care observã, Observatorul Tãcut.  

Eckhart Tolle:  Acesta este motivul pentru care Mintea superficialã  ne tine câmpul interior în confuzie în mod constant.  Pentru a ne împiedica sã ascultãm susurul blând al Mintii Profunde.  O ascultare care ar putea sã ducã  la sfârsitul dominatiei sale asupra noastrã,  si acesta este motivul pentru care comportamentul Mintii superficiale  e o altã urmã fugitivã pe malurile Constiintei.  Un comportament care în realitate este una dintre armele cele mai puternice  ale arsenalului care ne tine în sah ca fiinte umane.  Un ceva care ne tine închisi într-o cuscã care nu are gratii materiale  cu lanturi care nu se vãd.  Un ceva care pare normal doar pentru cã  miliarde de indivizi sunt sub controlul sãu.  Un ceva care actioneazã din umbrã,  deoarece Lumina Constiintei l-ar scoate la ivealã  si ar deveni, astfel, ineficient.  Este lumea care ti-a fost trasã peste ochi  ca sã te orbeascã si sã nu vezi adevãrul.  Care adevãr?  Cã esti un sclav. Neo.  Ca si toti ceilalti, te-ai nãscut în lanturi.  Te-ai nãscut într-o închisoare  pe care nu o poti vedea, gusta sau atinge.  O închisoare pentru mintea ta.

  (Fragment din filmul Matrix)  

Un ceva pe care de acum încolo îl vom numi SFIDÃTORUL.  SFIDÃTORUL Constiintei noastre.  

Potrivit toltecilor, mintea oamenilor este invadatã de ceva  care o controleazã si care, deci, controleazã visul lor personal.  Libertatea pe care o cautã toltecii  este aceea de a se întoarce pentru a folosi mintea si trupul  în acord cu ceea ce sunt cu adevãrat,  sã-si trãiascã viata mai degrabã decât  sã facã ceea ce acest CEVA ne impune pentru scopurile sale personale.  

Don Miguel Ruiz : Ce întelegem, deci, prin cuvântul SFIDÃTORUL?  Ce reprezintã SFIDÃTORUL  în existenta noastrã, în viata noastrã de zi cu zi?  Cuvântul SFIDÃTOR indicã un complex de forte  care actioneazã în câmpul constiintei umane  cu scopul de a o slãbi si de a o mentine într-o stare inconstientã  si identificatã cu constructii mentale ireale.  Acest complex de forte actioneazã în noi ca un element conservator  ca o fortã opusã si contrarã impulsului nostru  cãtre evolutia si expansiunea Constiintei.  Actiunea contrarã a SFIDÃTORULUI  este directionatã, sã ne împiedice sã-i constientizãm existenta  si, astfel, sã o transcendem  si sã o transformãm într-o fortã aliatã nouã.  Recunoasterea în profunzime a actiunii SFIDÃTORULUI în viata noastrã  demascarea actiunii sale si transcenderea sa  este o sarcinã care poate pãrea dificilã  durã, generatoare de îndoieli si suferinte  care, în ultimã instantã, este încercarea sa de a rãmâne în viatã.  Este o sarcinã care poate pãrea dureroasã  pentru cã noi toti pornim din acelasi punct:  noi credem cã suntem el.  Totusi, recunoasterea si scoaterea la luminã a propriului SFIDÃTOR  este una dintre sarcinile cele mai importante  pe care este chematã sã o îndeplineascã o fiintã umanã  deoarece SFIDÃTORULl este Pãzitorul Pragului  ceata de strãbãtut pentru a intra pe pãmânturile nesfârsite  care ne apartin de drept ca fiinte umane magice  într-un univers minunat.  Unul din principalele scopuri ale SFIDÃTORULUI  asa cum ne indicã si numele sãu,  este acela de a ne sfida: a ne pune la încercare capacitãtile,  vointa de a urma calea cãtre expansiunea Constiintei,  în mod neabãtut.  Ne sfideazã, cu scopul de a pune la încercare  si, apoi, de a face liberã intentia noastrã  de a pãsi cãtre acele realizãri maiestuoase  care stau în puterea noastrã  si care sunt specifice nouã,  ca fiinte umane magice si minunate.  Atunci când vocile din tine îti vorbesc despre sfârsit  atunci când mintea îti spune cã ai pierdut  atunci când crezi cã este imposibil, si totusi continui.  Te ridici în propria spadã si mai faci un pas  Acolo unde se terminã Omul, acolo începe Dumnezeu.  Acest concept al unei forte opuse  care provoacã impulsul nostru cãtre constiintã  poate pãrea aparent bizar,  dacã nu chiar la limita credibilului,  si totusi, acest concept este bine argumentat,  descris si studiat în amãnunt  în foarte multe traditii spirituale de pe acest pãmânt.  De exemplu, într-una din cãrtile sacre  ale traditiei esoterice ebraice, Tora,  si în învãtãturile întelepte cuprinse în Cabala  existã descrieri complexe ale scopului  si a armelor aflate la dispozitia  unei entitãti energetice a cãrui nume a devenit sinonim  cu fortele rãului în biserica catolicã:  Satana.  Satana, a cãrei semnificatie nu este alta decât Adversarul  este acea entitate energeticã care, în calitatea sa de adversar  ne împiedicã sã ajungem la Luminã.  Scopul sãu principal, potrivit traditiei ebraice,  este acela de a crea forta opusã  celei care ne trage cãtre luminã,  cu scopul de a permite eliberarea fortei schimbãrii  deoarece fãrã o opozitie n-ar mai exista tensiunea  care sã ne directioneze cãtre Constiintã  si cãtre cãutarea luminii.  Acest concept ar merita o mai mare aprofundare,  care, nu reprezintã scopul prezentului documentar.  Ceea ce este important de subliniat aici  este rolul pe care Vrãjmasul prin excelentã din traditia ebraicã,  Satana, îl joacã în expansiunea Constiintei.  

Vrãjmasul: O entitate energeticã  care urmãreste prin orice mijloace sã ne împiedice  în directionarea noastrã cãtre lumina constiintei.  Dupã cum bine se stie,  Satana este cunoscut si ca Diavolul.  Însã putini stiu cã termenul diavol  derivã din latinescul Diábolus  si din termenul din greaca veche Diabolos,  adicã "Cel care separã".  Ce separã?  Ceea ce nu are nici un sens sã fie separat.  Ceea ce este stãpânit doar dacã este separat.  Divide et Impera Strategie având ca scop obtinerea  unei pozitii privilegiate, divizând si fragmentând  forta de opozitie în asa fel încât aceasta  sã nu se poatã uni contra unui obiectiv comun.  Totusi, traditiile cãutãrii interioare din toatã lumea  par sã recunoascã în SFIDÃTOR alte scopuri, mai concrete,  dincolo de cel mai mult abstract despre care am vorbit.  Una dintre responsabilitãtile noastre, ca fiinte umane  este de a cuprinde si de a realiza cu ochii  si cu Constiinta noastrã cât din aceasta este real  si cât o alegorie cu o semnificatie mult mai vastã.  Dar e bine de stiut în ce fel învãtãceii pe calea Constiintei  apartinând de diferite traditii au fost pusi în gardã  de prima confruntare adevãratã pe care trebuie sã o aibã:  cea cu proiectia iluzorie a lor.  Cea cu SFIDÃTORUL.  

Don Miguel Ruiz e un saman  din traditia toltecã din America Centralã.

http://www.scribd.com/doc/28984681/Don-Miguel-Ruiz-Cele-Patru-Legaminte

1.     Fi impecabil cu Cuvântul Tău. (BE IMPECCABLE WITH YOUR WORD)

Vorbiţi cu integritate. Spune doar ceea ce intelegi. Evitaţi să folosiţi cuvântul împotriva voastra insiva sau ca bârfă despre alţii. Folosiţi puterea cuvântului în folosul ADEVARULUI  şi IUBIRE.

2.     NU lua nimic personal. (DON’T TAKE ANYTHINK PERSONALLY)

Nimic din ce patesc altii sa nu fie din cauza ta. Ceea ce altii  spun si fac este o proiectie a realitatii si a viselor lor.. Cand veti fi imun la opiniile si  actiunile altora nu veti mai fi victima unor suferinte inutile.

3.     Nu fa presupuneri. (DON’T MAKE ASSUMPTIONS)

    Gaseste curajul de a pune întrebări şi de a exprima ceea ce intelegeti. Comunicati cu ceilalti sufficient de clar incat sa puteti elimina

     neintelegea, suferinta si drama. Cu doar acest acord, poti transforma complet viaţa ta.

4.     Întotdeauna sa faci totul cat poti mai bine. (ALWAYS DO YOUR BEST)

Posibilitatatea ta de actiona in cel mai bun mod cu putinta difera de la un moment la altul, de exemplu ea este diferita atunci cand esti odihnit fata de atunci cand esti oboist. Indiferent de moment si imprejurare fa totul cat poti tu de bine si vei evita autoinvinuirea, regretul.

Nãscut si crescut într-o familie mexicanã de vindecãtori  poartã mai departe si rãspândeste în lume  cunoasterea ezotericã toltecã a strãmosilor sãi.  Don Miguel indicã SFIDÃTORUL cu numele de PARAZITUL.  latã cum, prin cuvintele sale,  ne descrie formatia si scopul sãu  în Câmpul Constiintei umane.  În minte creãm Judecãtorul,  o parte din noi care judecã continuu  tot ceea ce facem si nu facem,  toate emotiile pe care le trãim sau nu.

 În mod normal Judecãtorul ne gãseste vinovati  si noi ne gândim cã trebuie sã fim pedepsiti:  partea din minte care primeste judecata  si simte nevoia de pedeapsã este Victima.  Victima este acea parte din noi care spune  "Vai de mine, nu sunt destul de bun, de puternic, de inteligent.  Ce mã fac? Cum pot mãcar sã experimentez?"  Judecãtorul si Victima îsi duc existenta  pe sistemul nostru de credinte,  adicã pe ceea ce credem si ce nu credem,  un sistem care s-a insinuat în mintea noastrã din copilãrie,  când credem tot ceea ce ne spuneau adultii.  Toltecii numesc acest mecanism Judecãtor-Victimã-  Sistem de credinte cu numele de Parazitul.  Mintea umanã este bolnavã din cauza unui parazit  care îi furã energia vitalã si bucuria.  Parazitul se transmite ca un virus de la bunic la fii  si apoi la noi, care o transmitem copiilor nostri  si hrana lui constã din emotiile negative care provin din fricã.  Parazitul este o creaturã alcãtuitã din energie emotionalã  si este vorba de o fiintã vie.  Supravietuieste cu emotiile negative  si se hrãneste cu suferintã.  Don Miguel Ruiz din cãrtile "Cele patru legãminte" si  "Stãpânirea iubirii" editate de "Edizioni il Punto d'Incontro".  Parazitul: O entitate energeticã  care trãieste si se alimenteazã pe cheltuiala alteia  fãrã sã dea nimic în schimb.

Carlos Castaneda este un antropolog care a aprofundat  o altã linie toltecã a cunoasterii esoterice:  cea a lui Don Juan Matus.  Don Juan Matus a fost samanul-ghid, adicã nagualul,  al unei linii toltece similare cu cea a lui Don Miguel Ruiz,  având probabil aceeasi sursã  dar diferitã de aceasta prin multe elemente  cum ar fi, de exemplu, accentul pus pe calea luptãtorului  ca modalitate de realizare personalã.  Carlos Castaneda a transcris si a publicat, în cãrtile sale  învãtãturile primite de la Don Juan;  si în ceea ce priveste existenta sa  el a decis sã transcrie încã ceva care îl priveste  mult mai îndeaproape pe SFIDÃTOR.  

latã mai exact ce, într-o sintezã a cuvintelor lui Carlos Castaneda: Samanii din vechiul Mexic  au descoperit ceva transcendental.  Au descoperit cã avem un tovarãs  care rãmâne cu noi toatã viata.  Un PRADATOR care iese din adâncurile cosmosului  si care pune stãpânire pe viata noastrã  iar noi suntem prizonierii lui.  Dacã protestãm, ne sufocã protestele.  Dacã intentionãm sã actionãm independent  nu ne permite.  Prãdãtorul are avantaj asupra noastrã  pentru cã noi suntem hrana lui, sursa lui de existentã.  PRADATORUL e cel care a infiltrat în noi sistemele de credinte  conceptul de bine si de rãu, obiceiurile sociale.  El este cel ce ne-a definit sperantele si asteptãrile  atât visurile de succes cât si parametrii falimentului.  El ne-a dat aviditatea,  dorinta fãrã limitã si lasitatea.  Ne-a fãcut sã fim fixisti, focalizati pe ego  si înclinati spre autocomplacere.  Folosindu-se de egoismul nostru,  unicul aspect constient care ne-a mai rãmas  PRADATORUL creazã flãcãri de constiintã  pe care trece apoi sã le consume fãrã scrupule.  Prãdãtorul ne creazã probleme inutile  pentru a forta aparitia acestor flãcãri  si astfel el supravietuieste  continuând sã sa hrãneascã din energia vie  a pseudo-preocupãrilor noastre.  

Vechii samani vedeau PRADATORUL.  Îl numeau VOLADOR, cel ce zboarã  deoarece se miscã în salturi prin aer.  Nu este un spectacol frumos.  Este o umbrã neagrã de o obscuritate  impenetrabilã care saltã prin aer  si apoi coboarã pe pãmânt.  

Carlos Castaneda in cartea "Latura activã a Infinitãtii" defineste VOLADOR ca: O entitate energeticã care trãieste si se hrãneste  pe socoteala alteia fãrã a da nimic în schimb.  

Eckhart Tolle este un om contemporan cu noi  nãscut si crescut în Europa  care a trecut printr-o experientã de trezire neasteptatã si totalã.  De fapt, într-o clipã, el a fãcut acea manevrã  care pentru multi dintre noi necesitã ani de practicã si disciplinã  înainte de a putea fi înfruntatã:  s-a dezidentificat complet de proiectia iluzorie  a realitãtii create de Mintea sa superficialã  si a atins starea de Constiintã purã  care este expresia a ceea ce este el cu adevãrat.  Acest proces, care ar putea fi numit o ILUMINARE  dar care nu poate fi descris în cuvinte,  i-a permis, printre altele, sã reobserve existenta  fãrã numeroasele si inutilele filtre mentale  plasate în fiintã de cãtre Mintea superficialã.  În aceastã stare de observare,  el a vãzut ceva foarte interesant,  ceva ce are mult de a face cu SFIDÃTORUL  ceva ce vom prezenta cu propriile lui cuvinte.  Durerea acumulatã în corpul vostru  este un câmp de energie negativã  care vã ocupã trupul si mintea.  Dacã o considerati o entitate invizibilã de-sine-stãtãtoare  vã apropiati mult de adevãr.  Este vorba despre corpul de suferintã emotionalã.  Fiti în gardã pentru a descoperi eventualele semne de nefericire  din voi, sub orice formã:  poate fi corpul de suferintã care se trezeste.  Poate lua forma unei iritãri, nerãbdãri,  melancolii, dorinte de a jigni, mânii,  furii, depresii, necesitãti de a avea  o dramã în raporturile personale etc.  Corpul de suferintã vrea sã supravietuiascã  ca si orice altã entitate existentã  si poate supravietui doar dacã  vã face sã vã identificati inconstient cu el.  Atunci poate pune stãpânire pe voi  poate deveni voi, si poate trãi prin voi.  Trebuie sã se hrãneascã prin voi.  si o va face cu orice experientã care intrã în rezonantã  cu tipul sãu specific de energie,  cu orice lucru care poate da nastere la o suferintã  mânie, capacitate distructivã, urã, tristete,  drama emotionalã, violentã, chiar boalã.  Durerea se poate hrãni doar cu durere,  si odatã ce corpul de suferintã a pus stãpânire pe voi  aveti nevoie de altã durere  si deveniti victime sau persecutori.  Supravietuirea sa depinde de identificarea  voastrã inconstientã cu el, precum si de frica voastrã  inconstientã de a înfrunta frica ce trãieste în voi.  

Eckhart Tolle  "Puterea prezentului"  Corpul de suferintã: o entitate energeticã  care trãieste si se hrãneste pe socoteala alteia  fãrã sã dea nimic în schimb.  Reluãm spunând cã traditiile cãutãrii interioare din toatã lumea  din care am prezentat un mic dar semnificativ esantion  par sã indice existenta SFIDÃTORULUI.  În interiorul câmpului uman de constiintã  poate apãrea, exista, creste si actiona o entitate energeticã  ce ne priveazã de energie  si care, deci, ne mentine într-o stare de inconstientã.  Scopul sãu este acela de a continua sã se hrãneascã  cu un anumit tip din energia noastrã  si, în acelasi timp, sã ne împiedice sã ne expansionãm Constiinta  pentru a nu putea sã-i constientizãm existenta.  Evident, a deveni constienti de existenta  si actiunea acestei entitãti energetice  este primul si cel mai important pas.  apoi, va deveni o consecintã naturalã,  încetarea imediatã de a crea hrãnire si sustinere pentru ea.  Ne mai hrãnind-o, ea va deveni din ce în ce mai slabã  pânã când va fi complet reabsorbitã  si transformatã de Constiinta noastrã.  Stãpânirea propriei minti rebele, capricioase,  vagabonde este CALEA CATRE FERICIRE.  Înteleptul îsi observã continuu propriile gânduri,  care sunt smãrunte, înselãtoare si instabile.  Aceasta este Calea cãtre Fericire.  Dhammapada :  Atunci când se petrece aceastã transformare  fiinta umanã înceteazã sã-i permitã vocii din capul sãu  care tot dialogheazã cu ea însãsi despre tot felul de prostii iluzorii  sã fie stãpâna existentei sale  deoarece întelege cã acea voce  nu este ceea ce este el în realitate.  Când are loc aceastã transformare,  fiinta umanã înceteazã sã asculte o minte care îi pune piedici  o limiteazã si o înlãntuie în orice mod,  în loc sã o sustinã si sã o încurajeze,  deoarece fiinta întelege cã acea minte  nu este cine este ea în realitate.  Atunci când se petrece aceastã transformare,  fiinta umanã devine liberã.

 Cã se numeste PARAZIT, VOLADOR,  CORPUL DE SUFERINTA sau VRAJMAS  nu este ceea ce este ea în realitate  deoarece nu este de mare folos sã stim aceasta la un nivel intelectual.  Ceea ce este cu adevãrat folositor  este sã întelegem si sã vedem cum actioneazã, ce arme foloseste  care sunt efectele actiunii sale în viata noastrã.  Sã întelegem cã noi suntem, dupã toate probabilitãtile,  prãzi energetice inconstiente.  si, mai ales, sã întelegem cã noi, ca fiinte cu constiintã  suntem fiinte magice si puternice  care au toate instrumentele la dispozitie  pentru a-l demasca si a-l transforma în aliatul nostru.  Ne ia din fericirea noastrã.  Ne ia din bunãstarea noastrã.  Ne ia din pacea noastrã.  Toate stãrile fiintei care ne sunt mai apropiate  ca aerul pe care îl respirãm  si care ne sunt cu totul accesibile.  De aceea, SFIDÃTORUL trebuie sã fie înfruntat si transcens.  Nu pentru ceea ce este,  ci pentru faptul cã ne limiteazã existenta.  Aceasta este unica si adevãrata provocare  pe care trebuie sã o înfruntãm în viatã  înainte de a intra si a trãi în lumea realã  si de a fi ceea ce suntem cu adevãrat.  

Totusi, SFIDÃTORUL se va folosi de orice armã  pentru a ne împiedica, pentru cã aceasta e în firea sa  si pentru cã Infinitul asa a vrut sã fie.  De aceea, este nevoie de constiintã,  claritate si o hotãrâre de nezdruncinat  pentru a înfrunta aceastã provocare.  De aceea, în toate traditiile spirituale de pe Pãmânt  cei care acceptã aceastã provocare sunt numiti RAZBOINICI.  

DECLARATIE DE RAZBOI PARAZITULUI!

Putem sã ne rãzvrãtim si sã spunem NU!  Declarând rãzboi Parazitului, un rãzboi de independentã,  un rãzboi pentru dreptul de a ne folosi mintea si creierul.  De aceea, în toate traditiile samanice americane,  adeptii se numesc rãzboinici.  Sunt în rãzboi împotriva Parazitului cuibãrit în mintea lor.  Aceasta înseamnã cu adevãrat sã fii un Rãzboinic.  RAZBOINICUL este cel care luptã împotriva invaziei Parazitului.  Putem învinge sau pierde, dar nu am cedat fãrã luptã.  

Don Miguel Ruiz  Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul?  Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã.  Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta  Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului  Adversarul are fata acoperitã. A ta.  Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta.  

CONSECINTELE ACTIUNILOR SFIDATORULUI.

Sã întelegem cine sau ce este SFIDÃTORUL  este o realizare care ne va trezi constiinta într-o zi.  Acum, sã ne concentrãm pe consecintele actiunilor sale  deoarece aceste consecinte  sunt urma cea mai vizibilã a actiunii sale în lume.  Amprentã care nu se poate sterge.  Efectele actiunilor sale care tulburã.  În ce mod se manifestã în viata noastrã actiunea SFIDÃTORULUI?:

-           Dialogul interior continuu, confuz  fãcut de o multime de voci, muzici, orientat în general  cãtre gânduri negative, distructive, frãmântãri si preocupãri,  în cea mai mare parte ireale.  

-           Obiceiul de a judeca si de a calcula orice lucru,  

-           Revolta fatã de orice lucru si mai ales fatã de noi însine.  Judecata este de obicei una de inadaptare  culpabilitate, condamnare, dispret.  

-           Fuga de intensitatea si disciplina constientã  îndreptatã cãtre actiuni constructive, cu o proiectie constantã  cãtre un viitor incert, de obicei, zile sau luni  a ceva ce am putea sau ar trebui sã facem acum.  O fugã care sã nu ne tulbure comoditãtile.  

-           Tendinta unei derive inertiale fatã de obiceiuri  care în majoritatea cazurilor sunt construite ca o perpetuare  sau fugã de conditii generatoare de suferinte  si, în consecintã, un atasament emotional fatã de ele.  

-           Autosabotarea oricãrei inspiratii care ne dãruie bucurie si entuziasm  cu tot felul de îndoieli si frici ireale,  generate de dialogul interior si deci de Mintea superficialã,  care ne fac mai degrabã sã gândim decât sã actionãm  pânã când, în cele din urmã, am vorbit asa demult cu noi însine  încât orice inspiratie s-a pierdut.  

-           Fuga de responsabilitatea personalã si totalã a propriei existente  prin transferul sãu sistematic în exteriorul nostru,  având drept rezultat gânduri de culpabilitate.  E vina lui. E vina acestei situatii.  E vina acestei structuri.

 Marea majoritate a oamenilor din  societatea modernã de model occidental,  care, în fapt, s-a propagat pe tot pãmântul,  vede în semenii sãi toate aceste caracteristici.  Nu doar o parte, ci toate.  Normal, care este rezultatul combinat, efectul,  tuturor acestor caracteristici?  Unul singur:  FRICA  Trãim într-o stare de fricã continuã, autoindusã si irealã.  FRICA de a pierde lucruri ireale si inexistente.  Aprobarea. Reputatia.  Premiul pentru presupusele noastre merite  si indulgentã pentru lipsurile noastre.  Siguranta.  Aceasta este urma cel mai incredibil de evidentã si  totodatã, de ascunsã, a actiunii SFIDÃTORULUI.  Avem cu totii aceleasi caracteristici,  efectul lor este întotdeauna NEFERICIREA, FRICA si O SLABICIUNE FARA NUME  si asta nu ne face deloc bãnuitori.  Perfectiunea unui astfel de scenariu  unei asemenea strategii, constã tocmai din faptul  cã nu bãnuim cã împãrtãsim cu totii aceleasi caracteristici  pânã când nu întâlnim pe cineva care nu le are;  si în ultimii  ani sau chiar  ani  tocmai aceasta s-a petrecut.  Fiinte care se elibereazã au existat  si vor exista întotdeauna.  Multe dintre ele au urmãrit sã împãrtãseascã  altor fiinte umane ceea ce au descoperit;  totusi, foarte adesea, mesajul a suferit o filtrare  care l-a alterat asa de mult sau chiar l-a pervertit.  Si cine a fost autorul?  

Dacã efectele actiunii SFIDÃTORULUI  în viata noastrã sunt FRICA, NEFERICIREA si SUFERINTA  practic toti, constient sau nu, vom fi de acord  cã aceste efecte nu sunt pozitive pentru noi  si ar trebui modificate.  Însã, atunci de ce fiintele umane le acceptã oricum  în ciuda faptului cã ele le poartã cãtre nefericire si suferintã?  De ce mesajul transmis în toate epocile  nu a fost ascultat niciodatã de cei multi  ci din contra, a fost mereu combãtut si denigrat?  Pentru cã,de obicei, nu-si amintesc  cã modelele de nefericire si suferintã care perpetueazã în viata lor  au fost trãite chiar de ei  printr-o conditionare care începe chiar de când s-au nãscut,  mai mult, nu au auzit de modele diferite  sau, dacã le întâlnesc, nu le cred.  Însã motivul cel mai important pentru care persistãm în nefericire,  capodopera actiunii SFIDÃTORULUI,  constã în modul în care noi, fiintele umane  interactionãm cu Realitatea.  Fiintele umane filtreazã toatã realitatea  prin câmpul lor mental si emotional  iar acest filtru le creazã o imagine interioarã a realitãtii  la care apoi se conformeazã, pentru a le confirma perceptiile.  Ce a fãcut, deci, SFIDÃTORUL?  A intervenit pentru a manipula în avantajul sãu  acea parte a mintii pe care am pus-o sã controleze acea activitate.  SFIDÃTORUL si-a asumat controlul Mintii superficiale.  Nu este posibil sã schimbi pânã  unde Mintea superficialã ne guverneazã viata,  deoarece aceasta nu este expresia aceea ce suntem de fapt  ci "portavocea" SFIDÃTORULUI.  De aceea, dialogul interior este obsesiv orientat cãtre "castrarea" noastrã  în loc sã fie cãtre împlinirea noastrã.  De aceea, orice ajunge în câmpul nostru de constiintã  este filtrat inconstient de Mintea superficialã  este eliminat sau nehrãnit pânã la completa sa disparitie  dacã are o cât de micã legãturã cu o Trezire interioarã.  De aceea, toate documentele, asemenea acestuia de fatã  cãrtile despre cãutarea interioarã,  întâlnirea cu o fiintã constientã,  vor fi tinute întotdeauna cât mai la distantã  cu dubii, critici si indiferentã din partea celor care nu sunt pregãtiti.  Mintea superficialã va filtra realitatea lor  printr-un dialog interior conditionat  iar oamenii vor dialoga cu ei însisi  spunând cã sunt toate prostii,  fapte inexistente fãrã nici un fundament stiintific  zvonuri ridicole etc,  pânã ce-ti vor da dreptate în dialogul lor interior.  Voladore sunt eficienti si organizati.  Pentru a ne mentine supusi, slabi si docili,  s-au implicat într-o operatiune uimitoare.  Ne-au dat mintea lor.  Vezi, mintea unui Volador nu are rivali.  Când îsi propune ceva, nu poate decât sã fie în acord cu ea însãsi  si sã creadã cã a fãcut ceva merituos.  Mintea unui Volador îti va spune cã tot ce îti spun eu  nu sunt decât prostii si, de aceea,  ea va coincide cu afirmatia sa, "sigur cã sunt prostii".  În felul acesta ne învinge.

Carlos Castaneda :  Astfel, realitatea nu va face altceva decât sã se conformeze credintei lor,  pentru cã aceasta este una dintre legile uimitorului nostru univers.  Pe când intra lisus în Capernaum  s-a apropiat de el un sutas care-L ruga si-I zicea  "Doamne, robul meu zace în casã slãbãnog si se chinuie cumplit".  lisus i-a spus: "Am sã vin si sã-l tãmãduiesc".  "Doamne", a rãspuns sutasul  "nu sunt vrednic sã intri sub acoperemântul meu;  ci zi numai un cuvânt si robul meu va fi tãmãduit.  Cãci si eu sunt om supt stãpânire; am supt mine ostasi, si zic unuia  "Du-te!" si se duce; altuia: "Vino!" si vine;  si robului meu: "Fã cutare lucru!" si-l face.  Când a auzit lisus aceste vorbe S-a mirat,  si a zis celor ce veneau dupã El:  "Adevãrat vã spun cã nici în Israel n-am gãsit o credintã asa de mare. "  Apoi a zis sutasului: "Du-te si facã-ti-se dupã credinta ta".  Si robul lui s-a tãmãduit chiar în ceasul acela. Matei 8, 5-  

Dar atunci, cum e posibil sã te transformi?  Cine nu înceteazã, sau nu a încetat, sã alimenteze nici  una dintre  caracteristicile acestea si este mai mult sau mai putin constient,  se elibereazã deja din înclestarea SFIDÃTORULUI.  Dar înainte de a continua, este momentul sã demascãm  una dintre armele cele mai puternice  de care dispune pentru a ne mentine sub controlul sãu.  Este momentul sã demascãm modul de filtrare a realitãtii  de care se foloseste pentru a rãmâne la comandã.  

Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul?  Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã.  Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta  Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului  Adversarul are fata acoperitã. A ta  Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului

 Ce este Realitatea?  Multi dintre noi, practic, aproape toti,  am rãspunde cã realitatea este ceea ce putem vedea si atinge,  experimenta, într-o manierã independentã de fiinta umanã  care interactioneazã cu ea.  Un scaun este un scaun pentru toti  si el existã independent de cine îl observã.  Acesta este modul în care fiinta umanã concepe realitatea:  unicã, stabilã, împãrtãsitã de toti în acelasi fel,  externã ei, independentã de evaluãrile sale  neinfluentabilã decât printr-o actiune  care implicã o modificare concretã  deci, perceptibilã, a ordinii sau a organizãrii  elementelor din care este constituitã.  Ceea ce poate fi experimentat în orice moment  de oricine în acelasi fel, prin intermediul celor  simturi  este REALITATEA.  Tot restul nu existã.  Acesta este exact modul în care închisoarea iluzorie  a fiintelor umane este construitã si sustinutã  pânã când devine o carcerã aparent de nescãpat.  Nu intrãm în detalii vizavi de aceastã afirmatie,  pentru cã ar trece dincolo de limitele prezentului documentar.  Vom vorbi, în schimb, de mecanismele de creare  a modelului de realitate împãrtãsit de majoritatea dintre noi.  Si cum SFIDÃTORUL, printr-o capodoperã de strategie  se foloseste de el în avantajul sãu.  Creierul nostru, dar, în general, tot corpul  este lovit constant de un flux de informatii venind din exterior,  indiferent ce înseamnã acest "exterior".  Potrivit modelului nostru obisnuit de percepere a Realitãtii  model învãtat si practicat de multi ani cu atâta insistentã  încât l-am transformat într-un proces automat,  aceastã perceptie este filtratã si elaboratã  în timp real de simturi,  într-o magnificã si armonioasã simfonie,  iar rezultatul este recompus în creierul nostru si  interpretat de Mintea superficialã  astfel încât sã construiascã imaginea Realitãtii  pe care noi o folosim pentru a interactiona cu ea.  Inconvenientul este faptul cã nu Mintea superficialã ar trebui  sã facã aceastã interpretare, ci cea Profundã  având-o pe cea superficialã ca ajutor.  Deoarece unul din scopurile mintii profunde este chiar acesta:  interpretarea Realitãtii printr-un punct de vedere fluid  si armonios cu energia care a lovit câmpul nostru de Constiintã.  Mintea superficialã este un dar minunat:  are scopul de a ajuta si de a sustine Mintea Profundã,  fãcându-i, de exemplu, accesibile informatii  legate de experientele trecute cu scopul de a ne proteja  sau traducând intuitii si gânduri provenite  din planurile superioare ale constiintei în constructii verbale  în planuri si proiecte precise, chiar si prin scris  calcule si analize matematice,  care sunt instrumentele adecvate aflate la dispozitia sa.  Concepte pe care le gãsim exprimate de exemplu  si în învãtãturile din Cabala ebraicã.  Ce se petrece, în schimb?  Mintea superficialã se interpune si îndeplineste o sarcinã  care nu-i apartine si pe care nici nu o poate îndeplini:  interpretarea perceptiei asupra Realitãtii.  

Asadar, cum este asamblatã Realitatea?  Prin Mintea superficialã, sigur,  dar mai ales prin instrumentul folosit în mod obisnuit  de Mintea superficialã atunci când nu se aflã la comandã:  dialogul interior conditionat.  Îndatã ce dialogul interior conditionat  cu o vitezã impresionantã,  interpreteazã Realitatea, o transformã dupã o schemã foarte simplã.  

Dacã ceea ce asambleazã este o repetitie a unei experiente trecute  cautã o experientã similarã în baza sa de date,  si când o gãseste, îi ataseazã eticheta corespunzãtoare.  Un scaun. Ah, da, un scaun ca alte milioane de scune  pe care le-am mai vãzut.  Un bãrbat cu pãiãrie? Ah, da, un bãrbat rãu si grosolan.  Dacã ceea ce asambleazã nu este o repetitie a unei experiente trecute,  cãile posibile sunt douã:  dacã este interpretatã ca o amenintare puternicã  la stabilitatea structurilor interioare de interpretare  si construire a ceea ce este cunoscut sau  dacã iese din limitele a ceea ce este considerat posibil,  este îndepãrtat, suspendat sau anulat.

 Dacã nu este interpretat ca o amenintare sau ca ceva imposibil,  este modificat pentru a se potrivi cu un model similar din trecut.  Partea cea mai dificilã pe calea strãbãtutã de un Rãzboinic  este sã înteleagã cã  LUMEA ESTE O SENZATIE.  

John Michael Abelar  : Vã pricepeti la culori?! Priviti atunci figura urmãtoare…  Culorile din pãtratele "A" si "B" sunt identice?  Nuu?!?! Priviti din nou mai bine...  Un scaun nu e doar un scaun.  Orice scaun e un miracol, un dans molecular de luminã,  însã Mintea superficialã nu va putea niciodatã sã vadã aceasta,  pentru cã, pur si simplu, nu e fãcutã pentru asta.  Un scaun devine doar un scaun atunci când Mintea superficialã  l-a interpretat si l-a catalogat drept "scaun",  obiect cunoscut si neamenintãtor  cel putin pânã când cineva nu se hotãrãste sã-i dea cu el în cap.  

Dar cine a pus Mintea superficialã într-un rol care nu-i apartinea.  Noi, bineînteles, deoarece întotdeauna noi suntem cei care decidem.  Doar cã am decis într-o manierã fortatã  si fãrã o evaluare justã si constientã.  Am luat aceastã decizie prin presiunea  la care suntem supusi încã de la nastere.  Astfel este fãcutã interpretarea Realitãtii  de cãtre Mintea superficialã  prin intermediul dialogului interior  si aici intrã în actiune SFIDÃTORUL.

 În general, dialogul interior este neîncetat activ  si focalizat pe prostiile asociative care îl mentin în functiune,  ca pe un radio:  trebuie sã-mi gãsesc mãtusa din Nebraska;  ah, muntii din Nebraska; frumoasã mai e zãpada;  oricum, ar trebui sã organizez urmãtoarea sãptãmânã albã  deoarece e timpul; trebuie sã cumpãr schiuri noi;  ah, da, magazinul acela din centru...  si tot asa, din prostie în prostie, toatã existenta noastrã.  Acest flux neinteligibil, fãcut din multe voci  care vorbesc una cu alta si chiar se ceartã  este chiar unul dintre instrumentele principale de control  al constiintei noastre folosit de cãtre SFIDÃTOR.  Acest flux neinteligibil de cuvinte  interioare reprezintã vocea SFIDÃTORULUI.  Toatã mintea noastrã e o ceatã pe care toltecii o numesc MITOTE.  Mintea este un vis în care mii de oameni vorbesc în acelasi timp  si niciunul nu întelege ceea ce spun ceilalti.  

Aceasta este conditia mintii umane:  un mare mitote, în care e imposibil sã vezi cine suntem cu adevãrat.  In India, MITOTE se numeste Maya, care înseamnã ILUZIE.  Este vorba de faptul cã personalitatea are constiinta propriei sale existente.  Tot ceea ce credeti despre voi însivã si despre Lume,  toate conceptele si programele pe care le aveti în minte  alcãtuiesc MITOTE.  Nu putem sã vedem ceea ce suntem cu adevãrat.  Nu reusim sã vedem cã nu suntem liberi.  

Don Miguel Ruiz : Cu alte cuvinte, aceste multe voci care par sã aibã o viatã proprie  si care alterneazã pe tãrâmul interpretãrii noastre asupra Realitãtii  acest conglomerat de stimuli, voci, pulsiuni,  preferinte, aversiuni, reprezintã SFIDÃTORUL  în aspectul sãu cel mai evident.  Un moment,si o voce ne împinge într-o anumitã directie.  Dupã  secunde trecem la altã idee.  Dupã  secunde vedem un prieten si suntem fericiti.  Dupã  secunde abia asteptãm sã ne despãrtim.  Interpretarea fãrã motiv a Realitãtii tãcute  doar pentru a urma capriciile unui vârtej de voci din cap  în loc sã ne centrãm din ce în ce mai mult  în nucleul interior care ne apartine cu adevãrat  îngrijindu-l si fãcându-l sã creascã din ce în ce în putere si autoritate  continuãm sã rãtãcim de la o interpretare la alta,  crezând cã suntem fericiti sau tristi sau liberi,  doar pentru cã o voce din capul nostru spune  când fericire, când, tristete, când libertate  si noi o credem, ca niste pãpusi trase de fire invizibile.  Divide et Impera - Strategie având ca scop  obtinerea unei pozitii privilegiate  divizând si fragmentând forta de opozitie  în asa fel încât aceasta sã nu se poatã uni  contra unui obiectiv comun.  latã de ce putem spune cã SFIDÃTORUL  a luat controlul asupra Mintii Superficiale  si o foloseste în propriul sãu avantaj.  O suprasolicitã si o împiedicã sã se linisteascã,  astfel încât sã-si asigure controlul asupra fiintei umane inconstiente  care este victima sa datoritã miilor de voci din care e alcãtuitã.  

Mintea superficialã nu este mai puternicã decât Mintea Profundã;  e ca si cum a-i spune cã mâna dreaptã e mai puternicã decât stânga.  Pur si simplu, noi folosim Mintea Superficialã într-un mod neadecvat  iar Mintea Profundã este, astfel, sufocatã de mecanismele zgomotoase  si necontrolate ale unei Mintii Superficiale suprafolositã.  Totusi, este bine sã clarificãm un lucru.  SFIDÃTORUL nu poate face nimic în fata Constiintei.  El reuseste în intentia sa de a pune stãpânire  pe Mintea Superficialã a unei fiinte umane  deoarece aceasta nu stie ce se petrece  si, deci, nu-l poate împiedica.  In practicã, SFIDÃTORUL ia controlul asupra Mintii Superficiale  de obicei în primii ani ai existentei sale  si cu timpul fiinta umanã respectivã ajunge rapid sã creadã  cã ea este ceea ce Mintea Superficialã îi spune sã fie  adicã, ea crede cã este SFIDÃTORUL.  

Cum este posibil, asadar, sã te eliberezi de ceva ce nu stii cã ai?  Cum e posibil sã te eliberezi de ceva ce crezi cã esti?  Multi oameni sunt astfel prizonierii propriei lor mintii  încât frumusetea Naturii chiar nu existã pentru ei.  Ar putea spune: "Ce floare frumoasã!",  dar este vorba doar de o etichetã mentalã automatã.  Pentru cã nu sunt linistiti, nu sunt prezenti,  nu vãd cu adevãrat floarea,  nu îi percep esenta, sacralitatea,  tot asa cum nu se cunosc pe ei însisi,  nu-si percep propria esentã, propria sacralitate.  

Eckhart Tolle : Un scenariu care poate fi teribil de înselãtor,  acela de a fi crezut ani de zile cã suntem ce nu suntem, de fapt;  aceastã constientizare coincide adesea cu intrarea  în cea ce multi cercetãtori numesc Noaptea Sufletului.  Fulgere de groazã ne zguduie câmpul interior,  atunci când structurile pe care am ridicat realitatea,  si pe care le credeam asa de stabile, intangibile si nemuritoare  se cutremurã amenintãtor sub rafalele Adevãrului.  

Totusi, nu e nimic de care chiar sã ne temem.  Constientizarea faptului cã instrumentul  cu care interpretãm în general realitatea,  adicã Mintea Superficialã, nu actioneazã sub controlul nostru  constient este folositoare, fãrã îndoialã, însã mai este si un altul.  Existã un alt instrument, corelat cu acest mod de a interpreta Realitatea  pe care îl foloseste SFIDÃTORUL pentru a-si perpetua prezenta în noi;  un instrument care este esential sã fie cunoscut  deoarece este si instrumentul care, dezactivat  declanseazã si accelereazã scãderea influentei SFIDÃTORULUI  ca fortã de contrapunere  si transformarea lui într-o forã aliatã nouã.  Multe traditii spirituale ne aratã cã acesta  este instrumentul principal cu ajutorul cãruia Sfidãtorul  se hrãneste cu energia noastrã, ca un Parazit.  si dacã aceasta este modul principal prin care se hrãneste  ce se va petrece dacã îl dezactivãm?  Vorbim despre un automatism foarte simplu  creat de corp in uniune cu mintea care îl conduce  cercul vicios si autohrãnitor  care se declanseazã între dialogul interior si emotii.  Când mintea se opune Vietii, se ivesc gândurile.  Când ceva începe sã fie în conflict cu o pãrere a ego-ului,  se declanseazã tumultul emotiilor.

 Dan Millman : Ti-ai vãzut vreodatã Adversarul?  Vesminte negre si din ceatã care se tem de luminã.  Phobos îl însoteste ceata este peste puterea ta  Deimos este sãgeata sa scântei în noaptea Sufletului  Adversarul are fata acoperitã. A ta.  

Emotiile sunt o componentã foarte importantã  a mecanismului de rãspuns al câmpului energetic uman  la stimulii si la perceptiile pe care le primeste  din mediul înconjurãtor.  O emotie, dupã cum putem mãrturisi si testa fiecare din noi  produce efecte imediate în corpul nostru fizic  si ea este capabilã sã modifice aproape instantaneu  rãspunsul nostru comportamental  care se adapteazã rapid cãtre directia cea mai cunoscutã  si experimentatã capabilã sã ne readucã în echilibru  întregul nostru sistem energetic.  Dar cum se naste o emotie?  O emotie este în esentã o modificare a echilibrului corporal  care se produce prin crearea si eliberarea de hormoni  si neurotransmitãtori în diferitele sisteme de legãturã ale corpului nostru.  Aceastã modificare, aceastã stimulare,  este imediat depistatã de mecanismele noastre de perceptie  si este apoi interpretatã ca un rãspuns  la o situatie externã specificã  care a provocat în noi o astfel de reactie De exemplu, perceptia unui tigru în libertate  a unui tigru la câtiva metri de noi  va provoca în noi eliberarea unui hormon binecunoscut de toti:  ADRENALINA;  aceastã eliberare va determina urmãtoarea interpretare  din partea mecanismului nostru de perceptie  care va asocia senzatia respectivã  cu o schemã foarte precisã care se numeste FRICA.  Frica este un mare vârtej.  Face ca frigul sã fie mai frig, întunericul mai întuneric.  Însã las-o sã se ridice si va dispãrea.  

Obi-Wan Kenobi : O emotie nu este, deci, altceva decât o senzatie în corp  pe care noi o percepem ca rãspuns  la un eveniment care a lovit Câmpul Constiintei noastre.  Modificarea echilibrului chimic din corpul nostru  produce instantaneu o senzatie  pe care noi o numim emotie.  Agitatie.  

Ce intervine pentru a da o semnificatie,  pentru a interpreta emotia pe care o simtim?  Evident, modelele care au fost inserate în mintea  cãreia i-am dat sarcina de a interpreta Realitatea  adicã, în marea majoritate a cazurilor, Mintea superficialã.  Dacã noi nu am da un nume la ceea ce simtim  emotia ar rãmâne doar o senzatie perceputã în corp  care ar apãrea, ar avea un vârf  si apoi s-ar diminua pânã la completa disparitie.  

Sã fie FRICA cea care vã împiedicã sã faceti o actiune?  In aceastã situatie trebuie sã recunoasteti frica,  sã o observati, sã-i acordati atentie, sã fiti cu totul prezenti în fata ei.  Fãcând astfel, veti rupe legãtura dintre fricã si gândul vostru.  Nu lãsati ca frica sã tâsneascã din mintea voastrã.  

Eckhart Tolle :  Elementul-cheie, simplu dar, în acelasi timp, extrem de important  al acestui mecanism constã în faptul cã mecanismul  de creare a emotiilor este bidirectional.  Emotiile pot fi create si în absenta unui stimul extern real  folosindu-ne de capacitatea noastrã imaginativã  si atentia asupra a ceva ce are rol de catalizator.  Dacã activãm o imagine interioarã cu rol de catalizator  si o mentinem suficient de mult,  corpul fizic va fi cuprins de emotia asociatã cu ea  ca si cum chiar s-ar petrece ceea ce este în aceastã imagine.  Dacã ascultãm muzicã relaxantã  si ne imaginãm cã suntem întinsi relaxati pe o pajiste,  corpul va începe sã producã hormoni si neurotransmitãtori  care sunt reactie la acest scenariu  chiar dacã stãm pe un scaun incomod, într-un subsol.  Oricine întelege si stie cu certitudine  cã acest mecanism functioneazã,  deoarece sigur l-a practicat nu o datã în viatã  în cele mai diferite situatii.  

In acest comportament uman ,normal,automat, simplu,  se aflã una dintre capodoperele tactice ale SFIDÃTORULUI  prin care el se perpetueazã pe el si controlul lui asupra noastrã.  Într-un mod pe care, poate, deja începeti sã-l intuiti.  Asa cum am vãzut, cea mai mare parte a oamenilor  foloseste Mintea Superficialã ca element  de interpretare a perceptiilor sale,  într-o manierã înnãscutã, automatã si inconstientã.  Mecanismul de control al generãrii si controlului emotiilor  este, deci, administrat de Mintea Superficialã  deoarece e a fost pusã în mod inconstient  la cârma interpretãrii perceptiilor.  Mintea Superficialã se aflã în general sub controlul SFIDÃTORULUI.  Adicã e focalizatã pe scheme de gândire foarte precise  asa cum am vãzut deja.  Aceste scheme de gândire produc în mod invariabil emotii.  Emotii care satureazã Pãmântul  si locuitorii sãi de mii de ani;  emotii care au ca singur scop perpetuarea prezentei SFIDÃTORULUI  în interiorul câmpului Constiintei noastre;  emotii care se bazeazã pe presupuneri ireale  care nu au nici o legãturã cu bunãstarea noastrã  si cu ceea ce suntem cu adevãrat;  emotii care sunt toate corelate  cu o singurã emotie fundamentalã: FRICA.  Nelinistea ta nu e altceva decât nelinistea Volador-ului  mereu temãtor cã stratagema sa va fi descoperitã  si îi va fi refuzatã hrãnirea.  Prin mintea care, de fapt, e a lor,  Voladores se strecoarã în viata oamenilor  dupã cum le convine,  garantându-si un anumit nivel de sigurantã  care le va domoli frica.

Carlos Castaneda : În ce mod produce Mintea Superficialã  aceste emotii care sunt combustibil pentru SFIDÃTOR?  Generând prin dialogul interior conditionat  scheme de gândire care se încarcã progresiv  cu emotii prin acest continuu dialog interior.  Aceasta este arma principalã de control si de atac  a SFIDÃTORULUI pentru Câmpul uman al Constiintei.  Este poate singura sa posibilitate de a ne amãgi  sã creãm ceva avantajos exclusiv pentru el:  ne adoarme prin supraalimentare  si folosirea conditionatã a Mintii Superficiale  pentru a accede la Câmpul Constiintei noastre  a-l  manipula în interesul sãu,  fãcându-ne sã credem cã noi suntem el.  Prinsã inconstient în tot acest mecanism,  o fiintã umanã nu face altceva decât sã perpetueze scheme de comportament  dobândite care nu au nicio legãturã cu  cea ce este ea cu adevãrat.  Hrãnind scheme de gândire ireale  si fãrã nicio legãturã cu adevãrata sa esentã  ea dã nastere la emotii care, în loc sã o sustinã  si sã o facã fericitã, îl hrãnesc si îl sustin  exclusiv pe SFIDÃTOR  si o sug de energie si fortã vitalã, constructivã si pozitivã.  

OMUL, urmãrind Mintea Superficialã,  alcãtuitã din mii de voci care nu sunt ale sale  actioneazã în lume trãind o viatã care nu este a sa  comportându-se asa cum nu este în realitate,  fiind la cheremul SFIDÃTORULUI,  fãrã sã aibã nici cea mai micã bãnuialã.  De exemplu, atunci când aveti o stare proastã si începeti  sã vã identificati cu o schemã mentalã negativã  si sã vã gânditi la cât de groaznicã e viata voastrã,  gândul vostru s-a atasat la Corpul de Suferintã  iar voi ati devenit inconstienti si vulnerabili la atacul lui.  Inconstienti, adicã identificati cu o schemã mentalã sau emotionalã,  cu o totalã absentã a Observatorului Tãcut.  

Eckhart Tolle : Declansarea si autoîntãrirea inconstientã  a cercului vicios dialog interior-emotie  este, prin urmare, arma principalã la dispozitia SFIDÃTORULUI  în actiunea sa de slãbire a Câmpului nostru de Constiintã.  Sã vedem mai în detaliu acest proces,  pentru a putea deveni din ce în ce mai constienti  de cât de abil suntem manipulati.  Un proces pe care îl vom numi  Spirala de Slãbire a Puterii.  

Un Rãzboinic are controlul nu asupra altor oameni, ci asupra propriilor sale emotii.  El nu le reprimã, ci le exprimã,  Fãrã FRICA, însã doar la momentul potrivit.  

Don Miguel Ruiz : Totul începe de la un gând  care apare în Câmpul Constiintei noastre.  La început, acest gând este în esentã o imagine  o luminã vie, care nu e însotitã de nici un cuvânt  deoarece se naste acolo unde cuvintele nu au nicio importantã  Este un gând/imagine având o putere enormã  deoarece este declansatorul unei creatii,  un gând care denotã o realitate posibilã  pe care am putea alege sã o manifestãm sau nu  dacã am stii cã e posibil.  Ceea ce facem, în schimb, fructul unei cunoasteri  superficiale sau inexistente a fenomenului  este sã aderãm instantaneu ca niste automate conditionate.  Pânã când nu intervenim sã facem luminã cu Constiinta noastrã  generarea acestor foarte puternice gânduri/imagine  este involuntarã, inconstientã si focalizatã  pe repetitia si înrãdãcinarea experientelor  fatã de care se genereazã sau s-a activat deja  un puternic atasament emotional.  Aceste experiente vor deveni obiceiuri,  obiceiurile vor deveni apoi toxicodependente emotionale  adicã suportul primar al SFIDÃTORULUI  si unul din elementele esentiale responsabile  de slãbirea noastrã energeticã si vitalã.  Asadar, pânã când nu intervenim sã facem luminã  in constiinta noastrã,  aproape tot ceea ce numim actiuni si creatii libere  se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.  Un pas obisnuit si dorinta poate fi realã.  Încã un pas neglijent si realul poate deveni obicei.  Încã un pas din inertie si obiceiul poate fi fluviul de noroi.  Vârful piciorului fãrã memorie si fluviul cade în Abis.  

Descoperirea unei toxicodependente emotionale  având rãdãcinile într-un obicei este simplã:  dacã se observã cã opune rezistentã la satisfacerea sa  sau la aparitia posibilitãtii de a nu fi satisfãcutã de o altã persoanã  reactia este întotdeauna aceeasi:  tensiune, nervozitate, neîntelegere necontrolatã  ajungând pânã la iesiri pline de FURIE.  Aceasta aratã cã existã un puternic atasament emotional  legat de satisfacerea unui obicei  si, deci, cã obiceiul respectiv se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.  În realitate, aproape toate obiceiurile noastre  genereazã atasamente emotionale corelate cu satisfacerea lor;  putem spune, deci, cã majoritatea obiceiurilor noastre  se aflã sub controlul SFIDÃTORULUI.  Multi oameni se folosesc de alcool, droguri,  sex, mâncare, muncã, TV, si chiar fac tot felul de achizitii  pe post de anestezice într-o tentativã inconstientã  de a-si elimina nemultumirile de fond.  Când se petrece asta, o activitate care ar putea fi foarte plãcutã  dacã este realizatã cu moderatie  face sã treacã o situatie obsesivã sau de dependentã  si ceea ce rezultã de aici este o usurare de foarte scurtã duratã a simptomelor.  

Eckhart Tolle  Întreruperea obiceiurilor este un mod de a învãta  noi modalitãti de a percepe lumea si oferã un indiciu  continând incredibile posibilitãti de actiune.  

John Michael Abelar : Dupã ce SFIDÃTORUL a generat în noi un gând/imagine  care sã creeze o realitate favorabilã lui  se declanseazã Spirala de slãbire a puterii . Mintea superficialã intercepteazã acest gând  si actioneazã pentru a-l manifesta  prin intermediul dialogului interior conditionat  care îl va justifica, îl va încuraja, îl va sustine  va pune în el întreaga sa fortã de focalizare;  adicã, se va fixa pe acest gând,  un comportament foarte simplu de descoperit în noi însine  dar si la altii care, asa cum spunem de obicei  "au o fixatie pe ceva".  Focalizarea Mintii superficiale asa cum am vãzut  poate produce un fenomen de o foarte mare importantã  generarea de emotii corespondente acestei focalizãri.  Astfel, o focalizare continuã a Mintii Superficiale  pe un gând/imagine declansatoare,  va determina, mai devreme sau mai târziu, generarea de emotii  care, la rândul lor, vor alimenta din nou,  cu o nouã încãrcãturã energeticã, focalizarea  Mintii Superficiale pe acest gând/imagine,  ca si cum aceste emotii ar fi confirmarea  si combustibilul ulterior al acestei focalizãri.  In acest fel, Spirala de slãbire a puterii  va încãrca gândul/imagine cu atâta energie emotionalã  încât va impune efectiv tuturor oamenilor care o experimenteazã  actiunea sau actiunile care duc la manifestarea sa.  Cercul se închide.  Gândul/imagine este manifestat.  Acesta este modul simplu, linear,  prin care SFIDÃTORUL ne manipuleazã ca pe niste pãpusi.  Acesta este modul prin care ne distrugem,  mai mult sau mai putin constient, existenta  Însã, atentie! Acesta este si modul simplu  linear, prin care putem construi o viatã minunatã.  Unica diferentã constã în alegerea  gândurilor/imagini declansatoare.  Ori le alegem noi,  ori le inoculeazã SFIDÃTORUL.  Procesul care trebuie urmat este acelasi:  totusi, în cazul în care gândurile/ imagine declansatoare  sunt viziunile noastre libere si constiente, Spirala slãbirii puterii devine Spirala Puterii.  Este nevoie de curaj, de mult curaj,  pentru a începe în mod deliberat  eliminarea credintelor care ne fac sã suferim.  Poate nu credeti cã aveti puterea  sã vã creati propria realitate,  însã, dacã acceptati ideea  puteti cu adevãrat crea o realitate  diferitã de cea care vã face sã suferiti.  

Don Miguel Ruiz  Pentru a face si mai clar acest proces,  iatã un exemplu de cum functioneazã  el într-o situatie de viatã concretã  prin care, din pãcate, multi dintre noi trecem zilnic.  Este o situatie exemplificativã,  ca atâtea altele pe care le-am putea gãsi  în viata noastrã omeneascã.  O situatie care ne aratã, uneori cu brutalitate,  un principiu abstract care prinde viatã:  Orice activitate umanã  încãrcatã cu energie emotionalã de atasament  fatã de realizarea ei este ghidatã de SFIDÃTOR  strict pentru avantajul sãu.  

Situatia de viatã pe care o vom examina  se referã la consumul excesiv de bãuturi alcoolice.  latã-ne prinsi de activitãtile noastre zilnice,  relativ linistiti fãrã alte preocupãri.  Pe neasteptate, fãrã nicio atentionare sau motiv  un gând/imagine apare  în Câmpul Constiintei noastre.  Un gând/imagine corelat  cu consumul unei bãuturi alcoolice.  Mintea Superficialã se declanseazã  si prinde acest gând.  Dialogul nostru interior conditionat, lipsit de control  cãruia îi acordãm toatã încrederea  ca si cum noi am fi acele voci  începe sã repete fraze precum:  "Parc-as bea un pãhãrel"  "Da, chiar merit un pãhãrel",  "Chiar am nevoie de un pãhãrel",  consimtind împreunã cu ea cã într-adevãr  asa este cum tot repetã ea.  Acest dialog interior conditionat genereazã  rapid o emotie, un fel de anticipare  a bãutului unui pãhãrel  si cum ne vom simti bine când îl vom bea dar si dupã aceea.  Strict d. p.d. v. al perceptiei  aceastã emotie nu este altceva decât o senzatie difuzatã  în corpul nostru, ca o mâncãrime, un curent  dar când Mintea Superficialã o intercepteazã,  o transformã pentru folosul si consumul SFIDÃTORULUI  in energie emotionalã, adicã într-o senzatie  cãreia i-a fost atribuitã o etichetã  care nu face altceva decât sã alimenteze  ulterior dialogul nostru interior  referitor la "presupusa" noastrã necesitate de a bea ceva.  La un anumit punct, aceasta va fi încãrcãtura emotionalã  care se va agãta de gândul/imagine de a bea alcool  cã nu ne vom putea abtine sã turnãm si sã bem un pãhãrel,  linistind acest curent emotional  si simtindu-ne la început mai bine, aparent mai linistiti.  Însã nu va trece mult timp, si de obicei va trece putin  înainte ca aceastã stare de liniste  sã fie din nou alteratã de o necesitate emotionalã generatã  de un gând/imagine inconstient de acelasi tip  si asa mai departe, pentru zile, luni,  ani de disipare energeticã în van.  Atunci facem eforturi sã obtinem bunuri,  bani, succes, putere, recunoastere sau  o relatie afectivã specialã, in special pentru a ne simti mai bine cu noi însine,  a ne simti mai împliniti, si descoperim cã golul este tot acolo si cã e fãrã fund.  Atunci chiar cã avem probleme,  deoarece nu ne mai putem iluziona.  Bine, se poate totusi asta, dar totul devine mai dificil...  

Eckhart Tolle :  Toxicodependentele emotionale ca aceasta,  si sunt multe la numãr si nu e nevoie sã le prezentãm aici  pot deveni mult mai greu de depãsit,  deoarece cantitatea emotionalã implicatã în ele  încetoseazã profund constiinta celui care este victimã  mai ales în momentele în care sunt declansate.  Mai mult, satisfacerea repetatã în timp  a acestor toxicodependente emotionale  va altera în mod inevitabil si echilibrul corpului fizic  care va dezvolta din ce în ce mai multi receptori  ai substantelor pe care le primeste în circuit ul sãu  în detrimentul altora, pe care le primeste mai putin  sau deloc,si pe care ar trebui sã le primeascã  aproape zilnic pentru vitalitatea si bunãstarea sa.  Astfel, toxicodependenta emotionalã devine si fizicã si în acel punct fiind, chiar ne-ar fi greu sã ne eliberãm.  În momentele de liniste, va pãrea cã putem  sã-i facem fatã fãrã probleme  va pãrea o fantasmã iluzorie si evanescentã.  Când se declanseazã, devine un demon,  care ne solicitã întreaga atentie si energie.  Apoi ne lasã epuizati, goliti,  doar pentru a se întoarce dupã un timp  pentru a ne cere din nou tributul de energie.  Un demon  in serviciul SFIDÃTORULUI.  Nici eu, nici tu nu putem face nimic,  dacã nu ne exercitãm autodisciplina  pânã când nu devenim de neatins.  

John Michael Abelar :  Ar trebui atunci sã ne lipsim de tot  pentru a nu cãdea în capcana SFIDÃTORULUI?  Nimic mai prostesc.  Lumea este minunatã, si plinã de experiente care meritã trãite.  Ceea ce ar trebui sã facem este sã încetãm  sã mai creãm atasament emotional  fatã de realizarea actiunilor noastre,  indiferent care ar fi acestea.  Lipsite de atasament emotional la realizarea lor  actiunile nu mai genereazã dependente  iar SFIDÃTORUL îsi va vedea tãiatã principala  dacã nu unica sursã de sustinere energeticã  pe care o foloseste pentru a se perpetua pe sine însuti  în defavoarea noastrã, ca un parazit.  Când o actiune este lipsitã de atasament emotional la realizarea ei  experienta este transcensã.  Nu mai este important când, cum si de ce se face.  Pot trece ani înainte de a o experimenta  din nou sau doar minute.  Nu se mai simte nici o lipsã, nicio nevoie  de a reveni la ea.  Dacã existã posibilitatea, ea este experimentatã.  Dacã nu existã posibilitatea,  pur si simplu nu existã posibilitatea.  Nu mai existã dorinta de a o realiza;  nu mai existã nici obsesia si nici suferinta în cazul lipsei ei.  Totusi, exact în acest punct  avem parte de cea mai mare bucurie a experientei în sine.  Doar în acest punct am putea stabili cu luciditate  dacã experienta chiar ne foloseste sau nu.  Lipsiti de "echipamentul" emotional  care avea drept singur scop sã-l hrãneascã pe Sfidãtor  si sã ne slãbeascã pe noi,  vom gusta din plin experienta ori de câte ori vom trece prin ea  tocmai pentru cã vom aprecia impermanenta sa  calitate , adevãratul sãu aport energetic.    Starea interioarã ce îsi are sursa în transcenderea unei experiente  este unul dintre pilonii integritãtii noastre  multe traditii spirituale  numesc aceastã stare Detasare.  Detasarea este echilibrul subtil si constient  între a nu nega nimic  si a nu abandona nimic.  

Modalitãtile cu care SFIDÃTORUL intervine în câmpul constiintei umane  sunt:

-           atasamentul si

-            ocultarea.  

ATASAMENTUL  este faza activã a SFIDÃTORULUI  este momentul în care intervine dând nastere demonilor nostri interiori  care ne tin înlãntuiti.  Aceasta este etapa pe care o utilizeazã pentru a avea sustinerea initialã  si pentru a se alimenta, dupã cum spune traditia toltecã.  Modul cel mai eficient si probabil singurul disponibil,  dar care îi conferã o eficientã foarte mare,  este utilizarea spiralei de diminuare a fortei interioare.  Realizatã pânã în punctul în care se poate genera o cantitate foarte mare  de energie emotionalã de atasament fatã de imaginea gând nãscutã.  Energia emotionalã manifestatã ca o necesitate aproape incontrolabilã de ceva  adicã, dependenta toxicã.  O emotie reprezintã de obicei o schemã de gândire amplificatã  si încãrcatã cu energie.  Doriti sã aveti un supercontrol asupra voastrã iar de obicei aceasta vã reuseste  transformându-vã în relee pentru o emotie prin identificarea cu aceasta  datoritã lipsei de cunoastere a adevãratei esente divine.  

Eckhart Tolle :   Ajunge sã aruncati o simplã privire în jurul vostru  pentru a deveni constienti cã fiecare fiintã umanã de lângã voi  este manipulatã de una sau mai multe dependente toxice emotionale  de care nu poate sau nu reuseste sã se detaseze.  O manipulare care de la origine s-a a dezvoltat mereu  prin intermediul aceleiasi strategii, prin spirala de scãdere a fortei vitale.  Mai întâi priviti în voi însivã.  Probabil cã aceastã primã privire va fi mai putin grãbitã  decât cea pe care o aruncati pentru a vedea paiul din ochiul celuilalt.  Dar poate gãsiti ceva care sã semene foarte mult cu acesta,  bârna din ochiul vostru, dependenta toxicã emotionalã.  Nu judeca pentru a nu fi judecati; deoarece cu judecata cu care judecati  veti fi judecati iar cu mãsura cu care mãsurati, vei fi mãsurati.  De ce sã vezi doar paiul din ochiul fratelui tãu, atâta timp cât tu nu esti  constient cã ai o bârnã în ochiul tãu?  Scoate întâi bârna din ochiul tãu si apoi vei vedea mai bine  si vei putea extrage mai usor paiul din ochiul fratelui tãu. lisus  OCULTAREA  este faza pasivã a SFIDÃTORULUI prin care se retrage  momentan pentru a folosi avantajul dobândit în mod inconstient  asupra noastrã, într-o stare energeticã joasã sau dezechilibratã  de a nu putea înfrunta cu energie si constientã  un atac continuu.  Cum reuseste toate acestea?  Prin intermediul alimentãrii cu energie a mintii superficiale  plinã de gânduri inutile si fãrã un consens real  care produc emotii si stãri sufletesti încãrcate cu energie joasã  ca de exemplu: furia, gelozia, invidia,  ranchiuna, îngrijorarea si alte gânduri similare.  Acestea sunt manifestãri gradate ale aceleiasi emotii:  FRICA.

  Frica reprezintã de fapt, frica SFIDÃTORULUI de a fi descoperit.  

Gânduri care se manifestã în mod automat, constant, contradictoriu  care ne înlãntuie într-un mod foarte simplu.  Toate sunt gândite cu pronumele EU în fatã.  

EU gândesc...  

EU simt...  

Pentru MINE ceea ce mi-a fãcut este rãu.  

Ai vãzut ce MI-a fãcutã etc. etc.  

Dar cine este acest EU?  Câti de EU aveti în capul vostru?  Este posibil ca acest EU sã doreascã un lucru, iar dupã cinci minute altul.  Câteodatã chiar contrar primului.  Nu este posibil sã dãm un rãspuns la aceste întrebãri  fãrã a fi constienti.  Dar odatã ce avem rãspunsul la aceste întrebãri  putem observa baletul mintii superficiale care pare a fi incontrolabilã.  Aceasta înseamnã a tãia din energia furnizatã SFIDÃTORULUI.  Mintea superficialã este alimentatã de bârfe, de discutii inutile  muzicã si mult zgomot pentru a ne împiedica sã fim constienti si rationali.  

Ce se petrece la sfârsitul vietii noastre?  

ÎI lãsãm pe SFIDÃTOR sã îsi continue opera sa de sugestie si control  asupra câmpului constiintei umane?  Nu ne urmãm inspiratiile cele care ne fac sã simtim adevãrata fericire a vietii.  Inspiratiile planurilor superioare de constiintã produc emotii pozitive  adicã energii înalte care sunt total indigeste SFIDÃTORULUI.  

Orice lucru la care poti visa, începe-I!

Curajul aduce cu sine geniu, magie si fortã. Începe imediat.  

Johann Wolfang Goethe:  Când nu ne urmãm inspiratiile, opunem rezistentã transformãrilor.  

Pentru cã orice transformare reprezintã pentru SFIDÃTOR  riscul de a fi descoperit.  SFIDÃTORUL va crea noi gânduri de rezistentã  care vor genera emotii de rezistentã,  astfel SFIDÃTORUL va face tot posibilul sã împiedice acceptarea seninã  a transformãrii, iar în acest mod îI sustinem pe SFIDÃTOR cu energie joasã  creatã de energia inutilã de a opune rezistentã în fata inevitabilului.  

Este necesar sã acceptati mereu momentul prezent.  

Ce poate fi inutil, cel mai inutil, decât a opune rezistentã interioarã  în fata a ceva ce existã deja?  

Eckhart Tolle : De obicei ne luptãm cu ceva ce este în afara noastrã  combãtându-I ca pe ceva care pare a fi cauza nefericirii noastre  pentru cã atribuim responsabilitatea emotiilor negative  din fiinta noastrã evenimentelor exterioare sau altor persoane.  Ajunge o simplã privire constientã pentru a deveni constienti  cã tot ceea ce existã în viata noastrã a fost generat si mentinut în noi  de noi însine iar pentru aceasta singurii responsabili suntem noi.  A- i acuza pe altii de propria nefericire este semnul unei nevoi de educatie.  A ne acuza pe noi însine aratã cã am început propria educatie.  A nu ne acuza nici pe noi însine nici pe altii  aratã cã ne-am desãvârsit educatia.

 Epictet : Fiind îngrijorati sã nu pierdem ceea ce avem  începem sã ne apãrãm în loc sã ne detasãm.  

Dar cui apartine aceastã teamã de a nu pierde ceva?  Clar. SFIDÃTORULUI.  Suntem minunati asa cum suntem de fapt. Doar noi.  

Nu putem pierde nimic, nu depindem de nimic  deoarece noi suntem totul.  Dar este necesar sã fim constienti pentru a descoperi aceasta.  O constiintã cãreia SFIDÃTORUL nu poate sã-i permitã sã se expansioneze  din diferite motive proprii lui sau superioare.  O constiintã pe care SFIDÃTORUL stie foarte bine cã nu o poate înfrunta  pentru cã nu se simte în stare  deoarece procesul de expansiune a constiintei  este de neoprit si fãrã sfârsit.  

Tu poti pierde orice în afarã de EU SUNT.  

Nu avem echilibrul necesar pentru a ne trata pe noi însine.  Rãmânem atasati atitudinilor, emotiilor si situatiilor care ne blocheazã  în loc sã ne eliberãm.  Orice îsi apartine lui însusi poate identifica cu usurintã aceste atasamente  fatã de persoane, locuri, lucruri, perioade temporale si evenimente.  

Oricare dintre atasamentele anterioare creeazã obisnuinte.  Obisnuintele sunt actiuni care controleazã o fiintã umanã  în loc sã realizeze contrariul.  

-           Faceti prea mult sex,

-           mâncati prea mult,

-           fumati prea mult,  

-           beti prea mult alcool,

-           jucati prea multe jocuri absurde  pentru a putea avea linistea necesarã de a medita si a contempla,  pentru a medita si a crea.  

Ramtha :  Trãim în mintea noastrã, printre creatiile sale iluzorii  în loc de a trãi în realitate si în prezent.

 Unde se aflã esenta fiintei noastre în acest moment?  În majoritatea cazurilor, în conjuncturile si presupunerile mintii superficiale  de aceea nu mai putem judeca.  Adicã, ne confruntãm cu un aspect al supraalimentãrii mintii superficiale  acordând favoruri SFIDÃTORULUI.  

                Nu vã încredeti în mintea voastrã.  

-           Nu credeti în toate minciunile pe care vi le povestiti.  

-           Nu credeti în ceea ce vã spuneti atunci când afirmati cã nu sunteti perfecti.  

-           Nu credeti în limitãrile voastre.  Nu credeti în toate acestea pentru cã nu sunt adevãrate.  

Don Miguel Ruiz  :  Proiectãm în exterior situatiile noastre de viatã, conjuncturile exterioare  dar în realitate toate acestea nu sunt decât proiectii externe ale SFIDÃTORULUI  iar în actiuni ne conformãm acestora  ca si cum acestea ar fi fost adevãrate.  

Probabil nu aceasta este viata noastrã.  Nu e adevãrat cã în loc sã cerem plini de umilintã  si ascultare, în loc sã ascultãm în liniste, constientã si acceptare  punem întrebãri si dãm rãspunsuri iar apoi credem cã aceste rãspunsuri  sunt reale.  Câte lucruri am distrus în viata noastrã în acest mod  tinând cont cã toate acestea se gãseau doar în mintea noastrã superficialã?  Câte lucruri am distrus în viata noastrã  crezând într-o minte manipulatã de SFIDÃTOR?  Toatã tristetea si toate dramele vietii voastre se bazeazã pe presupuneri  si pe obisnuinta de a lua în mod personal lucrurile.  

Don Miguel Ruiz : Ne separãm foarte mult de celelalte fiinte umane si de viatã în totalitatea sa  din frica de a nu suferi si a pierde ceea ce avem,  de a nu ne putea apãra.  

Astfel creãm, ne regãsim si credem cã facem parte  din grupuri constituite de noi împotriva celorlalti  construite pentru a apãra ceva ireal  de altceva la fel de ireal.  Ceva la fel ca moartea care este ca o ceatã care acoperã copacii toamna.  

                   Nu existã NOI împotriva celorlalti.  

Ei nu sunt fiinte umane care sã trãiascã în aceeasi iluzie.  Ei se manifestã sub o altã formã,  si chiar dacã ar fi asa, ce diferentã este între noi si ceilalti?  

Cele mai obisnuite identificãri ale egoului sunt cele ce privesc:

-           bunurile,  

-           activitatea prestatã,

-           conditia socialã,

-           cunoasterea si educatia,  

-           aspectul fizic,

-           abilitãtile speciale,

-           raporturile afective,

-           povestile personale  si familiale,

-           sistemele de credinte,

-           identificãrile politice, nationaliste,  rasiale, religioase si colective de orice alt gen.  

Voi nu sunteti nimic din toate acestea.  

Eckhart Tolle:  Aceasta este ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viata noastrã  dacã i se permite.  Problemele familiale, cât suntem de implicati în ele?  Cât sunt de implicate în aceste lucruri persoanele din jurul nostru?  La final, ceea ce SFIDÃTORUL creeazã în viata noastrã  dacã îi permitem, poate fi rezumat într-un singur cuvânt:  SUFERINTA.  

PARTEA II -   RECUCERIREA  

În momentul în care ai devenit constient cã esti în închisoare,  atunci si doar atunci, ca fiintã umanã, îti poti proiecta evadarea.  

Dan Millman  : Modul de a opera al SFIDÃTORUL în existenta noastrã este acum  clar precum la fel de clare sunt scopurile care se prefigureazã.  Într-adevãr, acesta este primul pas, un pas important,  foarte important, deoarece la început trebuie sã ne recucerim  spatiile noastre interioare dar e un pas condus încã de intelect  adicã, este un pas care nu este însotit de o întelegere profundã  care sã conducã la totalitate.  În starea actualã putem fi sau nu putem fi în acord interior intelectual  cu ceea ce am vãzut si am simtit pânã aici.  Sau putem exista într-un curent emotional care ne poate scoate  si care ne poate face sã vibrãm armonios la unison cu acest mesaj.  Dar atât într-un caz cât si în celãlalt, încã nu existã nici o diferentã  si poate de aceea i-am dat numele de SFIDÃTORUL  deoarece el continuã în mod inexorabil sã opereze  pânã când noi nu intrãm cu adevãrat în actiune.  Deoarece unica diferentã este conferitã de actiune.  Un întelept trãieste actionând, nu gândind sã actioneze,  nici gândind la ceea ce va gândi când va încheia sã actioneze.  

John Michael Abelar  : Ce înseamnã sã începi sã actionezi?  Înseamnã sã credem profund în noi, în necesitatea si dorinta de a ne elibera  de lumea mentalã si temporalã creatã de provocatoarea lume de consum.  Înseamnã a fi saturati de a ne mai produce suferintã nouã însine  si în consecintã lumii înconjurãtoare.  Înseamnã sã recunoastem cã suntem învãluiti de curente emotionale diferite  si de gânduri necontrolate care ne împing de colo-colo  ca pe niste pãpusi mecanice.

  Fãrã toate aceste premise nu vom începe sã actionãm  si dacã nu intrãm în actiune, vom rãmâne în mâinile SFIDÃTORULUI.  Nu este abatere de la aceastã regulã.  Tot ceea ce este necesar este o alegere, o decizie simplã:  tot ceea ce se va petrece nu va mai crea în mine nici o durere.  Chiar dacã este o decizie foarte simplã, este una foarte radicalã.  Nu faceti aceastã alegere dacã nu sunteti cu adevãrat sãtui de suferintã,  dacã nu ati suferit destul.  

Eckhart Tolle  :  În momentele în care ne decidem sã actionãm, este bine sã stim  modul în care trebuie sã actionãm pentru a ne recuceri pe noi însine.  Este chiar aici locul în care, concentrându-ne atentia,  descoperim cã toate traditiile spirituale se concentreazã  asupra modului de a gãsi Adevãrul.  Toate, fãrã nici o exceptie, oferã indicatii ce diferã ca formã  dar identice ca esentã,  pentru a ajuta o fiintã umanã sã se recucereascã pe sine însãsi.  Aceasta este una dintre cele mai mari minuni ale universului nostru.  Modalitãti multiple, infinite, îndreptate spre o singurã directie.  Noi avem dreptul de a alege nu de a selecta moduri infinite.  O singurã directie.  Adevãrata provocare pentru o fiintã umanã începe doar în momentul  în care Zburãtorul îi pãrãseste mintea.  Restul este doar pregãtire.  

Carlos Castaneda :  Încercând sã descoperim matricea abstractã a modului  de crearea a unei actiuni într-o fiintã umanã,  starea sufleteascã în care sã poatã actiona  pentru aceastã recucerire, putem izola o zonã a parcursului  acestui drum care sã conducã la întelegere, apoi la constientã,  apoi la eliberare.  Un parcurs care necesitã suficientã energie personalã  pentru a redeveni noi însine, adicã, sã parcurgem acest drum învãtând.  Un parcurs care ne învatã sã vedem si sã actionãm pentru noi însine  urmând comuniunea noastrã cu curentii infinitului  care nu poate fi niciodatã pierdutã  ci doar confundatã.  Nu este vorba despre un parcurs alcãtuit din etape succesive  care conduc într-un loc anume.  Putem spune cã este vorba despre un drum paralel  în care fiecare element este urmat si alimentat de cãtre celelalte.  Scopul este cel de a aduna si de a elibera o cantitate de energie  din care sã se nascã starea de constientã  Aceasta înseamnã sã reducem la minim pierderile produse  de SFIDÃTOR.  

Starea de constientã înseamnã atentie.  Atentia înseamnã energie.  

Acest drum, acest itinerariu, aceastã cale se bazeazã în mod evident  pe observarea modului de actiune a SFIDÃTORULUI în viata cotidianã  si pe modalitatea optimã de a actiona care sã limiteze la minim,  pânã la întrerupere pierderea energeticã corespunzãtoare.  De asemenea, este bine sã fim de la început foarte clari.  În afara unor cazuri exceptionale foarte rare,  drumul care conduce la eliberare nu este deloc usor.  Eliberarea nu este imediatã.  Acest drum nu este scurt.  Nu este simplu.  Scurte intervale de conexiune cu lumile spirituale superioare  nu sunt indicatori ai unei transformãri radicale  ci doar a unei ocultãri a SFIDÃTORULUI într-un moment în care energia noastrã  se eleveazã printr-o oarecare modalitate.  

Adevãrata transformare înseamnã a ajunge sã vezi adevãrata Realitate,  si, odatã ce ai vãzut, poti sã te decizi dacã vrei sã te transformi sau nu.  Totul devine inutil dacã pur si simplu nu actionãm în mod corespunzãtor.  Asta e tot.  Întelepciunea nu este un cadou, ea trebuie sã fie persecutatã,  neacceptatã si cuceritã.  În fiecare caz, scopul nostru, al fiecãrei fiinte umane  este sã trãim cea mai bunã viatã pe care o poate trãi  de seninãtate si pace, de energie si fortã, de întelegere si integritate  si de compasiune.  Poate nu e chiar asta ceea ce fiecare dintre noi doreste în cele din urmã.  Eliberarea poate fi chiar si un cuvânt lipsit de sens  dar a trãi o viati plinã, intensã, puternicã si fericitã  este dreptul fiecãrei fiinte umane si aceasta fãrã nici o îndoialã  chiar dacã SFIDÃTORUL se opune.  Deci, chiar si pentru a atinge o stare de fortã interioarã  este necesar sã actionãm si sã trãim actionând în mod constient  si sã nu acceptãm sabotajele SFIDÃTORULUI fatã de esenta fiintei noastre.  Sã vedem acum ce arme, care sunt de fapt stãri sufletesti,  senzatii interioare avem la dispozitie pentru a opune rezistentã  si a contracara modul în care opereazã SFIDÃTORUL în viata noastrã.  Aceste arme, aceste senzatii sunt exact ceea ce de obicei nu folosim  De aceea ne sunt atât de indigeste pentru SFIDÃTOR.  

SFIDATORUL  nu este capabil de a opri efectele positive ,  efecte care sunt cumulative dacã persistãm în practica noastrã spiritualã.  Efecte care se vor transforma într-o crestere energeticã  si o stare de constientã vie care ne vor conferi în final  forta de a învinge în singura si cea mai importantã confruntare a noastrã,  confruntarea pentru propria mãiestrie si genialitate prin care cu totii va trebui sã trecem într-o zi.  O confruntare pe care o chemãm de acum încolo  "barca ce ne salveazã din desert".  A ajunge la esentã este ceea eu numesc a merge prin desert.  Când mergeti prin desert, vã întâlniti fatã în fatã cu emotiile voastre.  Dar când vã întoarceti de acolo, toti demonii se transformã în îngeri.  

PRIMA ARMA IMPOTRIVA SFIDATORULUI ESTE DISCIPLINA.

Disciplina trebuie mentinuta timp indelungat.

Don Miguel Ruiz :  Prima armã care se aflã la dispozitia noastrã, o frânã autenticã  pentru perpetuarea SFIDÃTORULUI  în câmpul constiintei noastre  cea mai accesibilã din punct de vedere al întelegerii noastre mentale,  ce aduce niste beneficii indiscutabile, a fost aleasã de 98%  dintre cei care îsi doresc o viatã mai bunã si care produce o retea beneficã.  Bineînteles, cã SFIDÃTORUL se opune constiintei noastre care se amplificã  în retea, deoarece SFIDÃTORUL stie bine cã aceasta îI va ucide.  Dar, de fapt, ceea ce se petrece este cã fiinta umanã evitã sã foloseascã  aceastã armã iar în anumite cazuri sfârseste prin a o îndrepta direct împotriva sa.  Dar dacã fiinta umanã nu va sti sã foloseascã aceastã armã,  nu va avea acces nici la celelalte, deoarece celelalte arme  necesitã o mãiestrie în stãpânirea acestui prim nivel interior  pentru a putea elibera în timp beneficiile lor în mod exponential.  Despre ce vorbim?  Despre starea de spirit interioarã, de DISCIPLINÃ.  DISCIPLINA.  Vorbeste despre disciplinã si marea majoritatea oamenilor vor fugi,  precum hoardele de mongoli pe cale sã coboare din munti.  Este comic sã vezi cât de mult va tergiversa egoul pânã când va accepta  autoritatea ta, ca fiintã umanã, asupra lui.  

Stuart Wilde :  Disciplina este un cuvânt periculos.  Multi asociazã, de fapt, disciplina cu un regim strict, obligatoriu,  cu o fortare interioarã.  De fapt, disciplina nu are nimic de a face cu toate acestea.  Disciplina despre care vorbim aici este un mod de a fi, un mod de a gândi  fundamentat pe trei elemente de bazã:  

1.        Decide în mod constient asupra propriilor actiuni.  

2.        Actioneazã fãrã a avea asteptãri.  

3.        Primeste cu seninãtate orice rezultat.  

În general, fiintele umane fac exact contrariul:

1.        Decid actiunile lor în functie de ceva.  

2.        Actioneazã având asteptãri de la celelalte fiinte umane, si

3.        deoarece, rezultatul actiunilor lor este de obicei foarte diferit  de ceea ce se asteptau ei, adicã, o altã asteptare,  nu îI primesc niciodatã cu seninãtate.  Aleargã mereu având resentimente dramatice.  Bineînteles cã fiecare dintre aceste comportamente se datoreazã unei ereditãti  ce le-a fost indusã de un domeniu al SFIDÃTORULUI care se perpetueazã  de mii de ani.  Disciplina înteleasã ca uniune a acestor trei elemente de bazã  genereazã o undã energeticã de emotii pozitive  si entuziasm, adicã un curent energetic pozitiv,  complet diferit de cel din care SFIDÃTORUL se alimenteazã.  De altfel, cele trei elemente sunt prin ele însele  opuse modalitãtii generale în care noi ne trãim viata, si aceasta, împreunã cu factorii determinanti, dacã disciplina  este mentinutã în timp, conduce la eradicarea unei stãri interioare  care îI împiedicã pe SFIDÃTOR sã acceadã la energia noastrã cu usurintã.  Dar cheia disciplinei si valoarea sa enormã constã  în permanenta sa temporalã.  Disciplina nu este nimic altceva decât o iluzie dacã nu este mentinutã  pe întreaga perioadã temporalã a transformãrii si a detasãrii.  

Puterea provine din Disciplinã.  

Stuart Wilde:  A decide în mod constient asupra propriilor actiuni înseamnã  puterea de a evalua corect situatia de viatã în care ne aflãm  si deciderea asupra modului optim de a actiona  cu un maxim energetic accesibil nouã în acel moment.  

Adicã, deciderea asupra unei directii care sã aibã ca tel  ameliorarea conditiilor noastre de viatã, cresterea bunãstãrii noastre,  a vitalitãtii noastre care sã conducã la o crestere interioarã.  Într-o o viatã condusã în mod haotic de cãtre SFIDÃTOR  nu avem niciodatã timpul sã ne oprim si sã reflectãm la propria existentã.  Nu avem niciodatã timpul de a lua decizii constiente asupra actiunilor noastre  care sã ne aducã beneficii si rezultate pozitive.  Actionãm având credinta cã am fãcut alegerile responsabile în mod ponderat  în timp ce ne distrugem energia si viata  prin orice tip de atitudini nefaste si atasamente emotionale negative  camuflate de libertatea cu care ne asumãm deciziile  Fumãm  de tigãri pe zi, mâncãm cu mult mai mult decât este necesar,  bem în mod constant litri de bãuturi dãunãtoare,  le tratãm pe celelalte fiinte umane ca pe niste obiecte,  lucrãm ore întregi doar pentru dependenta emotionalã toxicã,  fãrã a ne opri nici mãcar un moment pentru a ne întreba care este cauza  acestei dependente.  ªi numim aceste lucruri libertate personalã.  Dacã astãzi ar fi ultima zi din viata mea, as vrea sã fac ceea ce fac astãzi?  De fiecare datã când rãspunsul este NU din cauza zilelor multe  care stau la coadã, înteleg cã ceva trebuie transformat.  

Steve Jobs  : A actiona fãrã asteptãri înseamnã a-l I împiedica pe SFIDÃTOR  sa genereze spirale de scãdere a potentialului energetic, bazate pe judecãti  derizorii asupra conditiilor în care se manifestã actiunile noastre.  Odatã ce ne-am decis sã realizãm o actiune  este necesar sã actionãm fãrã a lua deloc în consideratie  judecãtile si presupunerile fãcute de mintea superficialã  deoarece aceste judecãti si presupuneri nu sunt ale noastre;  sunt generate de SFIDÃTOR cu singurul scop de a produce scãderea potentialului  energetic si fãrã a avea un fundament real.  De fapt nu este usor, aceasta pentru cã nu suntem obisnuiti  sã ne gândim la perfectiunea noastrã.  Dacã doar pentru o actiune vom reusi sã facem o derogare  de la modul nostru obisnuit de a gândi, fiind dincolo de orice asteptare  legatã de pierdere sau câstig, de aprobare sau condamnare,  de aplauze sau fluierãturi, putem fi impresionati de cantitatea mare  de lucruri minunate pe care putem sã le creãm.  Urmãreste doar sã obtii si golul va sãpa în tine lent precum orele  montane într-o îmbrãtisare neagrã a peisajului.  Expansioneazã-te senin si lumina se va aprinde în tine, strãlucind ca steaua  Sirius care se reflectã într-o manta de perle.  Noduroase si curbate sunt cuvintele ce acceptã sceptrul uman,  strãlucitoare si puternice precum Mjolnir sunt cuvintele  care oferã sceptrul lui Dumnezeu.  

A primi cu seninãtate orice rezultat, înseamnã a tine cont de un ceva  care a existat mereu si va exista.  Rezultatul actiunilor noastre nu poate intra în domeniul deciziilor  fiintelor umane.  Libertatea unei fiinte umane în actiune se manifestã în expresia creativã  de a reproduce infinitul în ea,  rezultatele depinzând întotdeauna de fortele superioare  Rezultatele le putem obtine dupã mult timp,  rezultatele pot fi complet diferite de ceea ce ne-am dorit  Existã mereu rezultate care sunt efectele actiunilor noastre  Dar CE, CÂND si CÂT si CUM este domeniul si decizia infinitului?  Arjuna a început sã actioneze si sã lupte fãrã a sti ceea ce i se va petrece  lui si tovarãsilor lui, nici soarta bãtãliei sau viitorul poporului sãu.  Aceastã cunoastere este tema divinului, a "cunoscãtorului câmpului".  În realitate, fiintei umane îi revine doar actiunea adicã trãirea în sânul  Manifestãrii Extraordinare în care se desfãsoarã viata sa.  

Andrea Di Terlizzi Walter Ferrero  : Acceptarea cu seninãtate a cestui adevãr înseamnã trãirea în seninãtate a vietii.  

SENINATATEA este intoleratã de SFIDÃTOR, deoarece seninãtatea  este una dintre înzestrãrile naturale ale fiintei umane  din care SFIDÃTORUL nu se poate deloc hrãni.  SFIDÃTORUL va încerca sã tulbure aceastã înzestrare  generând gânduri negative de condamnare, de lipsã de acceptare  a rezultatului unei actiuni, dintr-o non conformare a falselor asteptãri.  Dar, în pofida faptului cã nu sunt altceva decât gânduri,  adicã opinii subiective nu neapãrat adevãrate,  formulate si generate de o fortã opusã câmpului nostru de constiintã  noi putem sfârsi prin a le crede iar în acest mod i-au nastere spiralele  de scãdere a potentialului energetic care au ca unic scop hrãnirea  fortelor SFIDÃTORULUI si privarea noastrã de acea energie.  Majoritatea oamenilor nu cred cã Seninãtatea poate constitui  o adevãratã disciplinã.  

Stuart Wilde : Prin intermediul armei disciplinei vor fi puse în miscare  si alimentate în noi însine forte care ne vor sustine  în demersul nostru de a reusi sã trãim viata pe care o dorim  si pe care meritãm sã o trãim iar SFIDÃTORUL va începe sã piardã energie  pentru cã nu va mai fi el cel care va decide în locul nostru  realizarea unor actiuni frustrante, nu va mai fi el cel care va judeca  si va avea asteptãri false, cel care va primi atentia si încrederea noastrã.  Constiinta noastrã de sine nu va mai cere pãrerea judecãtilor sale negative  si evaluãrilor non obiective pe care va încerca sã le inducã  în mintea noastrã superficialã.  Toate acestea vor elibera întotdeauna energia pe care SFIDÃTORUL  a atras-o în cursa sa, permitându-ne sã ne realizãm actiunile cu o eficientã  si o rapiditate sporite pentru a avea viata perfectã  pe care meritãm sã o trãim.  Disciplina reduce într-un mod incomensurabil mintea Zburãtorului.  

John Michael Abelar  : Dar care este diferenta dintre o actiune disciplinatã si o obisnuintã?  Nimic altceva decât starea de constiintã.  O obisnuintã este generatã de gânduri inconstiente si în afara oricãrui control  iar actiunea disciplinatã este expresia gândurilor constiente.  Dacã ambele folosesc aceleasi resurse pe care le au la dispozitie,  energia fiintei umane, o obisnuintã ne face sã pierdem energie  printr-o dependentã emotionalã toxicã.  O actiune disciplinatã duce la cresterea energiei.  Dar adevãrata diferentã este datã de starea de constiintã.  Se stie cã o actiune devine obisnuintã dacã este alimentatã  de orice altã actiune sau obisnuintã, devenind o sursã de putere.  De asemenea, este bine sã devenim cât mai repede constienti  de aspecte foarte importante.  Disciplina este iluzorie si nu va aduce niciunul dintre fructele sale minunate  dacã nu este mentinutã în timp.  Pentru ce perioadã de timp?  Mintea noastrã profundã stie perfect rãspunsul.  Senzatiile care vor apãrea în noi ne vor spune cât timp este necesarã  realizarea unei anumite discipline.  

Totul începe cu o singurã actiune, care trebuie sã fie deliberatã,  precisã si mentinutã în timp.  Repetând aceastã actiune suficient timp se va atrage în fiintã  unul dintre cele mai mari daruri pe care fiinta umanã le poate percepe,  unul din stâlpii ereditãtii fiintei umane magice, ce se poate aplica  în orice altceva: INTENTIA INFLEXIBILA.  

John Michael Abelar  : În timp ce disciplina începe sã se stabilizeze în interiorul nostru,  si în timp ce devenim constienti de ceea ce a existat dintotdeauna  si de faptul cã am fost pãcãliti de falsele noastre asteptãri,  ce derivã din indulgenta noastrã, putem interveni pentru a închide  alte falii energetice deschise în câmpul nostru de constiintã.  În realitate, putem spune cã închiderea acestor falii  ne conferã o multumire dar nu înseamnã o reasamblare.  Aceastã multumire este foarte importantã pentru noi deoarece închiderea  progresivã a faliilor noastre energetice implicã întotdeauna eliberarea  unei energii foarte mari în favoarea câmpului nostru de constiintã.  Urmând aceastã stare de multumire continuã, vom ajunge sã avem  suficientã energie pentru a ataca în mod frontal aspectele cele mai importante  pentru noi pentru a deveni mai puternici si pentru a împiedica  pierderea de energie.  Dar nu vom putea niciodatã sã ajungem sã ne confruntãm  cu barca desertului fãrã a fi închis în mod progresiv  una câte una, toate disipãrile noastre de energie  cu ajutorul disciplinei.  Regatul Luptãtorului este protejat de o usã.  Aceasta este bine ascunsã, precum o mãnãstire între munti.  Multi bat la usã dar putini intrã.  

Dan Millman  : Spiralele de scãdere a energiei se nasc prin intermediul unui gând  sau a unei imagini generate de cãtre SFIDÃTOR în mintea noastrã superficialã.  Înainte de a ajunge la sursã, putem sã ne adresãm interiorului fiintei noastre  pentru a atenua la un minim posibil pierderile energetice  prin care spiralele de scãdere a potentialului ne transformã în victime.  Pentru a contracara acest influx existã douã discipline foarte puternice:  

1.        Ne exprimarea emotiilor negative.  

2.        Scufundarea în mintea profundã.  

Unul dintre obiectivele principale ale SFIDÃTORULUI  este generarea de energie emotionalã de tip negativ  pentru a paraliza intentiile noastre bune  transformându-ne în victime ale oricãrui tip de dependentã emotionalã toxicã  transformându-ne astfel viata într-un infern alimentat de iluzii.  De asemenea, o astfel de ezitare poate fi evitatã dacã si numai dacã  aceastã energie emotionalã este exprimatã într-o actiune care o manifestã.  Dacã în interiorul fiintei noastre percepem o emotie de furie  si transformãm acea emotie luptând împotriva a ceva sau a cuiva,  am realizat primul pas cãtre pierderea finalã a energiei în favoarea SFIDÃTORULUI.  Deoarece SFIDÃTORUL nu este prost, dacã putem spune astfel.  Scurtcircuitul emotional este generat de o actiune care nu se manifestã.  Don Miguel Ruiz m-a învãtat cã a nu reactiona este totul,  pentru a nu fi asemenea unei masini automate care reactioneazã  în secunda în care butonul este apãsat.  

Gaya Jenkins : A nu exprima emotiile negative înseamnã a nu le transforma în actiuni,  înseamnã a introduce un element de detasare  între perceptia noastrã si actiune.  Emotiile negative continuã sã existe  dar noi nu le exprimãm pentru cã ele au fost generate  de o fortã care nu suntem noi,  prin intermediul echipamentelor care ne-au fost "furate"  fãrã ca noi sã ne dãm seama de aceasta.  Dar, atentie!  A nu exprima o emotie negativã nu înseamnã a o nega  sau a o ascunde în profunzimea fiintei noastre  pentru cã aceasta înseamnã introducerea ulterioarã  a unui element de suferintã în câmpul nostru de constiintã.  A nu exprima o emotie negativã înseamnã a o accepta total  în interiorul nostru, a o lãsa sã fie ceea ce trebuie sã fie  si sã o ardem în focul atentiei noastre focalizate  fãrã a ne retrage nici un pas si fãrã a o transforma în actiune.  Aceasta înseamnã sã observãm ceea ce percepem si sã tinem cont  cã mintea noastrã superficialã interpreteazã o continuã senzatie neplãcutã  ca o furnicãturã sau ca o presiune în anumite puncte ale corpului  si dându-i acesteia un nume îi asociazã anumite senzatii  sau mai bine spus, reactii dureroase pe care vrea sã le împingã cãtre spate  sau în profunzime.  Furia se poate transforma în tristete.  Acesta va fi simptomul curãteniei pe care o vom trãi dacã ne vom permite,  pentru prima datã, sã exprimãm o emotie dupã ce am reprimat-o mult timp  sub forma unei imagini mentale.  

Don Miguel Ruiz  : A nu exprima o emotie negativã necesitã mult control,  multã energie pentru cã de obicei ceea ce facem ca fiinte umane  inconstiente este exact opusul.  Pare paradoxal dar fiintele umane, de obicei, nu manifestã emotiile pozitive  dar le manifestã în actiune pe cele negative.  Pare paradoxal dar nu este asa pentru cã acesta este fructul  unei tactici precise  si chiar asa fiind, emotiile sunt foarte importante.  Toate traditiile spirituale indicã modalitãti prin a cãror cultivare elaboratã  acestea se pot manifesta în mod pozitiv.  De exemplu, în limbajul Cabalei emotiile se numesc MASURI  deoarece chiar prin intermediul lor fiintele umane pot fi mãsurate  si verificate din punctul de vedere al evolutiei spirituale  pe drumul transformãrii si cresterii constiintei.  Însã, în stare normalã, fiintele umane sfârsesc prin a avea emotii negative  prin intermediul utilizãrii improprii a mintii superficiale,  aceasta având ca unic beneficiu prezenta SFIDÃTORULUI  în interiorul câmpului lor de constiintã.  

Neexprimarea emotiilor negative poate conduce si trebuie sã conducã  la mici miracole.  În interiorul nostru sunt mari demoni care sunt manipulati de cãtre SFIDÃTOR  si fobii care actioneazã în favoarea acestuia.  Ceva intrã pur si simplu în câmpul constiintei noastre,  ne face sã ne exprimãm opiniile noastre asupra lumii,  genereazã o emotie negativã: furia, dispretul, depresia.  Sã înfruntãm emotiile care se manifestã  sau sã ne servim de aceste emotii ca si cum ele ar proveni dintr-un gând  generat în mod automat de mintea superficialã.  Sau sã ne servim de natura acestor emotii, de gustul lor,  de senzatiile strict fizice pe care le produc în corp.  Sau sã ne servim de ele, pãstrând natura emotiilor dar nemanifestându-le.  

Nu trebuie sã exteriorizãm furia sau dispretul pe care le simtim  împotriva noastrã sau a orice altceva.  

Nu trebuie sã ne manifestãm depresia prin actiuni care sã o confirme.  Putem sã ne servim de emotii dar nu trebuie sã le manifestãm  pentru cã noi nu suntem nimic din toate acestea.  Dacã reusim sã rãmânem vigilenti si prezenti observând tot ceea ce percepem  interior fãrã a fi surprinsi, vom experimenta  cea mai puternicã practicã spiritualã, si astfel va deveni posibilã  o transformare rapidã a tuturor durerilor din trecut.  

Eckhart Tolle  O emotie negativã înteleasã ca o emotie care disipã energia  care este observatã în mod inflexibil fãrã a fi combãtutã,  fãrã a fi negatã si fãrã a fi exprimatã în mod reactiv  trece foarte repede, iar apoi începe aproape instantaneu  sã îsi diminueze intensitatea.  Ca urmare, cu constiinta curatã va fi necesar sã actionãm  pentru a folosi energia acelei emotii, stiind astfel cã emotia  a trecut definitiv, iar actiunea este curatã, creativã si nonreactivã.  Aceastã calitate va transforma actiunea într-un mod prin care vom fi sustinuti  în câmpul nostru de constiintã cu o nouã cantitate de energie  folositã într-un mod constient împotriva SFIDÃTORULUI.  Pentru a vindeca un resentiment se procedeazã lent.  Si aceasta pe cine va ajuta?  

Tao Te Ching  : Imersiunea în mintea profundã necesitã o disciplinã înaltã  si o putere enormã pentru ca aceasta va actiona asupra mintii superficiale  pe care SFIDÃTORUL o cunoaste foarte bine si o poate folosi  pentru propriul avantaj, cu un efort minim  pentru a forma spirala de pierdere energeticã,  adicã interpretarea mecanicã a perceptiilor.  Aducând în câmpul atentiei noastre haosul mintii superficiale  aparent incontrolabil, observãm rapid cã aproape toate gândurile  pe care ne permitem sã le mentinem, sunt foarte focalizate  asupra unei singure polaritãti dominante.  Tot ceea ce intrã în câmpul nostru de constiintã, inclusiv noi însine,  este judecat si descompus în pãrti separate si apoi gãsit vinovatul  inocent, adaptat sau neadaptat, demn sau nedemn, imposibil sau posibil,  bun sau rãu, etc. etc.  Acesta este un mecanism pe care acum îI cunoastem foarte bine.  Aceastã alterare enormã ne împiedicã sã simtim ceea ce este în interiorul nostru  la o mai vastã cuprindere de informatii, ce contine aspectele unificatoare  si conective care sustin orice lucru.  Aceste aspecte nu pot fi realizate de mintea superficialã  pentru cã ea nu are aceastã functionalitate.  Aceste aspecte au o pertinentã exclusivã apartinând mintii profunde.  A face sã functioneze mintea profundã înseamnã a face sã functioneze  în mod substantial starea de detasare dintre noi si gândurile  mintii superficiale deoarece aceste gânduri au o importantã minorã  si nu reprezintã ceea ce suntem noi.  În acest spatiu creat de aceastã detasare, fiind constienti cã mintea profundã  intervine prin intermediul stãrilor sale si în loc sã acceptãm  complet si imediat gândurile de judecatã generate de mintea superficialã  fie ele pozitive sau negative, rãmânem tãcuti, vigilenti si constienti  de stãrile emanate în profunzimea fiintei noastre de mintea profundã.  În situatiile de urgentã mintea se opreste.  Deveniti total prezenti în ACUM si veti deveni constienti de ceva  infinit mai puternic.  Dar pentru aceasta nu este necesar sã escaladati peretele unui munte.  Puteti sã intrati în aceastã stare chiar ACUM.  

Eckhart Tolle  : Ocazia de a practica scufundarea în mintea profundã  este prezentã în toatã existenta noastrã.  Sã observãm un copac sau o plantã sau un obiect  si sã îI comparãm cu o fiintã umanã.  Sã ne detasãm de mintea superficialã si de gândurile sale care nu ne apartin.  Ce percepem?  Ce stãri emanã obiectul sau fiinta cu care ne identificãm?  Ce percepem cu adevãrat în locul unde ne aflãm?  Este armonie sau simtim cã ceva nu functioneazã?  Scufundarea în mintea profundã ne va permite practic imediat  sã tinem cont cã fiecare lucru este mult, foarte mult, cu mult mai mult  decât ceea ce mintea superficialã reuseste sã judece  iar suma gândurilor de judecatã care ne permite sã lãsãm sã strãluceascã  lumina din noi nu are nici mãcar o umbrã din cea realitate indiscutabilã  din care credeam cã sunt fãcute.  Dar elementul cel mai important din aceastã imersiune constientã  se produce exact în locul în care mintea superficialã produce  identificarea cu vechile experiente asemãnãtoare  sau integreazã o actiune pozitivã în vederea cresterii noastre spirituale  dar cu multe îndoieli si frici, sau provoacã o actiune de dependentã  emotionalã toxicã, gânduri care le foloseste pentru a fi nemultumiti  sau pentru a-si atinge scopurile sale, nu sunt de fapt,  ceea ce noi suntem cu adevãrat.  Acesta este punctul cardinal pe care trebuie sã îI realizãm.  Fulgerul perceptiei noastre se aflã în profunzimea fiintei noastre într-un spatiu  în care gândurile nu au devenit încã cuvinte  si pe care nu putem sã-I negãm niciodatã,  spatiul linistit în care se manifestã acesta  sau, mai bine zis, SFIDÃTORUL nu permite ca aceasta sã se producã  pentru cã aceasta înseamnã sã ajungem sã vedem  cã viata noastrã nu ne apartine, adicã, este transpusã în actiune  dar nu de senzatiile provenite de la mintea profundã.  În mâinile fortelor SFIDÃTORULUI stã iluzia interioarã a libertãtii personale.  

Constiinta nu este mintea. Starea de constientã nu este mintea.  Atentia nu este mintea.  

Dan Millman  : latã, cã prin nonexprimarea emotiilor negative ne adresãm  functiilor mintii profunde, creând un nou spatiu interior,  un spatiu în care se manifestã ascultarea si observatia.  Acest nou spatiu pe care îI vom cuceri prin disciplina noastrã  este un spatiu integru care ne apartine în totalitate  în care SFIDÃTORUL nu poate sã supravietuiascã dar nici sã intervinã  pentru a-I utiliza în avantajul sãu.  Cu cât acest spatiu devine mai mare si mai profund  cu atât mai multã energie putem sã recuperãm  din câmpul gravitational al SFIDÃTORULUI iar existenta noastrã se apropie  mai mult de perfectiune si de libertatea ultimã.  Fiinta umanã este de fapt compendiul puterii sale personale  iar acest compendiu determinã modul în care trãim si modul în care murim.  

Carlos Castaneda  Spatiul interior, integru si curat pe care I-am cucerit  prin neexprimarea reactiilor negative si scufundarea în mintea profundã  care este un spatiu al observãrii pure care functioneazã diferit  de mecanicismul mintii superficiale si de aceea putem fi mai atenti,  mai trezi si mai constienti ca niciodatã.  Acest spatiu al observãrii pure este terenul fertil în care poate  creste si se poate manifesta facultatea fundamentalã a fiintei umane  care constituie ereditatea sa si îi apartine prin drept divin  de fiintã magicã.  Aceastã facultate a fost ocultatã pentru a-si pierde din potentialul energetic  fiind prada curentilor emotionali ce au actionat în favoarea SFIDÃTORULUI.  Aceastã facultate a fost mentionatã de toate traditiile spirituale  pentru a o putea repune în stare de functionare  prin intermediul unei infinitãti de modalitãti diferite  dar care conduc la acelasi rezultat.  Facultatea care readuce aminte fiintei umane ceea ce este ea cu adevãrat.  Facultatea tãcerii interioare.  

TÃCEREA INTERIOARÃ  Tãcerea interioarã este o stare specialã a Fiintei  în care toate gândurile se opresc si în care se trãieste la un nivel diferit  de cel al stãrii de constiintã obisnuitã.  Tãcerea interioarã înseamnã suspendarea dialogului interior, prin urmare,  fiind conditia esentialã a pãcii desãvârsite.  

Carlos Castaneda :  Tãcerea interioarã este acea stare a fiintei umane în care  orice tentativã de identificare interioarã creatã de SFIDÃTOR  dispare literalmente, fiind complet reabsorbitã de focul atentiei.  Starea de vigilentã extremã si de constientã care se naste  din absenta gândurilor articulate sub formã de cuvinte sau de imagini mentale  secventiale si asociative,  este de fapt, o stare în care mintea superficialã este deconectatã  de la perceptia existentei propriei fiinte, ca un câmp de energie constientã,  adicã, o stare în care mintea superficialã nu mai poate determina identitatea  EU SUNT a oricãrei fiinte umane, deoarece aici EU SUNT include  mintea superficialã si nu vice-versa.  Filosoful Cartesio sustine cã a descoperit adevãrul fundamental  atunci când a fãcut faimoasa sa afirmatie: "Gândesc, deci exist".  De fapt, el a exprimat eroarea fundamentalã: identificarea gândului  cu constienta. Eckhart Tolle :  În starea de tãcere interioarã orice tentativã de implementare a spiralei  de descrestere a energiei de cãtre SFIDÃTOR este recunoscutã imediat  si lãsatã sã treacã.  Fiinta umanã recunoaste imediat în ea însãsi principiul a ceva ce nu îi apartine  sau nu si-I doreste.  Aceasta este ceea ce tãcerea interioarã poate face pentru fiinta umanã  în drumul sãu de recucerire interioarã, dar aceasta nu e totul.  Putem spune cã nu existã limite pentru ceea ce suntem în stare sã realizãm  sã exprimãm si sã explorãm, aprofundând si potentând tot mai mult  aceastã facultate pe care noi am uitat-o.  Acolo unde lumina apusului se uneste cu pãmântul  care apoi coboarã pânã în adâncul mãrii, de acolo se ridicã  Adevãratul Oras înconjurat de turnuri si de ziduri albe solide.  Dupã acesta sunt de explorat Lumi si Universuri,  si apoi, mai departe, mai existã de explorat spatii sacre.  Tãcerea interioarã nu poate fi explicatã în cuvinte.  Este necesar sã actionãm pentru a o întelege sub toate aspectele sale  pe toate nivelele fiintei noastre realizându-i extrema sa importantã  în întreaga noastrã viatã.  Dar, din fericire, acest drum a fost parcurs de toate traditiile spirituale  care ne sustin si ne învatã un numãr mare de tehnici de disciplinã mentalã  pentru a ajunge sã ne-o însusim, iar nouã nu ne rãmâne decât  sã experimentãm practicile care ni se potrivesc pentru a ne descoperi unicitatea.  De exemplu, toate disciplinele care s-au unit sub termenul de meditatie  îI exprimã chiar dacã o fac sub forma unei mari varietãti de tehnici  cãci ele vizeazã acelasi obiectiv:  a hrãni si a stabili în noi expansiunea unui spatiu perceptibil al tãcerii.  Acesta este dezideratul fundamental.  Modalitãti infinite îndreptate într-o singurã directie.  Aceastã expansiune în noi a tãcerii interioare implicã  printre nenumãrate beneficii cresterea într-un mod exponential  a capacitãtilor noastre de perceptie, ca o consecintã  a expansiunii câmpului de constiintã care sunt legate în mod direct  de tãcerea interioarã.  Aceastã perceptie amplificatã si aceastã constiintã expansionatã  vor fi capabile sã slãbeascã modul de operare al fortelor SFIDÃTORULUI.  Într-o fiintã umanã, cu cât este mai multã energie la dispozitia constiintei  cu atât mai putinã energie este la dispozitia fortelor SFIDÃTORULUI.  Nu este nimic mai puternic în aceastã reconfigurare energeticã  decât practica tãcerii interioare.  Vechii samani tolteci au descoperit cã oboseau prin tãcerea interioarã  mintea Zburãtorului, astfel, Zburãtorul fuge, demonstrându-se în mod absolut  originea sa nonumanã.

 Carlos Castaneda  : Dar cum putem face loc tãcerii interioare în viata noastrã?  Practica tãcerii interioare este o disciplinã care poate potenta  mintea si poate fi practicatã în orice conditii existentiale.  Cum?  Îndreptându-ne în mod total atentia asupra ceea ce se petrece IN ACEST MOMENT,  reorientând pe cât posibil si pe o perioadã cât mai lungã posibil  atentia pe care o acordãm gândurilor mintii superficiale  si îndreptând-o cãtre perceptiile momentului prezent ale simturilor noastre.  Pentru aceastã practicã nu este necesar nimic mai mult decât toatã viata noastrã.  În oricare moment este necesar sã ne amintim sã ne conducem atentia  în eternitatea momentului prezent  prin detasarea ei de mintea superficialã.  În orice moment si în orice actiune realizãm, sã ne amintim  cã suntem vii, prezenti, sã ne amintim de noi însine,  asa precum numea Gurdjiev, cãutãtorul spiritual care a trãit la începutul  secolului trecut, aceastã disciplinã.  

Un bãrbat I-a întrebat odatã pe maestrul Ma-tsu:  Care este adevãrul supreme. Maestrul a rãspuns: Ti-I voi spune dupã ce vei bea  toatã apa acestui fluviu.  Bãrbatul rãspunse: Am bãut-o deja.  Atunci maestrul îi spuse: Atunci deja ai aflat.  Prin focalizarea atentiei asupra actiunii pe care o realizãm  în minte vom aduna informatii despre mediul ambiant  si despre noi însine prin intermediul simturilor noastre.  Care este pozitia noastrã? Cum respirãm?  Suntem linistiti sau percepem interior o stare de discomfort?  Ce ne spune corpul? Si ce ne spune locul în care suntem?  DISCIPLINAREA MINTII PROFUNDE are aspecte similare cu practica tãcerii interioare.  De fapt, plecând de la tãcerea interioarã, mintea profundã decodificã  prin perceptia realitãtii înconjurãtoare câmpul nostru de constiintã.  Aceastã lamã de cutit a momentului prezent  creeazã un dig care este perfect inaccesibil SFIDÃTORULUI.  Atâta timp cât ne mentinem în aceastã stare  SFIDÃTORUL nu ne poate atrage de partea sa.  Pentru a ne atrage de partea sa, SFIDÃTORUL trebuie sã fie crezut de noi,  adicã, are nevoie sã recãdem la nivelul energiei noastre obisnuite  unde poate avea loc identificarea automatã cu mintea superficialã  având drept consecintã generarea de energie emotionalã.  latã unul din motivele pentru care tãcerea interioarã  este atât de importantã.  În momentul în care suntem scufundati în ea, SFIDÃTORUL înceteazã  sã ne mai controleze existenta.  Astfel, se elibereazã în noi spatii pentru atingerea acelei surse interioare  care reprezintã ceea ce suntem noi cu adevãrat,  care sunt expresii ale vietii noastre si a ceea ce noi ne dorim cu adevãrat.  În final, se elibereazã în noi spatiul în care putem deveni  ceea ce suntem noi cu adevãrat.  Zazen-ul este manifestarea Realitãtii Ultime.  De aceea, nu va putea fi niciodatã prada capcanelor si a incluziunilor insidioase.  Deschizându-vã inima secretã, veti fi precum un dragon care intrã  în apele adânci,sau ca un tigru care intrã în pãdurea deasã a unui munte.  

Dogen Zenji  : Este necesarã o mare cantitate de energie la început  pentru a sustine în mod continuu aceastã nouã stare a fiintei  de aceea nu trebuie sã ne pierdem rãbdarea dacã reusim sã facem aceasta  doar pentru câteva secunde dar noi trebuie sã rezistãm.  De fapt, de multi ani, de foarte multi ani suntem obisnuiti sã actionãm  exact invers, adicã, pãrãsind alegerile luminoase  si acordând toatã atentia noastrã acelei secvente plinã de gânduri  asociative, inutile, gãlãgioase si nesfârsite cu care ne identificãm  care ne împing dintr-o parte în alta iar noi reactionãm într-un mod  pe care nu-I dorim în nici un fel.  Doar din cauza nelinistii si pentru a face fatã emotiilor negative percepute.  Samanii tolteci explicau cã tãcerea interioarã se acumuleazã.  Este necesar sã construim un nucleu de tãcere interioarã în profunzimea noastrã  care va creste moment dupã moment, de fiecare datã când este practicatã.  

Carlos Castaneda :  Din aceastã cauzã nu existã traditii spirituale superioare sau inferioare  pe aceastã cale.  Ceea ce pentru mine Pentru a realiza aceastã practicã putem sã ne decidem sã explorãm  disciplinele spirituale oferite de toate traditiile spirituale  care urmãresc expansionarea tãcerii interioare si care ne fac sã vibrãm  la unison cu ceea ce suntem si cu preferintele noastre,  iar apoi e necesar sã le transformãm într-o disciplinã zilnicã.  Atingerea tãcerii interioare nu este prerogativa unei practici anume  dar este cu adevãrat prerogativa intentiei inflexibile  pentru cine doreste sã o dobândeascã.  poate reprezenta un mod extraordinar de eficient  în explorarea tãcerii interioare, pentru o altã fiintã umanã poate fi  cu adevãrat o modalitate inutilã.  Aceasta este o responsabilitate a fiecãrei fiinte umane  de a selectiona mijloacele care îi sunt cele mai la îndemânã  pentru a atinge starea de tãcere interioarã.  Dar una dintre consecintele minunate ale practicii noastre spirituale  este mentinerea aceleiasi stãri de constiintã rezultate în urma amplificãrii  tãcerii interioare pe care o putem comunica prin modalitãti similare  celei pe care o foloseste SFIDÃTORUL.  Care este disciplina cea mai potrivitã nouã?  Într-o bunã zi vom putea lua în considerare aprofundarea tãcerii interioare  prin intermediul meditatiei Zen sau ne vom dori sã gãsim în zona în care ne aflãm  un curs de Yoga sau vom simti imboldul sã practicãm Tai Chi Choan  sau sã învãtãm sã cântãm cât mai bine la un instrument muzical.  Unde se poate ajunge prin aceste deschideri interioare?  În spatiul pe care I-am deschis prin intermediul tãcerii interioare.  În spatiul care prin intermediul tãcerii interioare ne conecteazã  la vastitatea infinitului sau la orice alt lucru din minunatul univers.  

Tãcerea interioarã este poarta cãtre Infinit  

Nu existã un instrument mai eficient decât acesta si este calea care ne conduce  cãtre viata minunatã pe care dorim sã o trãim si pe care avem dreptul sã o trãim.  Mai ales dacã unificãm inspiratiile infinite ce comunicã între ele  cu actiunea.  Expansionarea tãcerii interioare înseamnã inactivarea progresivã  a tuturor pulsiunilor automate ale SFIDÃTORULUI  pânã la a-I transforma pe însusi SFIDÃTORUL într-un ansamblu de forte  care sã actioneze în directia manifestãrii vietii noastre minunate.  Expansionarea tãcerii interioare înseamnã a ne trãi în mod complet armonios  destinul nostru de fiinte umane magice ce se manifestã într-un univers minunat.  Vietile Marilor Personalitãti ne aduc aminte cã putem fi noi însine sublimi  si cã, atunci când vom merge, ne vom putea lãsa urmele noastre  pe nisipul timpului.  Aceste urme pe care poate un altul, care navigheazã prin viata sa,  un frate pierdut si naufragiat le va vedea, va putea sã le urmeze  si se va putea vindeca.  

Deci: curaj si actiune, inima deschisã cãtre tot;  mereu în cãutare, mereu în cãlãtorie, învãtând sã reziste si sã astepte.  

Henry Wadsworth Longfellow :  Sau lãsãm în mâinile SFIDÃTORULUI frâiele vietii noastre  sau actionãm pentru a trezi în noi magia, forta, puterea, constienta  care reprezintã mostenirea noastrã, dreptul nostru de fiinte umane  fãrã nici un fel de diferentiere.  Aceastã alegere se regãseste în orice respiratie a noastrã, oricât de micã  în cel mai mic gând pe care îI alimentãm,  în cel mai neînsemnat cuvânt pe care îI pronuntãm,  în cea mai micã actiune pe care o întreprindem.  Scopul existentei noastre este a alege în fiecare moment  care dintre cele douã cãi dorim sã le parcurgem  o directie sau cealaltã.  Aceasta este o alegere pe care o facem în fiecare moment  în orice secundã, în orice circumstantã.  De la aceasta nu ne putem sustrage, nu este posibil.  În oceanul vietii, insulele Binecuvântãrii sunt pãmântul însorit si linistit  al idealurilor tale care asteaptã sosire ta.  Mentineti mâna singurã la timona gândului.  În nava sufletului tãu existã deja cãpitanul comandant.  El doarme, dar trezeste-I.  

Autocontrolul înseamnã fortã.

Gândul controlat înseamnã conducere.  

Tãcerea este putere.

Pronuntã în adâncul inimii tale,  rãmâi tãcut si în pace.  

James Allen :  

1.        Disciplina,

2.        nonexprimarea emotiilor negative în mod reactiv,  

3.        scufundarea în mintea profundã,  

4.        tãcerea interioarã  

cele patru fatete ale piramidei recuceririi  instrumente care actioneazã în paralel sustinându-se si alimentându-se  unul pe altul  cãtre vârf,  cãtre destinatia finalã.  De aceea oricine ascultã cuvintele mele si le pune în practicã,  este asemenea unui întelept care si-a construit casa pe o stâncã.  Chiar dacã plouã, ploaia se va îndrepta cãtre fluviu,  chiar dacã suflã vânturile si se abat furtuni asupra acelei case,  ea nu se dãrâmã deoarece fundatia ei este pe piatrã.  Oricine ascultã cuvintele mele si nu le pune în practicã,  este asemenea omului prost care si-a construit casa pe nisip.  Când plouã, când râurile ies din matca lor, când suflã vânturile  aceasta se dãrâmã iar pagubele vor fi mari.  Iisus, Matei 7, 24-   

Cãlãtoria poate sã nu fie scurtã, s-ar putea sã fie necesari ani  pentru a crea o structurã solidã, stabilã.  În existenta noastrã existã o mare cantitate de structuri gând,  structuri emotionale, ce sunt construite în fiinta noastrã chiar de SFIDÃTOR  pentru a-si împlini scopurile si unele necesitãti.  Iar unele scopuri sunt atât de împãmântenite în noi,  atât de strâns legate de identificãrile noastre  încât vor fi necesari ani de muncã pentru a fi dezactivate.  Aceste structuri nu sunt altceva decât credintele noastre,  convingerile noastre, acele domenii pe care noi ne sustinem si ne desfãsurãm  viata, acele legi mentale mostenite pe care noi ne structurãm modul de a gândi,  acele activitãti despre care credem cã sunt o parte inalienabilã  a fiintei noastre.  Toate aceste lucruri moartea le va distruge ca pe niste frunze uscate.  În anii nostri de muncã este sigur cã vom cãdea de mai multe ori  în diferitele dependente emotionale toxice pe care le purtãm în noi .  Rareori putem iesi foarte repede si opri mareea emotionalã.  Uneori sunt necesari ani pentru a deveni constienti  de o dependentã emotionalã toxicã de a satisface o necesitate inexprimabilã.  Dar piramida noastrã de reconstructie pe care o edificãm creste  si este sigurã în pofida bãtãliilor noastre pierdute.  Dar continuând sã practicãm, sã edificãm, sã construim  într-o zi, pur si simplu, atacul SFIDÃTORULUI va fi respins din nastere  pânã când va dispãrea.  Este necesar sã recunoastem aceasta cu ironie si liniste  structura irealã cãreia i-am dat acceptul sã existe  si pe care am mentinut-o în noi,  si o lãsãm sã disparã, pur si simplu, dintr-o datã.  Oamenii nu se obosesc sã înteleagã faptul cã noi putem elimina  din vietile noastre orice aspect în orice moment.

John Michael Abelar :  Despre ce vorbim?  Despre structurile gând emotionale care în existenta noastrã au generat  un atasament emotional în vederea satisfacerii lor.  Tigãrile, alcoolul, sexul, mâncarea, munca, shoppingul  chiar si shoppingul.  Trebuie sã nu ne mai creãm astfel de atasamente nici mãcar în somn.  Acestea sunt privatiuni fortate si dãunãtoare care nu au nici un fel de utilitate.  Trebuie sã le transcendem, trebuie sã de desprindem de domeniul SFIDÃTORULUI  prin intermediul detasãrii si sã le ardem în focul constiintei.  Ce ne mai rãmâne?  Noi însine. Libertatea si bucuria de a fi, în loc de sclavia  dependentei mascatã sub forma libertãtii personale.  În edificarea vietii care ne apartine cu adevãrat,  e bine sã apelãm la tezaurul unor sfaturi provenite de la fiinte cu experientã  care au ajuns aici înaintea noastrã, care au început  cu multi ani în urmã acest proces.  

latã câteva dintre aceste sfaturi:

-           Este foarte important sã nu permitem cresterea furiei  prin nonexprimarea reactivã a emotiilor negative.  Furia este o emotie negativã prin ea însãsi, foarte dãunãtoare  pentru echilibrul energetic al câmpului de constiintã al fiintei umane.,  si nu are nici un motiv serios sã existe.  Ea este doar reactia SFIDÃTORULUI la lipsa de identificare sau la rezistenta  câmpului de constiintã uman cu spirala de scãdere a energiei produsã de ea.  

-           Sã dezvoltãm si sã alimentãm din ce în ce mai mult posibil  în noi însine perceperea echilibrului subtil dintre reprimarea si retinerea ei.  Retinerea înseamnã acceptarea emotiei negative  observarea ei în noi însine, a întelege dacã trebuie sã fie exprimatã  sau lãsatã sã treacã si trebuie sã fim gata pentru a o exprima eventual  doar când este cazul dar niciodatã într-un mod violent sau agitat.  Reprimarea înseamnã neacceptarea emotiei si abordarea unei atitudini radioase  pânã când furia se va revãrsa în exterior iar energia ei va ajunge la SFIDÃTOR.  Procesul nostru de recucerire înseamnã a nu exprima emotii negative  prin reprimare sau a lãsa ca reprimarea sã genereze în mod gradat furia  si constientizarea faptului cã este o emotie inutilã si dãunãtoare.  Ceva din voi are o pãrere despre altceva.  Viata nu se desfãsoarã în concordantã cu aceastã pãrere.  Reactia inutilã fatã de acest eveniment se numeste furie.  Dar dacã furia sau emotiile negative din noi însine au avut timpul sã creascã  si sã se manifeste fãrã ca noi sã fi reusit sã oprim acest proces  când SFIDÃTORUL întâlneste o spiralã de scãdere a energiei  în câmpul constiintei umane aflatã în tãcere este în stare sã îI recunoascã imediat  si aceasta conduce la aparitia unui gând imagine care nu este fructul  intentiei sale constiente.  Deci, o fiintã constientã poate opri procesul încã de la nasterea sa  pur si simplu refuzând alimentarea SFIDÃTORULUI, adicã, înlocuindu-I  cu o imagine gând constientã si legatã de experientele  pe care fiinta respectivã doreste sã le trãiascã.  Dar dacã deja în interiorul nostru s-a nãscut o actiune corelatã  înseamnã cã spirala de descrestere a potentialului energetic a început  sã fie alimentatã cu energie iar în acel punct, este foarte dificil sã rezisti  si poate genera usor furia, iar efectul ei nu face altceva  decât sã o amplifice ulterior în întreaga fiintã.  Ce trebuie sã facem atunci?  

-           O practicã adecvatã este cea de a face sã creascã tãcerea interioarã  si sã scufundãm în ea chiar si actiunea provocatã de o emotie negativã toxicã  adicã, trebuie sã devenim foarte constienti si sã observãm fãrã a judeca  cu întreaga noastrã atentie ceea ce facem, ceea ce suntem  pe cale sã facem, adicã sã vedem actiunea constient, în totalitatea sa.  Sã observãm efectele acesteia asupra corpului nostru  sã urmãrim emotiile noastre, efectul lor asupra mediului înconjurãtor.  Astfel vom descoperi multe, chiar foarte multe lucruri.  De exemplu, vom descoperi cã nu reusim sã tinem cont  de noi si cã nu suntem constienti în momentul în carea realizãm o actiune  chiar dacã percepem rãul pe care îI facem.  Dacã sunteti gelosi, dacã aveti o atitudine defensivã,  dacã simtiti impulsul sã vã certati, dacã aveti nevoia sã aveti dreptate  sau simtiti o durere emotionalã de orice fel, sau orice altceva,  fiti constienti de realitatea acestui moment,  si mentineti-I în constiintã.  

-           Eckhart Tolle : Sau pentru anumite gesturi mecanice pe care le realizãm  în favoarea SFIDÃTORULUI, ajunge o simplã actiune  de constiintã amplificatã pentru a le demasca si a le transcende instantaneu  si definitiv.  În modul nostru de a observa în tãcere interioarã, mintea profundã  face sã se nascã o stare de constiintã plinã de blândete si dulceatã  care sunt caracteristicile sale particulare.  O întrebare foarte simplã:  Dar ce poate sã se nascã din profunzimile mintii?  Aceastã neasteptatã modalitate de întelegere, uneori, este suficientã  pentru a schimba cursul unei întregi vieti.  Existã o stranie si stimulatoare fericire în a actiona deplini constienti  ca si cum fiecare lucru pe care îI facem ar putea fi  ultima noastrã actiune pe pãmânt.  

-           John Michael Abelar  : Si acum fiti atenti, decideti-vã sã acceptati  sau nu provocarea  Decideti-vã dacã vreti sã trãiti o existentã completã  sau una în care sã fiti sclavul SFIDÃTORULUI si dependentelor emotionale toxice  sau dacã vreti sã vã trãiti viata intens, puternic, autentic, liber  fericiti, într-un câmp de constiintã si energie în care sã fiti eliberati.  Ultimul meu dar pentru tine este o poveste.  Ascult-o si sesizeazã-i învãtãturile.  De fiecare datã când o vei auzi, credinta ta se va întãri.  Mã trezeam la sunetul ceasului si de fiecare datã când el ticãia sonor  pe cutia albastrã. Aveam sase ani si era ziua mea de nastere.  Mi-am lãsat pijamaua sã cadã pe podea si am aruncat-o sub pat  si apoi am alegat jos pe scãri având pe mine doar chilotii marca Lone Ranger.  Era ziua mea de nastere!  În câteva ore prietenii mei vor sosi cu cadouri si va fi un tort, înghetatã,  si multã distractie!  Dupã ce toate decoratiunile pentru petrecere au fost fãcute  au plecat cu totii iar eu m-am jucat cu jucãriile mele noi.  Eram plictisit, obosit, si mã durea burta.  Am închis ochii si am adormit.  Am vãzut cum fiecare zi trecea ca si cea din urmã:  scoalã timp de o sãptãmânã, apoi sfârsitul sãptãmânii, scoalã,  sfârsit de sãptãmânã, varã, toamnã, iarnã si primãvarã.  Au trecut anii si nu dupã multi am devenit unul dintre cei mai bun gimnasti  din scoala superioarã din Los Angeles.  În sala de sport, viata era incitantã:  în afara acesteia, viata era o deziluzie generalã.  Într-o zi, antrenorul Harold Frey m-a chemat la Universitatea Berkeley,  în California si mi-a oferit o bursã de studii la acea universitate.  Nu mi se pãrea cã e momentul sã mã duc pe coastã pentru o viatã nouã.  M- am certat cu prietena mea din aceastã cauzã si la sfârsit ne-am despãrtit.  M- am simtit rãu, dar m-am consolat cu proiectele universitare.  În curând eram sigur cã viata mea va începe cu adevãrat.  Anii universitari au zburat, bogati în victorii sportive.  M- am cãsãtorit cu noua mea prietenã Susie.  Eram atât de ocupat cu antrenamentele, încât nu aveam mult timp si energie  pentru noua mea sotie.  În cele din urmã am participat la Olimpiadã dar prestatiile mele sportive  nu au fost conform asteptãrilor.  M- am întors acasã si am alunecat într-un relativ anonimat.  S- a nãscut fiica mea si am început sã simt responsabilitatea  si o presiune crescândã.  Am gãsit un serviciu: vânzãtor de asigurãri de viatã, care-mi ocupa  majoritatea zilelor si noptilor.  Nu aveam niciodatã timp pentru familia mea.  În aproximativ un an Susie si eu eram deja separati  iar la final am obtinut divortul.  Din nou de la capãt, am reflectat cu tristete.  Într-o zi, m-am privit în oglindã si am realizat cã trecuserã  de ani  de la Olimpiadele mele.  Unde se dusese viata mea?  Cu ajutorul unui psihiatru, am depãsit dependenta mea de alcool.  Aveam multi bani, case si femei.  Dar acum nu mai aveam pe nimeni, eram singur.  Zãceam pe pat, era noapte si m-am întrebat unde era familia mea;  trecuserã ani de când îi vãzusem ultima datã.  M- am întrebat ce mai face Susie si ce mai fac prietenii mei din zilele mele bune.  Acum îmi petreceam zilele asezat pe fotoliul meu preferat  cu un pahar de vin în mânã, privind la tv si gândindu-mã la vremurile trecute.  Îi observam pe copii care se jucau în fata casei mele.  Presupuneam cã am trãit o viatã fericitã.  Obtinusem tot ceea ce îmi dorisem; atunci de ce nu eram fericitã  ªedeam singur. Pãrea cã stãtusem singur toatã viata mea.  Mi-am îndreptat spatele în fotoliul meu, am respirat iar apoi  am strigat în mintea mea foarte tare: - Dumnezeule, m-ai blestemat!  De ce cãsãtoria mea s-a stricatã Cum as fi putut face lucrurile altfel?  În ce mod as fi putut sã trãiesc?  Dintr-o datã am simtit o fricã teribilã si devoratoare, cea mai rea  din viata mea de pânã atunci.  Era oare posibil sã fi pierdut ceva foarte important, ceva transcendental,  ceva care ar fi fãcut ca viata mea sã fie diferitã?  - Nu, imposibil, mi-am spus eu.  Am enumerat cu voce tare toate succesele mele dar frica încã persista.  M- am ridicat lent,am privit în jos spre oras din balconul casei mele de pe colinã  si m-am minunat: Unde trecuse viata mea?  Ce sens au avut toate acestea?  Am început sã tremur si obrajii mi s-au albit.  Apoi corpul meu a devenit ca de gheatã.  Am cãzut pe spate, capul mi-a cãzut în fatã, inima nu îmi mai bãtea.  Au apãrut lumini pe care nu le mai vãzusem pânã atunci si sunete  pe care nu le mai auzisem.  Viziunile mele fluctuau.  În final, toate viziunile si sunetele s-au transformat într-un punct luminos  apoi au dispãrut.  Gãsisem pacea dar o pace pe care nu o mai cunoscusem pânã atunci.

-            Dan Millman "Calea luptãtorului pasnic"  :Existã nenumãrate viitoruri posibile. Acceptã provocarea, cãlãtorule.  Exclude-I pe SFIDÃTOR din viata ta.  Îti doresc tot binele posibil, cãlãtorule.  Faceti din voi însivã o luminã.  Bazati-vã doar pe voi însivã si nu depindeti de nimeni altcineva.

-           Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz:  Aceasta, sau orice faci ACUM ar putea fi ultima ta actiune pe pãmânt.  Nu existã putere care sã ne poatã garanta cã vom trãi un minut în plus.  

-           John Michael Abelar  Te pregãtesti sã pleci la un drum lung si nu ai fãcut niciun fel de PREGATIRE  

-           Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz  LUPTATORI, ne numim luptãtori si luptãm pentru splendida virtute,  pentru o viatã elevatã, pentru sublima întelepciune,  de aceea ne numim luptãtori.  

-           Aunguttara Nikaya : Noi suntem ceea ce gândim.  Tot ceea ce noi suntem este produsul mintii noastre.  

-           Siddharta Gautama Sakyamuni numit si Buddha cel Treaz  

-           Moartea este eterna noastrã tovarãsã.  Este mereu în spatele nostru si ne observã.  Te-a observat mereu, si o va face mereu,  pânã în ziua în care va bate la usa ta.  

-           John Michael Abelar : Eu sunt Calea, Adevãrul si Viata.  lisus, Geneza 14-  Pentru cã mi-a fost foame, mi-ati dat sã mãnânc.  Mi-a fost sete si mi-ati dat sã beau.  Eram cãlãtor si m-ati adãpostit.  Eram dezbrãcat si m-ati îmbrãcat, eram bolnav si m-ati vizitat,  Eram închis si ati venit sã mã gãsiti.  lisus Matei, 25- 35,   Pentru a atinge întelepciunea este necesar sã fii un luptãtor  nu un copil alintat.  Este necesar sã depunem eforturi fãrã a ne opri, fãrã a ne lamenta  si fãrã a da înapoi.  

-           John Michael Abelar  Vapoarele sunt sigure în port, dar vapoarele nu au fost fãcute  pentru a rãmâne în port.

-             John A. Shedd  Fii calm si întelept. Eu sunt Dumnezeu.  

-           Contele de St. Germain  Practica realizãrii este purã prin natura sa,  dar pentru a atinge aceasta este necesarã o practicã zilnicã.  

-           Dogen Zenji  Când considerati un lucru dificil, acela este un moment de adevãratã comuniune.  

-           Yehuda Berg  

-           Nu este adevãrat cã faci ceea ce poti mai bine, nici cã faci tot ceea ce poti.  Dacã nu faci, este pentru cã tu crezi cã mai ai foarte mult timp,  pentru cã tu crezi cã viata ta va dura pentru totdeauna.  

-           John Michael Abelar  

Am fãcut ceva bun pentru comunitatea umanã?  Asta înseamnã cã am avut un avantaj personal.  Aceasta, îti spun, tu poti mentine mereu prezent în mintea ta.  Nu te dezice niciodatã de asta.

Marc Aureliu Împãrat roman din sec. al II.lea D.C.  Mergeti deci si aduceti cãtre casa mea oameni.  latã, Eu sunt cu voi în fiecare zi, pânã la sfârsitul tuturor timpurilor.  lisus  

ACUM du-te si IUBESTE. Nu mai pierde timpul altfel.  Onoarea si respectul meu profund si totala mea gratitudine se îndreaptã  cãtre toti MAESTRII, INITIATII si LUPTATORII care, IN LINISTE,  au mentinut aprinsã FLACARA LUMINII pe pãmântul minunat.  

Oricine ati fi voi, si oriunde vã aflati voi cei care sunteti  inundati pentru totdeauna de Lumina pe care ati transmis-o.  

http://lh3.ggpht.com/_S1fRLtLKC0c/S2FP2lGPshI/AAAAAAAAAaI/r47GzkJ8NJI/s288/1serafimd.jpg

http://www.google.com/uds/solutions/slideshow/