Mari initiati - Eduard Schure

(Mari initiati - Eduard Schure)

VIZIUNILE LUI RAMA

VIZIUNEA INTAI.

Acum 4-5000 de ani inainte de Cristos paduri dese acopereau inca vechea Scitie care se intindea de la Oceanul Atlantic pana la marile polare. In aceste paduri femei vizionare profetizau sub arbori. Fiecare trib avea marea sa profeta, ca Voluspa scandinavilor, cu un cortegiu de druidese. Insa aceste femei, la inceput cu inspiratii nobile, devenisera ambitioase si crude, transformandu-se in vrajitoare primejdioase.

Ele instituira sacrificiile omenesti si sangele eroilor curgea fara ragaz, in intonatrea sinistra a preotilor, in aclamatiile scitiilor cruzi.

Printre acesti preoti se afla un tanar in floarea varstei, cu numele de Ram, care se pregatea de preotie; dar sufletul sau inclinat spre reculegere si mintea sa limpede se revoltau la vederea acestui cult sangeros.

Din incursiunile lor in sud si din contactul cu negrii, alibi adusesera o boala cumplita, un fel de ciuma, tot corpul se acoperea de pete negre iar bolnavii mureau in chinuri ingrozitoare.

Ram(a) obisnuia sa mediteze sub un STEJAR sub un luminis. Intr-o seara, dupac e reflectase indelung asupra relelor ce se abatusera asuprasei sale (albe), el adormi la radacina  copacului. In timpul somnului I se paru ca o voce puternica il striga pe nume si crezu ca s-a trezit. Atunci el vazu in fata  sa un om de statura majestuasa, imbracat ca si el in haina majestuasa a druzilor. In mana tinea un baston, pe care era incolacit un sarpe. Uimit, Ram voi sa-l intrebe pe necunoscut ce inseamna acesta. Dar, luindu-l de mana necunoscutul il facu sa se ridice de jos si-I arata chiar pe arboreal langa care dormise o ramura foarte frumoasa de vasc:

-          O, Ram, ii zise el, lecul pe care-l cauti este acesta.

Scoase apoi din san o mica secera de aur, taie ramura si i-o dete. Mai murmura cateva cuvinte  despre modul de preparare al vascului si disparu.

Ram se trezi de-a binelea si se simti foarte imbarbatat. O voce launtrica ii spuse ca a gasit leacul. El se grabi sa prepare vascul dupa sfaturile acestui prieten divincu secera de aur. El ii dadu sa  unui bolnav acesta bautura, amestecata cu o licoare fermentata si acesta se vindeca. Tamaduirile miraculoase pe care le savarsi il facusera celebru in toata Scitia.

VIZIUNEA A DOUA.

Prin forta sa spirituala, prin geniul si prin bunatatea sa , spun cartile Orientului, Rama devenise stapanul Indiei si regale spiritual al pamantului. Preotii, regii si popoarele I se inchinau ca unui binefacator ceresc. Sub semnul berbecului, trimisii lui raspandira pana departe legea ariana, care proclama egalitatea intre invinsi si imvingatori. Desfiintarea sacrificiilor omenesti si sclavia, respectarea femeii in camin, cultul stramosilor si instituirea focului sfant, symbol vizibil al lui Dumnezeu Nevazut.

Rama imbatranise, barba ii albise, dar vigoarea nu ii parasise trupul si maretia sfinteniei sale ii lumina fruntea. Regii si trimisii popoarelor ii oferira puterea suprema. El ceru un ragaz de un an ca sa reflecteze si din nou avu un vis, deoarece Trimisul care il inspira ii vorbea in somn.

El se revazu in padurile din timpul tineretii sale. Redevenise tanar si purta haina de in a druzilor. Era noaptea sfanta, Noaptea Mama, in care popoarele asteapta renasterea Soarelui si a anului. Rama mergea pe sub STEJARI si ciulea urechile ca odinioara, ca sa auda glasurile evocatoare ale padurii. In fata sa apru o femeie frumoasa. Purta o corona stralucitoare. Parul ei avea culoarea aurului roscat, pielea – albeata zapezii si ochii stralucirea adanca a azurului de dupa furtuna. Ea ii spuse:

-          Eram druidesa salbatica; prin tine am devenit Sotia radioasa. Acum ma numesc Sita. Eu suntfemeia glorificata de tine, eu sunt rasa alba, eu sunt sotia ta. O stapanul si regale meu! Oare nu pentru mine ai trecut fluviile, ai vrajit popoarele si ai infrant regii? Iata rasplata. Ia aceasta coroana din mana mea, aseaz-o pe cap si domneste cu mine asupra lumii!

Ea ingenuchie intr-o atitudine umila si supusa, oferind coroana pamantului. Pietrele sale pretioase aruncau mii de scantei; betia dragostei suradea in ochii femeii. Si sufletul marelui Rama, pastoral popoarelor, a fost tulburat. Insa, ridicat pe culmea padurilor, Nahousha Deva,geniul sau bun,aparu si-I zise:

-          Daca tu iti pui pe cap aceasta coroana, inteligenta divina te va parasi; tu nu ma mai vei vedea. Daca tu vei strange in bratele tale pe aceasta femeie, fericirea ta ii va cauza moartea. Daca vei renunta la ea, va trai fericita si libera pe pamant si spiritual tau invizibil va domni asupra ei.. Alege, ori o asculti pe ea, ori ma urmezi pe mine.

Sita, inca in genunchi, privea la stapanul ei cu ochii pierduti de dragoste si, rugatoare, astepta raspunsul. Rama tacea. Privirea sa, adancita in ochii Sitei, masura prapastia care desparte posesiunea completa de despartirea vesnica. Simtand insa ca iubire suprema este suprema renuntare, el aseza mana sa eliberatoare pe fruntea femeii albe, o binecuvanta si-I spuse:

-          Adio! Fii libera si nu ma uita!

Pe data femeia disparu ca o fantoma siderala. Tanara aurora ridica bagheta sa magica de deasupra batranei paduri. Rama deveni din nou batran. Barba sa alba era scaldata de lacrimi si din adancul padurii o voce trista striga:

-          Rama! Rama!

Insa Deva Nahousha, geniul straluncitor de lumina, striga:

-          Dupa mine!

Si spiritul divin il duse pe Rama pe un munte aflat la nord de Himavat.

Dupa acest vis, care-I arata implinirea misiunii sale, Rama ii reuni pe toti regii si trimisii popoarelor spunandu-le:

-          Nu  vreau puterea suprema pe care mi-o oferiti. Pastrati-va coroana si pastrati si legea mea. Misiunea mea s-a incheiat. Eu ma retrag pentru totdeauna cu fratii mei initiati  pe un munte din Airyana Vaeja. De acolo voi veghea asupra voastra. Vegheati focul divin! Daca se va intampla sa se stinga, voi reveni printre voi ca judecator neindurator si razbunator  napaznic!

Apoi, cu ceilalti discipoli ai sai , se retrase pe muntele Aslbort, un loc cunoscut numai de Initiati. Ultimii ani ai vietii ii harazi fixarii calendarului arienilor. Lui ii datoram semnele zodiacului.

El ordona alor sai sa nu dezvaluie moartea sa si s continuie opera sa, pastrand aceeasi fratie intre ei.